Religie şi ştiinţă
Primim viața ca șansă spre continua înnoire a noastră

Primim viața ca șansă spre continua înnoire a noastră

Minunat este darul primit de oameni la Întruparea Fiului lui Dumnezeu! Prin Nașterea, prin lucrarea și Jertfa Lui, câștigăm o putere asupra plasticității ființei noastre, lărgind prin spirit hotarele vremelnice ale plasticității biologice, pentru veșnicie. Putem șterge într-o clipă, prin căință, urmele faptelor rele întipărite în noi, care altfel ar rămâne veșnic. Dar putem și fixa, pentru veșnicie, în orice lucrare bună de-o clipă, roadele ostenelilor duhovnicești.

Cu mâini pricepute, olarul își imprimă ideea în lut. Dar în efortul de a da iar și iar o formă cât mai adecvată ulcioarelor, el se imprimă tot mai mult de munca lui. Palmele deprind o sensibilitate aparte, ajungând să îmbrățișeze cu grijă amestecul de apă și pământ galben. Și, cu fiecare creație, sufletul lui câștigă capacitatea unei atenții sporite.

Se întrevede aici ceva mai cuprinzător. Prin acțiunile noastre, lăsăm urme în materia lumii, fixând în ea propriile idei și intenții, în forma unor creații artistice sau realizări tehnice. Dar, în același timp, strădaniile și experiențele de fiecare zi ne transformă sensibilitatea și emoționalitatea, mintea și înțelegerea, încât după o vreme însăși viața noastră se schimbă. Toate acestea capătă sens mai amplu și se împlinesc remarcabil prin evenimentul Nașterii Domnului, când întreaga umanitate primește, în Persoana Fiului făcut om, cea mai profundă și luminoasă înnoire a firii ome­nești și darul putinței de a împropria această viață nouă.

Experiența obișnuită arată că, sub puterea unor eforturi constante, trupul omului se schimbă. Repetând multă vreme mișcările probelor de concurs, atleții își întăresc musculatura. La fel, degetele pianistului deprind - pe parcursul miilor de ore de exersare atentă, în fața unor partituri complexe - o anumită agilitate, o sensibilitate sporită. Sculptorul câștigă și el o capacitate de a distinge nervurile și texturile diverselor fragmente de materie...

În ultimii ani, științele creierului și cele ale performanței au arătat cum anume efortul, strădania se întipăresc în cel care se încumetă să le facă. Este bine cunoscut că repetiția cu atenție și perseverența determină o plasticitate cerebrală. Aceasta anunță posibilitatea fixării unor abilități noi în viața fiecărei persoane, printr-un efort conștient. De fapt, științele performanței avertizează că repetiția e indispensabilă per­formanței! Așa am ajuns să descoperim că un fabulos potențial de schimbare stă la dispoziția fiecărei persoane, nu doar în planul capacităților fizice, ci și în abili­tățile cognitive, emoționale și spirituale.

Neuroplasticitatea și înnoirea minții

S-a dovedit deja, de multă vreme, că exercițiile mentale1, exersarea memoriei2, controlul stresului sau practica vieții spirituale3 produc modificări în structura și funcționalitatea cerebrală (neuroplasticitate). Se știe, de asemenea, că postul determină creșterea factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) care potențează plasticitatea cerebrală. Mai general, fiecare experiență antrenează procese de neuroplasticitate4, care - după caz - pot influen­ța negativ (spre pildă, în cazul depresiei5) sau pozitiv (cum e cazul meditației sau rugăciunii6) calitatea vieții persoanei.

Mai departe, psihologia a dovedit că până și experiențele mai puțin însemnate pot exercita influențe asupra percepțiilor noastre. Simplul control al aten­ției induce modificări la nivel neuronal, în procesarea semnalelor din stimuli7. Alte rezultate sugerează că e important să fim atenți chiar și la poziția corpului. Postura influențează tabloul hormonal, putând deci să inducă o anumită dispoziție interioară, încât se poate spune că însăși corpul nostru poate da o formă minții!

În fine, cercetările au mers la adâncimi chiar mai mari, evi­dențiind că modificările dis­po­zițiilor emoționale contribuie la coloratura judecăților noastre, simpla repetiție mentală a unei acțiuni putând ameliora calitatea execuției concrete a acesteia8.

