Documentar
Reformatorul învăţământului românesc din secolul al XIX-lea

Reformatorul învăţământului românesc din secolul al XIX-lea

Dragoşmihail Olteanu, 17 Decembrie 2009

Spiru Haret, matematician, pedagog şi om politic, a fost o personalitate complexă. Prin realizările sale în domeniul cercetării ştiinţifice, a contribuit foarte mult la prestigiul ştiinţei româneşti. A fost primul român doctor în matematică şi a demonstrat variabilitatea sistemului solar. Ca inspector şi om politic, s-a preocupat tot timpul de situaţia învăţământului, fiind considerat cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. A urmărit, de asemenea, ridicarea nivelului material şi cultural al satului, prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor. Spiru Haret a murit la 17 decembrie 1912.

Născut pe 15 februarie 1851 în Iaşi, Spiru Haret l-a avut dascăl în şcoala primară pe Toma Săvescu, cel care avea să-i urmărească întrega evoluţie pe scara socială. A intrat la Liceul „Sfântul Sava“ din Bucureşti în septembrie 1862, unde s-a remarcat prin preocupări în domeniul matematicii. După terminarea liceului, s-a înscris la Universitatea din Bucureşti, secţia fizico-matematică, iar în septembrie 1874 a obţinut prin concurs o bursă de studii la Paris. Întors în ţară, a urmat cariera universitară la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, predând mecanica raţională. A profesat până în 1910 când s-a pensionat, iar până la moarte a ţinut prelegeri de popularizare la Universitatea Populară. Este cunoscut ca un „om al şcolii“, printr-o remarcabilă activitate de inspector şi de om politic, lucrând în favoarea şcolii şi a educaţiei.

Explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale prin intermediul matematicii

Prin teza sa de doctorat, cu tema „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare“ (1878), Haret a avut o contribuţie de valoare mondială în astronomie. A respins teoria susţinută până atunci de Laplace, Lagrange şi alţii, conform căreia axele mari ale orbitelor planetare sunt invariabile, demonstrând teorema variabilităţii sistemului solar. Existau premise promiţătoare pentru o strălucită activitate ştiinţifică în această direcţie, dar, cu toate acestea, din diferite motive, ea s-a încheiat aici. În ultimul timp a colaborat cu „Gazeta matematică“ şi s-a înscris ca membru în vestita societate internaţională „Circolo matematico di Palermo“.

În 1910 a publicat lucrarea „Mecanica socială“, la Paris şi Bucureşti, utilizând pentru prima dată matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale.

„Corpul social“, adică societatea, este constituit, în concepţia lui, din atomi, indivizii, aflaţi în relaţii unul cu altul. „El (individul) joacă pentru corpul social acelaşi rol ca atomul pentru corpul material“. Corpul social nu este ceva constant, ci se schimbă mereu, unităţile componente suferind şi ele schimbări. Cauzele sau factorii care pot produce schimbarea societăţii şi a indivizilor sunt de ordin economic, intelectual şi moral. Între aceşti factori pot interveni diferenţe, ciocniri, dar echilibrul lor este ţinta finală a tuturor mişcărilor.

