Lumina educaţiei
Repere pentru dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă

Repere pentru dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă

Adrian Lemeni, 20 Ianuarie 2018

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad s-a desfășurat în luna noiembrie a anului trecut Simpozionul naţional cu privire la dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, ediţia a VI-a, având tema „Adevăr, cunoaştere, credinţă - Perspective ştiinţifice, filosofice şi teologice”. Tema este actuală şi relevantă, întrucât Adevărul constituie o realitate centrală a cunoașterii și dialogul dintre teologie, filosofie și știință ar trebui structurat și orientat întru Adevăr, evitând multiplele con­fuzii ale relativismului și sincretismului care riscă să apară în această comunicare.

Simpozionul s-a desfășurat prin cooperarea dintre Universitatea din București prin Centrul de Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași prin Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință, Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. La acest eveniment academic au participat specialişti din diferite domenii și centre universitare (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timi­şoa­ra, Arad), cu preocupări constante în dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă.

O motivație bazată pe căutarea și asumarea Adevărului în cercetarea științifică, reflecția filosofică și cunoașterea teologică este fundamentală pentru construirea unui dialog onest. Abordarea acestei teme a încurajat dezvoltarea unei conștiințe mărturisitoare din perspectivă eclesială în dialogul dintre teologie, filosofie și știință, valorificând totodată punți de legătură între diferite domenii de cercetare.

Promovarea conștiinței eclesiale și mărturisitoare

În prezent se poate afirma existența unei continuități a dialogului dintre teologie, filosofie și știință în România, evidențiată prin mai multe activități, în mod special în ultimii 15 ani. Sunt de menționat următoarele: derularea mai multor proiecte internațio­nale de cercetare, coagulându-se un nucleu de cercetători și de cadre didactice cu preocupări în acest domeniu; realizarea unor programe de formare a mai multe persoane implicate în mediul eclesial și în cel educa­țional; dezvoltarea cooperării dintre Biserică și Universitate, inclusiv la nivel instituțio­nal, printr-un protocol de cooperare între Patriarhia Română, Universitatea din Bucu-­ rești și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; implementarea acestei cooperări și promovarea dialogului în mediul academic prin activitățile Centrului de Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință din cadrul Universității din București și a Centru­lui de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De asemenea, se remarcă publicarea mai multor lucrări în domeniu și realizarea unei colecții distincte Știință, Filosofie, Teologie - Dialog pentru cunoaștere, în care au fost publicate mai multe volume prin colaborarea Editurii BASILICA a Patriarhiei Române, Editurii Universității din București și a Editurii Uni­versității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; promovarea constantă în media (emisiuni tv, radio și articole în presă) a dialogului dintre teologie, filosofie și știință; realizarea a șase ediții a Simpozionului național privind dialogul dintre teologie, filosofie și știință.

Necesitatea dialogului

Plecând de la cele precizate, se poate constata că în contextul actual este nevoie, pe de o parte, de valorificarea cadrului creat și a expertizei dobândite în domeniul dialogului dintre teologie, filosofie și știință, iar pe de altă parte, de consolidarea și asumarea unor repere programatice în dezvoltarea dialogului, prin care să fie cultivată specificitatea Tradiției eclesiale ortodoxe.

Câteva coordonate semnificative, care configurează cu necesitate dialogul, sunt responsabilitatea generării și cultivării unei conștiințe prin care să fie depășite tendințele de izolare și de autosuficiență existente în fiecare domeniu; depășirea unor poziții ideologice care au ocultat și denaturat dialogul dintre teologie, filosofie și știință; existența unor deschideri semnificative, concomitent cu unele provocări majore din domeniul cercetării științifice și noilor tehnologii care necesită un răspuns formulat prin angajarea reflecției științifice, filosofice și teologice; exprimarea conștiinței eclesiale și mărturisitoare a Tradiției Bisericii Ortodoxe, atât la nivel personal, cât și comunitar.

Oportunități

În contextul dialogului au fost evidențiate disponibilitatea și implicarea efectivă din partea Bisericii Ortodoxe Române, prin ini­ția­tiva și sprijinul consecvent al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, asigurâdu-se cadrul adecvat pentru acest dialog în context românesc; cooperarea dintre Biserică și Universitate, aceasta putând fi extinsă în mai multe centre universitare; coagularea unui nucleu de specialiști din mai multe centre universitare, reprezentând diverse arii ale cunoașterii, implicați în dialog; depășirea unor reticențe reciproce (de natură sceptică, scientistă, unilaterală etc.); redescoperirea potențialului Tradiției patris­- tice și eclesiale de a oferi fundamentul pentru un dialog edificator între teologia ortodoxă, filosofie și știință.