Pe de altă parte, numeroase rezultate indică faptul că anumite obișnuințe afectează procesele cerebrale regenerative. Se știe că, în cazul unei persoane sănătoase, într-o regiune numită girusul dentat (situat în hipocamp), se nasc până la 1.000 de neuroni în fiecare zi, pe toată durata vieții. Acest proces nu depinde de vârstă. Menținerea rezervei de celule stem neuronale, procesele de divizare și de diferențiere sunt ameliorate de anumite comportamente și acțiuni9, fiind deci cumva la îndemâna persoanei să le stimuleze! Un exemplu relevant e postul. Dovezile arată că postul favorizează nașterea neuronilor noi din celule stem neuronale10.

Experiențele de viață și plasticitatea expresiei genetice

Această plasticitate remarcabilă a ființei omenești, de pe urma experiențelor, a faptelor și obiș­nuințelor de viață, e dezvăluită și la un alt nivel. Rezultatele unor cercetări arată că unele activități și obișnuințe pot influența unii factori cu rol decisiv în durata și calitatea vieții! Este vorba despre lungimea telomerilor (formațiuni de la capătul cromozomilor, care decid calitatea procesului de copiere celulară), care sunt direct implicați în procesul de înnoire a celulelor organismului. Astăzi se știe că stresul scurtează telomerii, în vreme ce experiența vieții spirituale, exersarea compasiunii și activitățile fizice susținute pot opri declinul lor.

În fine, datele epigeneticii scot la iveală o altă fațetă a plasti­cității ființei omenești. Expe­rien­țele de care avem parte, gândurile și emoțiile induc modificări mai adânci în expresia genelor noastre! Reducerea stresului, de exemplu, și practica vieții spirituale pot regla expresia unor gene responsabile cu nivelul inflamației din corp.

Unde locuim, cum trăim și ce responsabilități decurg de aici?

Toate acestea sunt deosebit de relevante pentru viața creștină și, poate mai puțin așteptat, sunt legate și împlinite chiar de Întruparea Fiului lui Dumnezeu!

Mai întâi e semnificativ că gândurile, faptele și simțămintele noastre exercită o imensă influen­ță asupra vieții și asupra persoanei! Practic, se întrevede cum toate planurile experienței de viață, interioare și sociale, sunt juxtapuse, influențându-se între ele și influențându-ne și pe noi. Toate ne afectează sănătatea, dispo­zițiile, lungimea și calitatea vieții, mintea și emoționalitatea, feluritele înțelegeri și urcușul spiritual. Omul nu se poate feri de consecințele acțiunilor sale. Și așa ajunge să se confrunte cu o imensă responsabilitate, personală, socială și politică, care pri­vește viața lui, a semenilor lui și a cetății de care se îngrijește. Răspundem de ceea ce facem, de modul cum organizăm comu­nitățile noastre și de experiențele comune, pentru că toate exercită o in­fluență asupra dispozițiilor noastre și asupra semenilor noștri.

Aici suntem într-un acord deplin cu experiența Părinților. În nevoințele lor, ei se îngrijesc de faptă și gând, supraveghindu-și dispozițiile lăuntrice, felul în care privesc, maniera în care se raportează la lucruri, felul cum stau, modul cum pășesc, cum mănâncă și cum privesc pe semeni.

Un dar neprețuit și o imensă responsabilitate

Dar, mai mult, potrivit înțe­le­surilor Revelației, putința firii omenești de a se imprima cu urmele experiențelor și lucrărilor ei se leagă de un plan mai înalt. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, în vederea asemănării cu El. De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om nu a constrâns cu ceva firea omenească. Omul este cel făcut după chipul Fiului, având o fire omenească croită în așa fel încât El să o poată îmbrăca!

La aceasta, Sfântul Maxim Mărturisitorul adaugă faptul că omul a primit de la Dumnezeu darul existenței, ca prin existența cea bună, în conlucrarea lui cu Dumnezeu, el să dobândească existența cea veșnic bună.

Teologic, în acestea se pot întrevedea temeiul și finalitatea plasticității ființei constatate până la un punct și de experiența performanței și de științe. Omul are o fire înzestrată cu plasticitate, pentru ca firea să poată fi cuprinsă, fără rest, în ipostasul Fiului, la Întrupare, putând purta, în veșnicie, roadele despătimirii și viața transfigurată, câști­gate prin Întruparea Lui.