„Şcoala are drept scop de a forma buni părinţi de familie şi buni cetăţeni“

Ajuns inspector general în cadrul Ministerului Învăţământului, Spiru Haret a semnalat toate problemele cu care se confrunta sistemul de învăţământ din acea perioadă, căutând o rezolvare cât mai eficientă a acestora. Raportul întocmit de el în 1884 reflectă situaţia învăţământului secundar, pe care a încercat să-l reformeze. De la împărţirea materiilor şi a orelor pe clase, de la prevederea amănunţită a cheltuielilor bugetare pentru înfiinţarea de şcoli, până la diferite consideraţii privind educaţia tinerilor, toate acestea sunt expuse de o manieră critică şi obiectivă. Ca şi astăzi, unul din principalele defecte ale învăţământului era acela că se punea prea mult accentul pe programe, pe materialul didactic, astfel încât elevul să-şi însuşească un bagaj cât mai mare de cunoştinţe, fără să se ţină cont de educaţia lui propriu-zisă. De aceea, la un moment dat se întreabă şi tot el îşi răspunde: „În şcoalele noastre se face ceva pentru a da tinerimii asemenea deprinderi? Nicidecum. Profesorul, când a spus şcolarului că Alexandru cel Mare şi-a pierdut coiful în bătălia de la Granic, sau când a pus vorbe româneşti în locul altora latineşti dintr-o carte, crede că nu mai are altceva de făcut; şcolarul, când şi-a scris verbul ce i s-a dat să conjuge, sau a învăţat pagina ce i s-a dat să reciteze, socoteşte că nu i se mai poate cere nimic. Şi unul, şi altul se înşală, şi mai mult profesorul decât şcolarul; căci şcoala are drept scop de a forma buni părinţi de familie şi buni cetăţeni şi instrucţiunea ce se dă copiilor este, nu un scop, ci unul din mijloacele de a se ajunge acolo.“

Reformator al învăţământului la toate nivelurile

Ca ministru, şi-a pus în aplicare planul de reorganizare a învăţământului pe noi baze, ţinând cont de condiţiile concrete sociale şi economice din România sfârşitului de secol XIX, când economia românească trecea de la caracterul preponderent agrar la o economie care se dorea bazată pe industrializare. A iniţiat reforma învăţământului secundar şi superior în 1898 şi pe cea a învăţământului profesional în 1899. Liceul era prevăzut cu opt clase şi trei secţii, reală, modernă şi clasică, având două cicluri, superior şi inferior. S-au înfiinţat seminarele pedagogice pe lângă fiecare universitate, cu scopul de a asigura perfecţionarea profesorilor şi a învăţătorilor, prin conferinţe, publicaţii şi schimburi de experienţă. A apărut senatul universitar, format din rectori, decani şi profesori de la fiecare specialitate, fiind promovată autonomia universitară. Învăţământul primar a devenit obligatoriu, iar studiul se făcea după aceeaşi programă şcolară, atât la sate cât şi la oraşe. Prin învăţământul profesional se urmărea pregătirea de tehnicieni şi meseriaşi necesari economiei. În acest sens, s-au luat măsuri pentru răspândirea şcolilor elementare meşteşugăreşti în mediul rural.

Ridicarea stării materiale şi culturale a satului

Un alt obiectiv important al lui Spiru Haret l-a constituit ridicarea stării materiale şi culturale a satului, prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor. Integrată activ în ansamblul ideilor sale despre şcoală şi rolul ei în dezvoltarea economico-socială a întregului popor, activitatea extraşcolară a învăţătorilor a reprezentat o acţiune cu un larg ecou în rândul intelectualilor de la sate. Prin activitatea desfăşurată în afara şcolii, învăţătorii au avut rolul de adevăraţi conducători spirituali ai satelor. Principalele forme de desfăşurare a activităţilor extraşcolare erau şcolile de adulţi, cercurile culturale, şezătorile săteşti, bibliotecile populare sau serbările populare. Toate acestea au fost încurajate de publicarea revistei populare „Albina“ şi de broşurile societăţii „Steaua“, apărute din iniţiativa lui Haret. În acelaşi timp, învăţătorii urmăreau şi ridicarea stării materiale a satelor, desfăşurând ample acţiuni de răspândire a cunoştinţelor cu privire la cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Pentru ajutorarea ţăranilor în vederea procurării loturilor agricole şi a uneltelor necesare, precum şi pentru protejarea lor faţă de acţiunile marilor moşieri, ale arendaşilor, ale marilor bănci şi ale cămătarilor, s-au înfiinţat bănci populare, societăţi cooperatiste şi obşti săteşti. Pentru bogata activitate ştiinţifică, profesorală şi socială, cunoscutul pedagog român Vasile Băncilă mărturisea: „El este o dovadă de ce poate să facă un om când se acordă cu vremea sa, când ştie totuşi să se distanţeze de ea prin ideal şi când are instituţia şi instinctul metodei adevărate“. După o viaţă în slujba ştiinţei şi culturii româneşti, Spiru Haret s-a mutat la Domnul pe 17 decembrie 1912.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!