Prof. dr. Ioan Pânzaru: „Nu putem spera la un învăţământ superior de calitate, fără o bază legală viabilă şi fără o infrastructură la standarde internaţionale“

Bogdan Dărădan, 02 Februarie 2008

Născut la Focşani, la 15 octombrie 1950, rector al Universităţii Bucureşti din anul 2005, prof. dr. Ioan Pânzaru coordonează, în prezent, catedra de Limbă şi Literatură Franceză din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. Vorbitor de engleză, franceză şi italiană, absolvent al Facultăţii de limbi şi literaturi străine din cadrul Universităţii Bucureşti, prof. dr. Ioan Pânzaru a avut o contribuţie notabilă în studierea limbilor străine de circulaţie universală. Între anii 1973-1990 este ales profesor asistent în cadrul Departamentului de Limbă şi Literatură Franceză al Universităţii Bucureşti, lector universitar, între anii 1990-1993, coordonator Lingua în Agenţia Naţională Socrates, între anii 1996-1998, şi director al Centrului de Limbi Străine, din cadrul Universităţii Bucureşti, din 1998. Pentru meritele sale academice în studiul limbilor străine, prof. dr. Ioan Pânzaru a primit, în anul 2000, titlul de „Comandor al Ordinului Cruzeiro do Sul“, în 2002, titlul de „Chevalier de lâOrdre Palmes Academiques“, iar în 2004, a primit titlul de Comandant al Ordinului „ Aguila Azteca“. Membru în Asociaţia Română de Studii Franceze şi în Societatea Internaţională de Studii Arthuriene, autor al numeroase cărţi de mare valoare academică, prof. dr. Ioan Pânzaru a reuşit, în ultimii doi ani, să aducă Universitatea Bucureşti în topul 500 al celor mai bine cotate universităţi din lume. Este o performanţă? E loc de mai bine? Ce trebuie făcut pentru a obţine un loc mai bun? sunt doar câteva dintre întrebările la care ne-a răspuns cu amabilitate rectorul Universităţii Bucureşti - prof. dr. Ioan Pânzaru.

Conform clasamentului realizat de către agenţia Times Higher Education Supplement, şi compania Quacquarelli Symonds, Universitatea din Bucureşti este plasată în top 500 al celor mai performante universităţi ale lumii, pe domenii, pe următoarele poziţii: Arte şi Ştiinţe umaniste - 277, Ştiinţe sociale - 330, Inginerie şi Tehnologia Informaţiei (IT) - 336, Ştiinţa vieţii şi biomedicină - 427, iar Ştiinţele naturii - 447. Care au fost criteriile care au dus la acest rezultat?

Un criteriu important în realizarea acestui clasament a fost elementul de reputaţie, iar acest criteriu a fost stabilit cu ajutorul a 10.000 de chestionare care au circulat în toate mediile academice internaţionale. În cotrast cu această manieră de evaluare a agenţiei Times, universitatea chineză Xiao Tong pune accent în schimb pe premiile Nobel, iar universităţile româneşti nu se pot lăuda cu premii Nobel. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne clasăm pe poziţiile enumerate anterior. Alte elemente luate în calcul au fost numărul de publicaţii academice la nivel european şi calitatea absolvenţilor trimişi la studii în centrele universitare din spaţiul european, criteriu care ne-a ridicat în top pe anumite specializări, şi asta datorită nivelului avansat de pregătire al studenţilor noştri.

Şi totuşi, clasamentul pe domenii are o notă discrepantă între ramurile umaniste şi cele de cercetare. Care este cauza?

În ultimii ani s-a investit şi în aceste domenii, dar aceste investiţii sunt foarte recente şi mai avem nevoie de cel puţin 2-3 ani pentru ca aceste investiţii să fie înglobate în cercetarea propriu-zisă.

Cum s-ar putea îmbunătăţii imaginea internaţională a Universităţii Bucureşti?

Un domeniu la care putem avea pretenţii mai mari este matematica, pentru că există în matematică un echivalent al premiilor Nobel, şi anume medaliile Fields. Din păcate, nici un român nu a obţinut această medalie până în prezent. Cât despre obţinerea unui premiu Nobel pe infrastructurile româneşti actuale, este mai mult decât un ideal utopic. Nu putem spera la un învăţământ superior de calitate, fără o bază legală viabilă şi fără o infrastructură la standarde internaţionale.