De aceea, în mod inevitabil, faptul că ne putem împătimi sau ne putem curăța întrucâtva, în fiecare ceas al vieții, se deschide dramatic către veșnicie! Am primit un dar neprețuit și o imensă responsabilitate. Darul de a putea câștiga veșnicia în fiecare clipă și pericolul de a o pierde la fel de repede. „Faptele unor eforturi și îndurări de o clipă se imprimă veșnic în ființa noastră, ceea ce arată adâncimea ei din care nu mai șterge nimic, nici eternitatea11”. Din acestea vine grija de fiecare clipă a nevoitorului, pentru toate faptele și gândurile sale, pentru că prin fiecare dintre acestea el poate fixa lăuntric o rană sau o lumină, pentru veșnicie.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu și suprema plasticitate a firii noastre

Din perspectiva spiritualității creștine, s-ar putea spune că biologia moleculară sau științele medicale ne arată urmele unui potențial imens de înnoire a vieții. În trup există procese și structuri gata să susțină înnoirea minții, schimbarea obișnuințelor, imprimarea unor mișcări noi ale spiritului! Și multiplele forme de plasticitate prin care ființa omenească se întipărește de experiențele și practicile vieții sunt partea văzută a unei plasticități supreme atotcuprinzătoare, către care suntem chemați: îndumnezeirea. Iar acest fapt se vede deslușit la Întruparea Fiului.

Asumând firea omenească, o singură dată în întreaga istorie, pentru veșnicie, Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos pune în lucrarea cea mai înaltă, în forma cea mai deplină, toate puterile firii ome­nești, aducând-o la starea unei plasticități desăvârșite.

Întărit cu firea Lui omenească împărtășită prin Botezul întru El și prin Sfânta Euharistie, omul duhovnicesc exercită asupra ființei sale o plasticitate extinsă, făcându-se pe sine asemănător Lui, dar în vederea unei nesfâr­șite îmbunătățiri, pentru veșnicie de data aceasta. Eforturile omului duhovnicesc imprimă o plasticitate nouă în trupul lui, o deprindere tot mai pronunțată a jertfei de sine pentru altul, despătimind sensibilitatea și mișcările lui. Eforturile du­hovnicești îi oferă și o plasticitate nouă, imprimată în emo­ționalitatea persoanei sale, afectată de cultivarea milosteniei, manifestată ca posibilitate a unei iubiri care cuprinde întreaga creație și pe semeni. În fine, plasticitatea efortului duhovnicesc se întrevede și în puterea înțele­gătoare tot mai largă și mai adâncă, cu care întrevede, prin simțuri curățite și prin judecăți tot mai luminate de virtuți, rațiunile adânci ale Creației și tainica purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru fiecare om. Toate acestea lărgesc firea celui duhovnicesc, la un grad de plasticitate tot mai cuprinzătoare.

Așadar, din perspectivă spirituală, eforturile omului nu produc schimbări doar în trupul, în cuprinsul acestei lumi și acestei vieți. Plasticitatea surprinsă de științe poate continua, de fapt, cu pătrunderea întregii noastre ființe și a puterilor ei de dragostea pentru Dumnezeu și de o bunătate nesfârșită și nediferențiată, pentru toți oamenii, hrănită din bunătatea și iubirea Lui pentru ei.

Cu această înțelegere, mi se arată darul imens al vieții; viața ca șansă pentru o transformare continuă a ei, înspre o tot mai deplină comuniune cu El și cu semenii; viața ca întindere și durată destinate eforturilor de întipărire a vieții Lui omenești depline în viața mea; viața ca posibilitate de antrenament pentru predarea, încredințarea persoanei mele Persoanei Lui. Fiecare clipă trăită în efortul duhovnicesc de iubire și jertfă poate fi folosită pentru agonisirea roadelor veșnice ale îndumnezeirii.

Însă mai mult de atât, Dumnezeu i-a dăruit omului putința de a șterge, prin căință, conse­cințele propriilor fapte, eliberându-l de urmările nefaste ce decurg din imprimarea relelor, a conse­cin­țelor lor în ființa lui. Cel care se căiește primește iertare; cele imprimate în el se șterg. Curățit de ele, el se poate ridica acum deasupra condiționărilor oarbe ale plasticității biologice, câștigând, prin harul Sfintelor Taine, un nou avânt al sufletului. „Numai căința noastră, făcută tot în timp, poate șterge urmele veșnice ale faptelor noastre în ființa noastră12”.

