Reportaj
Printre străini, cu sfinții de acasă

Printre străini, cu sfinții de acasă

Dr. Veronica Wolf, 03 Iulie 2016

Românii ajunși la Essen, Germania, prin anii cenușii ai comunismului nu prea aveau legături unii cu alții. Biserică nu exista, iar dacă cineva dorea să viziteze un locaș ortodox, intra într-una dintre bisericile grecești sau rusești din oraș sau din împrejurimi. Abia din anul 1988 românii din Essen au putut să participe la Liturghie de două ori pe lună, la biserica ortodoxă din Düsseldorf, în alternanță cu credincioșii ucraineni și ruși, slujitor fiind părintele Ioan Hodoș. Biserica era mereu plină, iar după slujbă se făcea agapă pentru toți enoriașii.

Dumitru Antal era președintele Comu­nității române din Düsseldorf și împreună cu soția sa, profesoara Elena Maria Antal, asigura bunul mers al parohiei. Corul, condus de Maria Roșca, avea o com­po­nență deosebită. Printre cei care au făcut parte din el a fost și cunoscuta cântăreață română Elena Moșuc. În acei ani, la Essen trăiau cam 400 de români, majoritatea „fugiți“ de regimul comunist din România, printre care se numărau mulți doctori, artiști, sportivi, ingineri, mese­riași.

Înființarea parohiei

Din 1994 nu s-a mai putut folosi biserica din Düsseldorf și românii din Essen nu mai aveau un locaș ortodox unde să se slujească în limba neamului lor. S-a încercat înființarea unei asociații române în Essen, dar numai cu ajutorul lui Marcel Roșca, fost sportiv român cu medalii olimpice și mondiale, cât și solist de operă, angajat al Operei Aalto din Essen, s-a reușit, la 17 martie 1996, înființarea Comunității ortodoxe române din Essen „Toți Sfinții Români“. Două săptămâni mai târziu s-a semnat actul juridic de înființare a Parohiei „Toți Sfinții Români“ de către Doina și Petre Ivănescu, mari sportivi ai României, Petre fiind multiplu campion mondial și european de handbal și antrenor al echipei germane de handbal, câștigătoare a titlului de campioană mondială, iar Doina, soția sa, o mare jucătoare de volei a României, Sonia și Christoph Bendek, mari sportivi români, chirurgul Marius Rimbasiu, Liana și Iulian Tocarciuc, Marilena Pârvu, doctorul Marius Nicolae, Marcel Roșca și, cu titlul de președinte, părintele Octavian Marc.
La slujba de înființare a parohiei au fost prezenți Înaltprea­sfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cinci preoți și peste 500 de enoriași români. Tot atunci a luat ființă și corul bisericii, condus de fosta solistă de operetă Maria Roșca, mama lui Marcel Roșca, împreună cu Elena și Dumitru Antal, ca și alți membri ai comunității. Cu ajutorul sportivilor mai sus enumerați s-a obținut aprobarea de a ține slujbe ortodoxe în limba română la Biserica „Sfânta Maria” din centrul orașului Essen. Slujbele se țineau în fiecare duminică, de la ora 13:00. În general, biserica era arhiplină la sărbătorile mari. În rest, veneau cam 30-40 de enori­ași la slujbă. Dar după doi ani românii au fost nevoiți să părăsească Biserica „Sfânta Maria”.
Marcel Roșca și părintele Octavian Marc se cunoșteau încă din România cu preotul catolic Ștefan din Essen, din perioada în care ultimul ținea predici împotriva comunismului în prima jumătate a anilor 1980. Din cauza acestor fapte fusese expulzat din România de autoritățile comuniste, iar acum, după ani de zile, părintele Octavian Marc și Marcel Roșca s-au întâlnit cu mare bucurie cu el la Essen. Astfel s-a găsit înțelegere și au obținut dreptul de a oficia slujbe în capela catolică „Siechen Kapelle“ din Rüttenscheid, de la ora 9:00 dimi­neața. Chiar dacă capela avea loc doar pentru 50 de persoane, s-au putut face multe activități deosebit de frumoase. S-au slujit acolo nunți și botezuri ale familiilor românilor din Essen.

