Timp liber
Prezențe românești în Sfântul Munte Athos azi

Prezențe românești în Sfântul Munte Athos azi

Pentru cei mai mulți dintre noi, perioada verii este vremea odihnei de multa osteneală pe care am depus-o într-un an de zile. Fiecare își organizează această perioadă de timp, astfel încât ofertele agențiilor și disponibilitatea locațiilor să fie bine filtrate pentru a nu exista nici cel mai mic stres legat de reușita concediului. Îmi vine în minte că, în Occident, momentul binecuvântării finale la slujbă se numește concedierea credincioșilor și mă gândesc dacă nu ar fi în concepția unora ideea că într-un fel trebuie să ne trăim viața în Biserică și în alt fel în afara ei. De aceea, pentru a oferi - că doar trăim într-o lume a cererii și ofertei - o alternativă timpului odihnei trupului și îmbogățirii sufletului, am căutat liniștea în locul unde nimeni nu își ia concediu niciodată: în sihăstria Sfântului Munte Athos.

De ce am ales Athosul? Pentru ca de acolo să dobândesc putere și lumină pentru a continua misiunea și slujirea jertfelnică și iubitoare în Hristos. Fascinația Muntelui Sfânt vine din puterea rugăciunii și a liniștii.

Așadar, în perioada 30 iulie - 13 august a.c. am făcut un pelerinaj de suflet în Sfântul Munte, slujind, cercetând duhovnicește și primind povățuiri de la părinții aghioriți. Despre importanța duhovnicească, istorică și misionară a Sfântului Munte Athos, s-au scris și se vor scrie multe cărți și teze de doctorat, însă ne-am propus să vă punem la suflet un gând de pelerin și câteva impresii firești pentru această lume aflată într-o permanentă schimbare. De altfel, acesta cred că este primul argument pentru cei care s-ar întreba de ce ar trebui să viziteze Muntele Sfânt: pentru că acolo timpul pare că s-a oprit, iar grijile lumești nu mai încap în acest fragment de istorie contemporană.

Acasă la Maica Domnului

Am poposit la Mănăstirea Vatoped, unde, cu darul lui Dumnezeu, am slujit Dumnezeiasca Liturghie alături de părinții îmbunătățiți din această mănăstire. Părintele stareț Efrem amintea că Bătrânul său isihast, Iosif Vatopedinul, l-a sfătuit să îi primească în chinovie pe toți episcopii de pretutindeni, ca cei care slujesc Marelui Arhiereu al mântuirii, fapt care ne-a înlesnit și nouă slujirea la mai multe altare euharistice din această străveche lavră athonită. Prezența celor peste 20 de părinți și frați români de aici este una luminoasă și binefăcătoare pentru grupurile mari de pelerini din țară. Viața și misiunea Mănăstirii Vatoped este cunoscută românilor de acasă prin frumosul reportaj prezentat în perioada pascală din acest an de un binecredincios jurnalist român, Alexandru Dima, care a surprins câteva din chipurile părinților români care se nevoiesc la Vatoped și la chiliile din împrejurimi. Între românii aghioriți, părintele Vasile este un cunoscut monah stomatolog care, împreună cu alți medici stomatologi voluntari, ajută gratuit, la cabinetul mănăstirii, pe toți viețuitorii și pelerinii Sfântului Munte. Pentru noi, Dumnezeiasca Liturghie și celelalte slujbe săvârșite în biserica mare a mănăstirii și în paraclisele din preajma icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului și de lângă Sfântul Său Brâu au fost momentele de întărire și înțelegere a sensurilor tainice ce ni se deschideau îna­inte de acest pelerinaj. De aici am pornit spre chiliile românești, care se află pe teritoriul mănăstirilor Vatoped, Pantocrator și Stavronichita, unde, alături de părinții care se nevoiesc aici, ne-am învrednicit a săvârși slujba Privegherii de toată noaptea, încununată cu Sfânta Liturghie, în paraclisul chiliei „Nașterea Sfântului Proroc și Botezător Ioan” de la Colciu, prăznuindu-l pe Sfântul Proroc Ilie, cel de-al doilea înaintemergător al Domnului. Părinții de aici mărturiseau bucuroși că a fost prima Sfântă Liturghie arhierească săvârșită la această chilie înnoită recent.

În pelerinaj la schitul și chiliile monahilor români

Lumina slabă, difuză și tainică ne așază în aceste momente de frumoasă priveghere într-o stare firească de străpungere a întunericului cu mintea și inima, pentru ca vederea trupească să nu rămână singurul criteriu și sprijin în discernerea problemelor acestei lumi. Am văzut îngenuncheați înaintea icoanelor făcătoare de minuni mulți pelerini care au primit ajutor, ducând mai apoi la cer miliarde de rugăminți, mai ales pentru cei care nu mai pot sau nu mai vor să se roage. Însă, Dumnezeu Cel Preamilostiv, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, devansează timpul și ne aduce pe toți, la momentul potrivit, în starea sufletească pe care o năzuim în această viață. Amintesc de lumina și vederea duhovnicească, pentru că am săvârșit un Trisaghion - o slujbă de pomenire - la Colciu, la mormintele starețului Dionisie Ignat și a celorlalți Bătrâni români care odihnesc împreună în acele părți ale Athonului, iar la Prodromu, la cele ale starețului Petroniu Tănase și cei dimpreună cu el înmor­mântați în acest schit românesc.

Prezența românească în Sfântul Munte este un lucru firesc și aceasta se vede din faptul că pe teritoriul administrativ al Mănăstirii Pantocrator sunt peste 10 chilii românești, aproape toate fiind reclădite în ultimii ani, unde sunt cinstiți în mod deosebit Sfinții neamului nostru care ocrotesc și câteva altare euharistice. Căutându-i pe părinții români, am ajuns și la Schitul Lacu, unde am săvârșit alături de părinții chilioți două Sfinte Liturghii la chiliile „Intrarea în Biserică” și „Acoperământul Maicii Domnului”. Intens vizitat de pelerinii români, acest schit rămâne un frumos și rodnic centru misionar de traducere și tipărire de literatură duhovnicească, în mod deosebit prin lucrarea neobosită a părintelui Ștefan Nuțescu și a ucenicilor săi. Însă nu mai puțin important se dovedește pentru pelerini și cercetarea părinților la Schitul Prodromu, unde părintele Atanasie Florescu, noul stareț, dimpreună cu părintele Iulian Prodromitul, cunoscutul duhovnic, continuă lucrarea ziditoare a ctitorilor prodromiți, în acest colț de Rai athonit. Slujirea Liturghiei lângă icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și ale Botezătorului Domnului și întâlnirea cu obștea întinerită de la Schitul Prodromu ne-au umplut inima de nădejde pentru fiii neamului nostru românesc de pretutindeni. (Va urma)


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!