Produse tradiţionale şi în spaţiul comunitar

Oana Nistor, 16 Noiembrie 2007

▲ De ieri au fost demarate procedurile de înregistrare a produselor agricole şi alimentare tradiţionale pentru ca acestea să fie recunoscute şi în spaţiul UE ▲ Lista documentelor ce trebuie depuse la Ministerul Agriculturii include un caiet de sarcini, în care sunt specificate numele produsului, materiile prime din care este obţinut, dar şi dovada că produsul este originar dintr-o anumită zonă a ţării ▲ Producătorii vor fi nevoiţi să-şi înscrie produsele dacă vor ca acestea să fie protejate şi în spaţiul Uniunii Europene ▲ Pe piaţa românească au fost înregistrate aproximativ 1.500 de produse tradiţionale ▲

Ca urmare a înregistrării în Monitorul Oficial al României al Ordinului emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, nr. 906 din 30 octombrie 2007, pentru „aprobarea procedurii de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea protecţiei unei indicaţii geografice sau denumire de origine a unui produs agricol ori alimentar şi procedurii de declarare a opoziţiei la nivel naţional şi a procedurii de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare a indicaţiilor geografice sau denumirilor de origine ale produselor agricole sau alimentare, în vederea dobândirii protecţiei la nivelul UE“, s-a dat startul la depunerea de dosare.

Până la apariţia ultimului ordin, producătorii de produse tradiţionale nu aveau garanţia protecţiei denumirii şi reţetei produsului în spaţiului Uniunii Europene, produse precum caşcaval de Rucăr sau cârnaţii de Pleşcoi puteau ajunge pe piaţa românească sub eticheta unor producători europeni care foloseau aceeaşi reţetă.

Lista documentelor ce trebuie depuse la Ministerul Agriculturii include un caiet de sarcini, în care sunt specificate numele produsului, materiile prime din care este obţinut, dar şi dovada că produsul este originar dintr-o anumită zonă a ţării. Totodată, în caietul de sarcini sunt înscrise metoda de obţinere a produsului şi legătura între calitatea sau caracteristicile lui şi mediul geografic.

Legătura geografică dintre produs şi calităţile acestuia

Documentaţia pentru înregistrarea unui produs tradiţional trebuie să fie însoţită o serie de documente referitoare la forma sau componenţa juridică a grupului de producători sau procesatori şi statutul. De asemenea, grupul de producători sau procesatorul trebuie să prezinte date, înscrisuri, care să evidenţieze „legătura cu arealul geografic, legătura dintre zona geografică şi calitatea sau caracteristicile produsului sau o calitate specifică“, precum şi alte caracteristici ale produsului din care poate să rezulte că produsul pentru care se solicită protecţia prezintă alte caracteristici de calitate care îl diferenţiază de produsele din aceeaşi categorie obţinute în afara zonei de producţie.

Pentru produsul înregitrat, producătorul oferă ministerului date privind producţia actuală, cantitatea estimată pe 5 ani, dar şi date precum numărul de clienţi actuali şi, estimativ, pe 5 ani, dar şi destinaţia geografică a produsului actuală şi estimată pe 5 ani. De asemenea, i se solicită situaţia economică, o hartă color care să permită delimitarea zonei de producţie, dar şi un act remis de un organism privat de inspecţie şi certificare a produselor, prin care să dovedească autenticitatea actelor depuse.

Perioadă de contestaţie de 60 de zile

După ce corpul de control al ministerului agriculturii constată veridicitatea actelor, lunar, se va publica lista indicaţiilor geografice sau denumirilor de origine care au făcut obiectul unei cereri de înregistrare în vederea dobândirii protecţiei, precum şi data depunerii acestora.

Potrivit legislaţiei, de la data înregistrării dosarului, urmează o perioadă de 60 de zile în care orice persoană poate contesta cererea respectivă de înregistare.

Ordinul arată că indicaţia geografică sau denumirea de origine a unui produs agricol sau alimentar dobândeşte protecţie naţională de la data înregistrării în Registrul naţional al indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine protejate naţional, care încetează la data dobândirii protecţiei la nivelul Uniunii Europene.

Data dobândirii protecţiei unei indicaţii geografice sau denumire de origine a unui produs agricol sau alimentar românesc la nivel comunitar este data la care Comisia Europeană va publica indicaţia geografică sau denumirea de origine respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Protejate în România, nu şi în Europa

În România sunt înregistrate peste 1.500 de produse tradiţionale, protejate prin legislaţia naţională, lista incluzând brânză şi caşcaval, produse din industria de panificaţie, a cărnii, băuturilor alcoolice, a legumelor şi fructelor, mierii sau lactatelor.

Cele mai drastice condiţii impuse de Uniunea Europeană în acest sens sunt cele legate de dotări şi mai ales de igienă. „Producătorii trebuie să demonstreze că produsul tradiţional este specific zonei respective şi că are o tradiţie de 200-300 de ani. Din păcate, nici măcar 15-20% dintre produsele tradiţionale nu îndeplinesc toate cerinţele UE“, a susţinut Valeriu Steriu, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).

Acesta a dat exemplu brânza în coajă de brad de la Câmpulung, Moeciu. Producătorii au tehnologie conformă normelor UE, dar locurile de depozitare încă lasă de dorit. „E cam tardiv termenul stabilit de Ministerul Agriculturii, dar este o uşă deschisă. Chiar şi peste trei ani, producătorii vor putea să-şi înregistreze produsele“, consideră preşedintele APRIL.

Printre companiile mari care deţin produse protejate în România se numară şi producătorii de lactate Napolact şi Lagtag, cât şi produsele comercializate de fabrica din Buzău a producătorului de panificaţie din Râmnicu Vâlcea, Boromir, potrivit informaţiilor existente pe site-ul Ministerului Agriculturii.

Avantajele protecţiei produselor în spaţiul comunitar

Promovarea produselor tradiţionale româneşti poate aduce beneficii considerabile economiei rurale, în special în zonele mai puţin favorizate sau îndepartate, prin sporirea veniturilor producătorilor agricoli şi reţinerea populaţiei rurale în zonele respective.

Tendinţa europenilor de a consuma produse nemodificate genetic şi ecologice dă garanţia producătorilor că vor avea profit. Mai mult, înregistrarea produsului în spaţiul comunitar îi garantează producătorului că pe piaţa respectivă nu vor apărea produse cu aceeaşi reţetă şi acelaşi nume, dar fabricat cine ştie în ce regiune geografică. Riscul acesta va fi îndepărtat o dată cu înregistrarea produsului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

De asemenea, din punctul de vedere al consumatorului, acesta preferă un produs protejat, întrucât pe etichetă dispune de informaţii referitoare la originea produselor, caracteristicile specifice ale acestora datorate zonelor geografice, provenienţa şi metodele tradiţionale de producţie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!