Părintele Sofian Boghiu la Essen

„Aici am fost onorați de mai multe ori de vizita IPS Mitropolit Serafim, care a dăruit diplome celor ce-au donat bani pentru construcția Mănăstirii Române din Nürnberg. Totodată, ne-a făcut cinstea să ne viziteze și starețul cunoscutei Mănăstiri Antim din București, marele duhovnic și pictor de biserici, părintele Sofian Boghiu, cel care pentru credința sa creștină a pătimit mult timp în pușcăriile comuniste”, spune Bogdan Cuza, unul dintre membrii fondatori ai Parohiei Ortodoxe Române din Essen.
Părintele Sofian fusese cu ani în urmă foarte bun prieten cu părinții lui Marcel Roșca și cu familia doamnei doctor Cristina Popa, la care a și locuit în Germania. Marcel Roșca i-a trimis părintelui Sofian din Germania de multe ori foițe de aur și vopsele pentru icoanele pictate de dumnealui. În ziua când Marcel Roșca a fugit, mama sa l-a sunat pe părintele Sofian la 3:00 dimi­neața și l-a rugat să-i primească pe ea și pe fiul său la mănăstire. La ora 4:00 diminea­ța, părintele Sofian a făcut o slujbă specială de o oră în paraclisul Mănăstirii Antim. La prima revenire a lui Marcel Roșca în România după fuga sa în Occident, în iarna lui 1996, după ce a aterizat la Otopeni, noaptea, a luat un taxi și a mers direct la Mănăstirea Antim, ca să-i mulțumească părintelui Sofian. Trecuseră 12 ani de la întrevederea ce avusese loc la ora 4:00 dimineața în paraclisul Antimului.

Pelerini prin mai multe biserici catolice

În buna „tradiție”, au mai trecut alți doi ani și a trebuit să ne mutăm de la capelă. Cu ajutorul părintelui Octavian Marc, am fost acceptați pe strada Stappenhorst, într-o biserică mare, „St. Ewaldi“. Preotul catolic de-acolo ne-a primit cu brațele deschise și a căutat să ne ajute mereu. La început făceam slujba după-a­miază, după misa catolică, într-o capelă construită paralel cu biserica mare. Am făcut acolo multe sărbători, nunți și botezuri ale membrilor comunității din Essen. De multe ori se făceau slujbe împreună cu enoriașii din Wuppertal și cu o parte a enoriașilor de la Düsseldorf, preot fiind Ioan Hodoș. Din 2004, părintele Marc Octavian și soția sa au organizat o școală de catehism pentru copiii enoriașilor. Un an mai târziu, Alexandra Ossau, pedagog, a preluat școala de catehism pentru mulți ani. Însă, după ceva timp s-a hotărât să se vândă marea Biserică „St. Ewaldi“ și, cât timp nu au mai venit credincioșii catolici, ni s-a permis să folosim locașul și să facem slujbele de la 10:00 dimineața. După ce „St. Ewaldi“ a fost vândută, părintele Octavian Marc împreună cu enoriașii au căutat și au ales din mai multe biserici oferite de Administrația Bisericilor Catolice din Essen, pe cea numită Augustiner, unde s-au mutat din anul 2006. Și aici, la început, slujba se săvârșea după-masă, ceea ce făcea ca mulți enoriași să nu poată participa la Liturghie. La subsolul bisericii se găsea o sală mare și s-a pus problema dacă nu vrem să facem dimineață slujbele acolo, dar enoriașii români n-au vrut. La puțin timp, subsolul a fost preluat de enoriașii ruși din Essen, unde își țin și acum slujbele. Corul bisericii române era compus din Viorel Sbiera, Marcel Sbiera, Dumitru Antal și soția, la care se adăuga Marcel Roșca. Din păcate, după puțini ani s-a vândut și această biserică. Românii nu mai aveau cum să rămână acolo. Între timp, părintele Octavian Marc s-a pensionat și s-a întors în România.

