Filantropia Bisericii
Fotografii: Mihnea Păduraru

Puterea bănuțului dăruit pentru aproapele

Dumitru Manolache, 13 Martie 2017

A fi creștin înseamnă, printre altele, a fi și filantrop, și simplu, pentru că în simplitate se adună și bunătatea, și frumusețea, așa cum în a dărui nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste așezi în ceea ce oferi. „Cu bănuţul văduvei cumperi şi peşte pentru masa săracilor, dar şi un bilet pentru Rai~, spunea părintele Iustin Pârvu. Toate aceste adevăruri umplu de sens un proiect caritabil derulat în Parohia „Sfântul Teodor Tiron” din Roșiorii de Vede, Episcopia Alexandriei și Teleormanului, intitulat „Micul dar pentru marea bucurie”.

În această primăvară am vizitat Parohia „Sfântul Teodor Tiron”, din Roși­orii de Vede, locul unde problemele unor semeni au generat un proiect inedit, care prin simplitate și eficiență probează din plin valoarea și adâncimea morală a lucrării filantropice a Bisericii. „Micul dar pentru marea bucurie”, cum se intitulează proiectul, vizează, în primul rând, bucuria dăruirii și mai apoi dimensiunea ei materială. În acest demers descoperim ce valoare și ce importanță poate dobândi bă­nuțul văduvei, despre care Mântuitorul, chemându-și ucenicii, le spune: „Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, toată avuţia sa” (Marcu 12, 43-44).

Demararea proiectului

Parohia teleormăneană din centrul orașului deservește aproximativ 1.300 de familii. Prin stră­dania preoților slujitori, cu ajutorul unor sponsori, timp de cinci ani a oferit hrană nevoiașilor în fiecare duminică. Apoi, eno­riașii, pornind de la cazul unui student, au gândit o altă formă de implicare a comunității în ajutorarea aproapelui. „La sfârșitul anului 2012, unui tânăr student la Teologie din Alexandria nu-i mai ajungeau resursele pentru terminarea facultății. Atunci, enoriașii, în două săptămâni, au colectat suma de bani de care avea nevoie, vreo 2.500 lei. Așa s-a născut proiectul pomenit. Această formă de filantropie reprezintă foarte mult pentru comunitatea noastră. Cel în nevoi descoperă că nu este singur, iar câștigul sufletesc, moral este mult mai important decât cel financiar”, ne spune domnul Eugen Niculescu, epitropul parohiei.

Flip chart-ul din biserică

Apoi a fost identificat un alt caz. Cel al Iulianei, o tânără olimpică la matematică și fizică, la nivel național, care nu dispunea de resurse financiare pentru a merge și a se înscrie la facultate. Pentru ea, în fiecare duminică, un enoriaș a strâns câte un leu de la cei care-l puteau oferi. Nici mai mult, nici mai puțin. Și fata a fost ajutată. „De la acest caz, s-a ajuns la situații când cei prezenți oferă bani și pentru cei care, din diferite motive, nu participă la slujbă. Când enoriașii vin special de acasă pentru a oferi acest leu. Banii astfel colectați sunt numărați în prezența donatorilor. Suma se notează pe un flip chart (panou de scris) aflat în biserică. Apoi, tot enoriașii identifică situațiile, cazurile sociale care pot fi ajutate. În decursul timpului, din sumele strânse au fost cumpărate butelii de aragaz, lemne de foc, medicamente, au fost plătite tratamente, operații, ochelari, curentul electric, au fost susținute pelerinaje, excursii pentru copiii nevoiași, au fost făcute donații pentru sinis­trații de la Ciolănești, s-au cumpărat manuale școlare, abonamente de transport, BCA pentru o locuință, s-au oferit ajutoare de înmormântare, altele pentru o casă incendiată, și chiar împrumuturi bănești. Sumele colectate și modul în care se cheltuiesc sunt înscrise pe flip chart de fiecare dată, unde se păstrează o eviden­ță clară, ușor de verificat. Dincolo de responsabilizarea comunității, se dezvoltă și o formă de solidaritate umană, de frăție­tate creș­tină. Oamenii înțeleg că nu se poate ține un copil la facultate cu un leu dăruit pe săptămână. Dar acest bănuț oferit de fiecare, la un loc, acumulează putere. De aceea ei spun că toți îl susțin pe acel tânăr și că împreună investesc în el încredere. Cu un leu nici unul nu poate împlini o asemenea faptă, măruntă în apa­rență, dar extrem de importantă în contextul social actual din țara noastră. Când te uiți pe flip chart și vezi câți bani s-au strâns și ce s-a realizat cu ei, îți dai seama că, de fapt, la mijloc este lucrarea lui Dumnezeu”, ne mărturisește părintele coslujitor Cătălin Eugen Păunescu, consilier administrativ al Episcopiei Alexandriei și Teleor­manului.

Valoarea bănuțului dăruit

La rândul lui, părintele paroh Adrian Dârvă ne mărturisește: „Cel mai important caz în care ne-am implicat și material, și emoțional a fost cel al Iulianei. Ea provine dintr-o familie destrămată, care nu avea unde să locuiască, motive pentru care voia chiar să renunțe la facultate. Dar am intervenit noi. Acum este studentă la Politehnica din Baia Mare. Impresionantă este scrisoare primită de la ea prin care ne mulțumește pentru ajutor, și ne roagă ca de acum încolo să-l dăruim altcuiva care are nevoie de el, deoarece ea primește bursă de merit și se descurcă singură”.
Părintele coslujitor Emil Cristea ne-a relatat cazul unei familii cu patru copii, dintr-o altă parohie, căreia i-a luat foc casa de la o sobă improvizată, oameni sărmani care trăiau din ajutorul social: „Pentru această familie, din banii strânși în biserică, am cumpărat materiale pentru tâmplărie, uși, ferestre și o sobă, iar primăria a contribuit la refacerea acoperi­șului. Îi ajutăm și acum cu ce putem, mai ales că doi dintre copiii familiei vin în fiecare duminică în biserica noastră”.

„Banii sunt oferiți cu bucurie și nădejde. Sumele sunt modice, dar mari când sunt dăruite aproapelui aflat în nevoi”, ne spune și părintele diacon Cristian Nedelea.

„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul, nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă nu ai nici acel bănuţ, atunci dă măcar un pahar cu apă rece”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Am părăsit Parohia „Sfântul Teodor Tiron” din Roșiorii de Vede cu bucuria descoperirii valorii reale a unui leu când este dăruit din inimă și când, prin lucrarea Lui, Dumnezeu îi însutește puterea.

Și abia atunci am înțeles sensul cuvintelor „Sunt sate în care preotul ajunge mai repede decât salvarea”, scrise pe o cruce ­de­senată de un enoriaș pe cutia în care se colectează bănuțul văduvei. Căci în această zicere se cuprinde un adevăr pe care, de cele mai multe ori, refuzăm să-l vedem. Acela că Biserica, prin lucrarea slujitoare a preoților ei, este salvarea de lângă tine. Față de care trebuie doar să-ți deschizi inima, să ceri ca să primești, să dăruiești ca să dobândești.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!