„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șas
Prin credinţă puternică putem face fapte plăcute Domnului
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. Matei 13, 54-58
***
Cei din Nazaret aveau multe rezerve în legătură cu Persoana Domnului Iisus Hristos. Îl considerau ca fiind un vecin de-al lor. Având această atitudine, se îndoiau şi de înţelepciunea, şi de puterile Sale divine. Din cuvintele Evangheliei de astăzi vedem că pentru îndoiala şi necredinţa celor din jurul Său Mântuitorul a hotărât să nu mai săvârşească minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu sarcasm: Oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Mergând pe acest strâmb raţionament, respingeau divinitatea şi autoritatea Domnului Hristos. Să nu uităm că doar o credinţă puternică şi bine fundamentată va duce la convingeri şi fapte plăcute lui Dumnezeu.