Analiză
Problema Grecia

Problema Grecia

Bogdan Cronţ, 08 Ianuarie 2010

▲ Economia subterană estimată la 20% din PIB, un grad scăzut de colectare a veniturilor, numeroase nişe fiscale şi o politică industrială bazată pe subvenţii sunt motivele care au adus Grecia în pragul falimentului ▲ În conformitate cu standardele aplicate persoanelor private, Grecia este astăzi insolvabilă, iar datoriile sale continuă să crească ▲ La Bruxelles, politicienii caută un răspuns la întrebarea: cum ar trebui să îi ajute efectiv pe greci? Pentru că, în cazul în care Europa va permite unui stat membru să intre în faliment, aceasta ar putea declanşa o reacţie în lanţ ▲

O datorie publică ce nu mai poate fi controlată, evaziune fiscală galopantă, găuri în fondurile de pensii şi o ţară în pragul falimentului este descrierea făcută situaţiei din Grecia de presa europeană, care se îngrijorează de consecinţele asupra monedei unice şi de un posibil efect de domino, care ar antrena ţările cu economii slăbite. „Guvernul lui Georges Papandreou a ajuns la putere, sperând că deficitul public nu va depăşi 6% din PIB. Astfel, acesta a putut face o campanie asupra relansării cheltuielilor publice, care să ducă la o revigorare a economiei. Dar, odată ajuns la putere, a descoperit că predecesorii săi de centru-dreapta au falsificat conturile şi că deficitul era de 12,7% din PIB“, sunt de părere analiştii de la cotidianul britanic „The Daily Telegraph“.

Grecia nu este singura ţară care nelinişteşte pieţele financiare

Ideea este reluată şi de publicaţia franceză „Les Echos“, care titrează: „După Dubai, teama de PIGS“, un avertisment cu privire la faptul că Grecia nu este singura ţară care nelinişteşte pieţele financiare. „Acronimul PIGS, în mod voluntar peiorativ, atribuit de către traderii anglo-saxoni ansamblului Portugalia-Irlanda-Grecia şi Spania (la care s-a adăugat, de curând, şi Italia - n.r.), a înflorit de câteva săptămâni pe pieţele şi în presa britanică“, explică cotidianul francez, pentru care, chiar dacă nu se pune problema ca aceste ţări să iasă din zona euro, se întreabă ce impact va avea o agravare a dificultăţilor din cele patru state asupra ansamblului zonei euro.

„Criza datoriei Greciei nu este o criză a euro“, susţine „The Guardian“, care consideră situaţia din Grecia drept „o criză politică pentru zona euro şi pentru Banca Centrală Europeană (BCE)“. „Nimeni nu ştie cu adevărat ce se întâmplă atunci când un stat membru se confruntă cu o gravă criză a datoriilor. Irlanda a devenit conştientă de acest pericol şi a adoptat măsuri de austeritate radicale. Grecia, în schimb, nu prea pare că ar dori să se angajeze pe calea austerităţii“, sunt de părere analiştii de la „The Guardian“.

Atena a minţit în mod repetat partenerii europeni

Publicaţia germană „Der Spiegel“ online aminteşte că „neîncrederea vizavi de Grecia este mare în rândul partenerilor europeni, mai ales datorită faptului că, în trecut, Atena a minţit în mod repetat în ceea ce priveşte starea finanţelor sale, respectând pactul de stabilitate doar o singură dată de la aderarea sa la euro, în 2006“.

În faţa crizei Greciei, săptămânalul german susţine că miniştrii de Finanţe europeni sunt în stare de alertă, dar adaugă că aceştia se simt dezarmaţi: „Bruxellesul este blocat. În mod normal, nu ar trebui să dea bani unui stat membru pentru a acoperi găurile din buget. Şi chiar dacă ar avea posibilitatea de a ocoli această interdicţie, consecinţele ar fi fatale: nepăsarea bugetară comună a câtorva ţări precum Spania, Italia şi Irlanda se va propaga pe continent. Mesajul este clar: la ce bun să fi virtuos dacă alte ţări vor plăti factura la sfârşit? La aceasta se adaugă riscul unui efect de domino: dacă un stat membru al UE cade, speculatorii vor testa stabilitatea celorlalţi candidaţi şi uniunea monetară s-ar putea sparge“. Un bancher londonez citat de jurnaliştii de la „Der Spiegel“ online aminteşte o maximă curentă din lumea afacerilor: „Dacă cineva are o mie de euro datorie, el este cel care are o problemă. Dar dacă cineva are 10 milioane de euro datorie, atunci banca sa este cea care are o problemă. În acest caz, banca este Europa“.

Cum a ajuns Grecia pe marginea prăpastiei?

Economia subterană estimată la 20% din PIB (dar cu vârfuri care depăşesc acest nivel în turism şi construcţii), un grad scăzut de colectare a veniturilor, numeroase nişe fiscale (segmente la limita defiscalizării) şi o politică industrială bazată pe subvenţii sunt motivele care au adus Grecia în pragul falimentului, consideră analistul Dan Popa, redactor-şef adjunct la revista „Piaţa“. „Economia Greciei e mai degrabă una de tip închis, în care ţara exportă puţin, dar consumă mult. În ultimii ani, consumul privat a crescut mai mult decât poate economia suporta. Pentru a face faţă cheltuielilor (pensii generoase, indemnizaţii mari de şomaj), statul grec a apelat la împrumuturi. Datoriile s-au acumulat, astfel, an de an, iar statul nu a găsit alte soluţii, decât să se împrumute şi mai mult pentru a acoperi găurile. În acest moment, în termeni de bussines, statul grec datorează mai mult decât face. Datoria Greciei, de 300 de miliarde de euro, este mai mare cu peste o treime decât PIB-ul lor. Ca o comparaţie, dacă Grecia ar fi o companie, i s-ar cere falimentul“, explică Dan Popa.

Grecia este înglodată în momentul de faţă în datorii, nu doar în titluri de stat ci, mai ales, faţă de multe companii străine. Este vorba în primul rând de industria de apărare şi domeniul sănătăţii, unde facturile neplătite sunt enorme. Cu câteva săptămâni în urmă, o organizaţie europeană pentru industria parafarmaceutică îşi informa membrii cu privire la numărul îngrijorător de mare de facturi neplătite de către agenţiile guvernamentale greceşti. Organizaţia a afirmat că, încă de la sfârşitul anului 2008, Grecia datora 2,7 miliarde de euro pentru medicamente şi tratamente.

Dacă nu se face nimic, ţara riscă să intre în faliment, iar consecinţele pentru moneda europeană vor fi grave, se arată într-o analiză publicată de site-ul presseurop.eu cu privire la situaţia de la Atena. Nervozitatea este în creştere în rândul burselor de valori, a majorităţii capitalelor Uniunii Europene, a Miniştrilor de Finanţe, Centrului Financiar German de la Frankfurt şi chiar la sediul central al Fondului Monetar Internaţional (FMI) din Washington.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!