Cum comentaţi faptul că, nu de puţine ori, universităţile din România au fost acuzate de slaba pregătire a studenţilor, iar de cealaltă parte, se aduceau acuzaţii calităţii slabe a învăţământului liceal, pentru că, în ultimii ani, noţiunea de calitate în învăţământ a fost întotdeauna un măr al discordiei între formele de învăţământ preuniversitar şi postuniversitar?

Într-adevăr, nouă ni se fac reproşuri pentru cei mai slabi absolvenţi, care predau în diferite instituţii liceale sau gimnaziale, dar în multe licee din Bucureşti sunt persoane care predau şi au absolvit la fără frecvenţă sau la distanţă, şi aici nu mai este de competenţa noastră să facem trierea. Sau mai avem cazuri de persoane care nu sunt specialişti în domeniul pe care îl predau, şi aceste situaţii sunt frecvente în multe dintre instituţiile de învăţământ liceal sau gimnazial din ţară. La nivel naţional, avem un deficit de cadre didactice pe anumite domenii şi un excedent destul de mare în alte specializări şi, de multe ori, profesorilor le este greu să îşi completeze normele pe anumite materii.

Şi pentru că suntem la capitolul calitate în educaţie, consideraţi metoda admiterii pe bază de dosar o soluţie pentru ridicarea standardelor învăţământului universitar?

Legat de această chestiune, trebuie să privim admiterea pe bază de dosar în linii individuale, nu ca pe o soluţie generală. De exemplu, avem facultăţi în care există 20 de candidaţi pe un loc. În aceste circumstanţe, prin admiterea pe bază de dosar ne vom opri cu linia undeva la media 9,80, ceea ce e dezirabil pentru o facultate care îşi doreşte studenţi de calitate. În schimb, dacă avem în vizor domenii care nu au candidaţi în număr mare, cum ar fi domeniile ştiinţifice, o admitere cu concurs ar agrava situaţia în care se află aceste domenii şi ar duce la părăsirea lor, ori, cum afirmam mai devreme, avem nevoie să investim şi în cercetare şi pentru asta avem nevoie de oameni care să studieze. Biologia, chimia, medicina, matematica şi fizica sunt domenii cruciale pentru a propulsa România în topul universităţilor de renume internaţional. Pe aceste domenii au rămas foarte puţine facultăţi şi nu se face admiterea pe dosar pentru că sunt specializări importante, de perspectivă pentru infrastructura românească. Oricum, rata de absolvire în astfel de facultăţi tehnice şi ştiinţifice se situează în jurul procentului de 40%.

Cum sondează Universitatea Bucureşti piaţa de muncă, pentru că am vorbit de atâtea domenii, dar câte dintre ele au o absorţie reală pe piaţa forţei de muncă, pentru că sunt mulţi studenţi care termină o facultate cu medii bune şi foarte bune, dar ajung să lucreze în domenii diametral opuse faţă de ceea ce au învăţat ei în facultate?

În prezent, universitatea monitorizează tinerii absolvenţi de facultate în sensul că, la ridicarea diplomei de absolvire, adică la 6 luni de la susţinerea lucrării de licenţă, ei completează un chestionar cu local de muncă şi funcţia pe care o ocupă. În acest fel, reuşim să gestionăm o bază de date, iar dacă absolventul respectiv îşi lasă şi e-mail-ul, intră într-o bază informativă de tip news setter. Încercăm să-i monitorizăm, pentru că avem tineri care ne poartă renumele la Oxford sau Princeton. Mai mult, avem un observator de cercetare, coordonat de către prof. Eugen Blaga de la catedra de Sociologie, care deţine statistici despre studenţii absolvenţi.

În încheiere, care este situaţia locurilor de cazare din căminele din Bucureşti?

În prezent, universitatea are în jur de 4.500 de locuri în cămine. Într-adevăr, acestea sunt insuficiente, dar spre toamnă vom termina o clădire în Grozăveşti, şi vom încheia lucrările de reabilitare a căminelor A şi B. Mai mult, avem un proiect de reabilitare pe căminele din Măgurele, iar clădirea G5 va fi consolidată şi îmbunătăţită pentru masteranzi şi doctoranzi. Mai sunt multe lucrări de făcut, dar sperăm ca în maximum 2 ani să reuşim să izolăm termic căminele studenţeşti din Bucureşti.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!