Unirea face puterea

După o discuție între Dumitru Antal, președintele enoriașilor din Düsseldorf, și Marcel Roșca, președintele parohiei din Essen, s-a hotărât să se unească amândouă parohiile și să se găsească o nouă biserică pentru slujbe.
După câteva luni de căutări, au ales Biserica `Sf. Michael~ din Dahlhausen, la granița dintre Essen și Bochum, și s-a făcut un contract de închiriere. Biserica era nouă și perfect întreținută. De la 1 ianuarie 2010 am început să ținem slujbele acolo. Corul a fost asigurat și condus de Viorel Sbiera, împreună cu Marcel Sbiera, profesorul Bârsan, Dumitru Antal și soția, Marian Octavian, Cezar Lungu, Costel Turcu și Marcel Roșca.
La început nu aveam decât un iconostas mic. Cu ajutorul enoriașilor, s-au adus mai multe icoane frumoase. Prin intermediul lui Bogdan Cuza s-a dat comanda unui iconostas în România, la care au participat cu fonduri mai toți enoriașii. După ce a fost gata și a putut fi admirat de multă lume, alți enoriași cu posibilități au donat bisericii alte icoane deosebite, care împreună cu marele iconostas formează un loc sacru și de rugăciune pentru cei care vizitează locașul românesc din Essen. Astăzi, la slujbele din duminici și sărbători aproape că nu mai e loc în biserică.

„Inima de oțel” a Germaniei

Orașul Essen este amintit prima oară datorită înființării în anul 851 de către Episcopul Altfried von Hildesheim a unei comuniuni creș­tine de femei, numită „Frauenstifts Essen”. Înființarea oficială a orașului Essen a avut loc în anul 796. Puțin înaintea acestei perioade, Episcopul Ludger din Münster a construit în Werden o mănăstire pentru cei din Saxonia care învățau pentru a deveni misionari. În 801 au început lucrările de construcție a Bisericii Papale "Sf. Ludgerus".
În decursul timpului s-au înființat împrejur multe sate, care cu timpul au devenit cartiere ale orașului Essen, cum ar fi Altenessen, Altendorf, Karnap, Heisingen și Fischlaken. În anul 938, documente vechi arată că însuși împăratul Otto I a vizitat orașul Essen, oprindu-se în cartierul de azi Steele. În actualul cartier Rellinghausen s-a construit în anul 998 o școală de fete pentru fetele nobililor din Essen. Peste 300 de ani s-a extras cărbune în Essen și ceva mai târziu acesta a început să se folosească la încălzit. Treptat, comerțul cu cărbuni din Essen s-a dezvoltat. Începând cu secolul al XV-lea s-a exportat cărbune până la Köln.
Franz Dinnendahl a înființat cu ajutorul firmei Krupp, în anul 1807, o fabrică în care făcea mașini cu aburi. Chiar și Napoleon a cumpărat de la el o astfel de mașină. În 1812, Krupp a construit prima fabrică de prelucrat oțel. Dacă prima fabrică avea doar 60 de muncitori, la jumătatea secolului al XIX-lea, numărul lor era aproape de 150.000. Construcția de locomotive a reprezentat motorul dezvoltării orașului Essen, care prin anul 1870 devenise un centru modern al vremii sale, plin de școli, spitale, biserici și fabrici cu aproape 200.000 de locuitori.
Krupp a început să producă și armament de cea mai bună calitate, ceea ce a dus repede la dezvoltarea orașului Essen. În prima jumătate a secolului trecut, Essen era denumit „inima de oțel” a Germaniei. La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, localitatea a suportat cele mai teribile bombardamente din timpul războiului, astfel că peste 90% era distrusă. În momentul de față, Essen și-a revenit, ca mai toate orașele Germaniei, datorită seriozității și disciplinei în muncă, dar și ajutorului primit. Acum sunt aproape 600.000 de locuitori, cu universitate, școli, biserici, operă, teatre, foarte multe fabrici, firme.


Galerie foto:
 

 

 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!