Theologica
Recunoştinţa faţă de Dumnezeu

Recunoştinţa faţă de Dumnezeu

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 28 Noiembrie 2018

Un proverb de demult ne spune că recunoştinţa este floare rară. În timpurile pe care le trăim, acest proverb a devenit o stare de fapt a societăţii. Ca şi în cazul celor zece leproşi vindecaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum aflăm din Sfânta Evanghelie, doar unu din zece se întoarce la Hristos să-I mulţumească. Cam acesta ar fi raportul recunoştinţei şi în zilele noastre, poate chiar mai mic decât în cazul relatării evanghelice. Din nefericire, acest fenomen al lipsei de recunoştinţă nu se manifestă doar în relaţia dintre oameni, ci de foarte multe ori în relaţia omului cu Dumnezeu. Când suntem în necazuri, în supărări, cerem ajutorul lui Dumnezeu, cu disperare de multe ori, şi atunci când ni se împlinesc cererile, foarte puţini mai şi mulţumesc pentru binefacerile primite. Lipsa de recunoştinţă de astăzi are la bază narcisismul, hedonismul, autosuficienţa, izvorâte din mândria omului modern. De când unor oameni le-a intrat în cap că sunt măsura tuturor lucrurilor, şi unii conştient sau inconştient se declară autonomi, din mândrie au uitat că tot ceea ce sunt şi ceea ce au se datorează în primul rând lui Dumnezeu.

Creştinul îşi vădeşte ortodoxia credinţei în societatea de astăzi, nu doar prin proclamarea publică a acesteia, ci mai ales prin viaţa sa plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de cei care l-au ajutat.

Viaţa noastră, conform învăţăturii Mântuitorului nostru ­Iisus Hristos, se vădeşte ca o Evanghelie deschisă pentru întreaga lume, prin conduita, prin faptele şi prin atitudinile noastre din societatea în care trăim. Degeaba clamăm peste tot că suntem credincioşi, dacă faptele noastre ne arată că suntem necredincioşi.

Omul contemporan, marcat de egocentrism, foarte greu mai lasă loc în viaţa sa smereniei din care izvorăşte recunoştinţa. Nu poţi fi cu adevărat creştin dacă nu eşti recunoscător faţă de Dumnezeu. În timpurile pe care le trăim este important să sădim în inima noastră floarea recunoştinţei pentru a nu dispărea din viaţa noastră şi astfel să pierdem ca şi protopărinţii Adam şi Eva, prin nerecunoştinţă, Raiul şi viaţa veşnică.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!