„Dumnezeu cel întrupat, scrie părintele Dumitru Stăniloae, dând faptelor Sale ca om săvârșite o singură dată în timp, o valoare veșnică, a dat această valoare faptelor tuturor fraților săi întru uma­nitate. Cu atât mai mult Dumnezeu, întrupându-se, a dat faptelor Sale ca om, săvârșite în timp o singură dată, o valoare veșnică. Iar prin aceasta a dat această valoare faptelor asemănă­toare din timp ale tuturor fraților Săi întru umanitate. Persoana câștigă veșnicia într-o clipă.13

De aceea, în efortul său, olarul poate câștiga o înțelegere mai adâncă despre cum anume chiar el e pământul din mâinile Creatorului, pământ care, modelat prin dragostea Lui, devine ulcior în care El Se toarnă pe Sine, Apa vieții. Olarul, făptură din pământ, adusă la viață prin divină suflare, e lutul chemat să se moaie, prin lacrimile pocăinței și prin sudoarea ostenelilor bune, ca să fie modelat de Mâinile tainice ale Creatorului.

Prin Întruparea Lui minunată, Fiul S-a atins de firea omenească, a cuprins-o pe ea în Ipostasul Său, înmuindu-ne cu dragostea Lui jertfelnică, spre a ne face vas ales, în stare să se umple de Viața Lui.

Note

1 Cf. Chih-Wei Wu et al., „Exercise enhances the proliferation of neural stem cells and neurite growth and survival of neuronal progenitor cells in dentate gyrus of middle-aged mice”, în Journal of Applied Physiology, vol. 105, nr. 5, noiembrie 2008, pp. 1.585-1.594.

2Cf. „Nerve Cell Production Linked to Memory in Humans”, în Sciencedaily, 26 august 2010 (online) în
http:// www. sciencedaily. com/ releases/2010/08/ 100826113258. htm, data accesării: 20 august 2011.

3Cf. Amar Sahay et al., „Increasing adult hippocampal neurogenesis is sufficient to improve pattern separation”, în Nature, nr. 472, 28 aprilie 2011, pp. 466-470.

4 Chiar și 30 de minute de efort pot induce o schimbare în funcția cerebrală, iar modificarea apărută poate dura până la 20 de minute (Cf. Tomas Ros, et all., „Endogenous control of waking brain rhythms induces neuroplasticity in humans”, în European Journal of Neuroscience, 2010; vol. 31 nr. 4, p. 770,. DOI: 10.1111/j. 1460-9568.2010.07100.x)

5 Cf. Gaurav Singhal și Bern­h­ard T. Baune, „Microglia: An Interface between the Loss of Neuroplasticity and Depression”, în Fronties în Cellular Neuroscience. 8 septem­brie 2017, vol. 11, art. 270, doi:10.3389/fncel. 2017.00270

6Cf. Britta K. Hölzel et all, „Mindfulness practice leads to increases in regional brain gray matter density”, în Psychiatry Research: Neuroimaging, 2011, vol. 191, nr. 1, p. 36, DOI: 10.1016/j.pscychresns. 2010.08.006

7 Briggs, Farran et all, „Attention enhances synaptic efficacy and the signal-to-noise ratio in neural circuits”, în Nature. 25 iulie 2013, Vol. 499 nr. 7459, pp.476-480. DOI: 10.1038/nature 12276.

8 Cf. Alvaro Pascual-Leone, D. Nguyet ș.a., „Modulation of muscle responses evoked by transcranial magnetic stimulation during the acquisition of new fine motor skills”, în Journal of Neurophysiology, vol. 74, nr. 3, septembrie 1995, pp. 1.037-1.045.

9 Somnolența celulelor stem neuronale este necesară, întrucât este evitată multiplicarea indefinită a celulelor (Cf. Helena Mirasend et al., „Signaling through BMPR-IA Regulates Quiescence and Long-Term Activity of Neural Stem Cells in the Adult Hippocampus”, în Cell Stem Cell, vol. 7, nr. 1, 2 iulie 2010, pp. 78-89).

10 Cf. Doris Stangl, Sandrine Thuret, „Impact of diet on adult hippocampal neurogenesis“, Genes and Nutrition, nr. 4, vol. 4, decembrie 2009; pp. 271-282, doi: 10.1007/ s12263- 009-0134-5.

11 Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987, p. 285.

12 Ibidem.

13 Ibidem.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!