Riscuri și provocări

În contextul mai larg al acestui dialog au apărut situații precum: folosirea lui ca pretext pentru promovarea concordismului (punerea forțată în acord a Revelației cu anu-­ mite paradigme științifice), sincretismului, relativismului și/sau a spiritului gnostic în societatea actuală; diluarea conștiinței mărturisitoare, a poziționării fără echivoc în fața provocărilor actuale, dialogul putând fi re­dus la o diplomație a compromisului, sub pre­siunea unor radicalisme ideologice nivelatoare și a folosirii abuzive a corectitudinii politice; înțelegerea dialogului doar ca schimb de informații, pierzându-se astfel din vedere dimensiunea edificatoare a cunoaș­terii în raport cu lumea și viața; implementarea, în societatea actuală, a unei instruiri tehnicizate în detrimentul unei educații și cunoașteri integrative; dezvoltarea și promovarea susținută în mediul educațional (pre­universitar și universitar), precum și în cel de cercetare a unei interdisciplinarități și/ sau transdisciplinarități cu accente ideologice, insistându-se pe necesitatea dobândirii unei cunoașteri unificate artificial, diluându-se sau denaturându-se identitățile, com­pe­ten­țele și vocațiile specifice teologiei, filosofiei și științei.

Abordări

În prezent există mai multe abordări ale acestui dialog. În maniera cea mai generală, este vizat dialogul în care diferite religii (creștină, iudaică, musulmană, orientale etc.) se deschid către reflecția filosofică și ştiinţa contemporană. În particular, cu referire la dialogul în care este prezentă teologia creștină, există numeroase lucrări. Din păcate, o abordare a relaţiei dintre teologie, filosofie şi ştiinţă din perspectiva Tradiţiei ortodoxe este prea puțin dezvoltată. Chiar în situațiile în care, formal, este invocată abordarea creștin-ortodoxă, lipsește dimensiunea duhovnicească și eclesială.

De aceea, pentru o abordare a dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă în perspectivă ortodoxă considerăm că este imperativă asumarea şi valorificarea identităţii duhovni­cești și eclesiale a teologiei. Teologia nu se epuizează în exprimarea ei academică, riguros conceptualizată. Teologia presupune via­ţa de rugăciune personală şi participarea liturgică în comuniunea Bisericii. Identitatea teologiei creştine este întemeiată pe Revelația dumnezeiască împlinită în Domnul Iisus Hristos, Adevărul lumii întregi şi al fiecăruia dintre noi. Prin Întruparea Sa în istorie, Cuvântul lui Dumnezeu face posibilă teologia ca experienţă vie a Bisericii, deschisă dialogic către toate domeniile cunoaș­terii.

Plecând de la aceste precizări, sunt esen­țiale consolidarea și asumarea unor repere programatice în dezvoltarea dialogului dintre teologia ortodoxă, filosofie și știință, precum: dobândirea unei atitudini și așezări duhovnicești care nu se poate epuiza într-o motivație exclusiv academică și intelectuală, ci vizează mai ales o angajare exis­tențială, orientând cercetarea spre culti-­ varea unei „simțiri înțelegătoare” a Adevărului (aceas­ta întrucât e primejdios a vorbi despre Dumnezeu pentru „cei ce nu știu a vorbi cu Dumnezeu (...) și (care) nu au aflat cu adevărat «viața cea ascunsă, cea întru Hristos»”1); centralitatea Adevărului ca Lumină a Vieții în orizontul preocupărilor existente în dialogul dintre teologie, filosofie și știință; valorificarea reperelor patristice și a Tra­diției eclesiale, insistându-se nu doar pe cunoaș­terea formală a acestora, ci mai ales pe efortul duhovnicesc de a fi în același duh cu Sfinții Părinți ai Bisericii; curajul de a promova o perspectivă cuprinzătoare, specifică Sfinților Părinți ai Bisericii, răspunzând provocărilor din diferite domenii de cunoaș­tere, dar într-un fel care să valorifice compe­tențele specifice ale teologiei, filosofiei și științei; intensificarea conștiinței eclesiale și mărturisitoare în contextul riscurilor și confuziilor menționate; sublinierea faptului că dialogul nu poate fi mediat de nici o schemă conceptuală și că experiența și mistagogia Bisericii au o contribuţie decisivă atât la explicitarea înţelesurilor conturate în acest dialog, cât şi în privinţa finalităţii lui.

Propuneri privind dezvoltarea dialogului

Pentru dezvoltarea dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă s-au cristalizat următoarele propuneri: extinderea cooperării dintre Biserică și Universitate în mai multe centre universitare și valorificarea unitară a acestei cooperări la nivel național; pregătirea unor proiecte naționale și internaționale care să vizeze componenta de cercetare, respectiv de formare în domeniul acestui dialog, promovându-se specificul abordării ecle­siale; continuarea publicării unor volume, în mod special în colecția Știin­ță, Filosofie, Teologie - Dialog pentru cunoaștere; creș­terea vizibi­lității, prin publicarea în limbi de circulație inter­na­țională, a unor lucrări reprezentative care să prezinte specificul abordă-­ rii eclesiale a dialogului dintre teologia ortodoxă, filosofie și știință în Romania.

Concluziile lucrărilor Simpozionului național de la Arad

Participanții la ediția a VI-a a Simpozionului național dedicat dialogului dintre teologie, filosofie și știință, în urma expunerilor și a interacțiunilor desfășurate pe marginea materialelor prezentate, consideră că, în prezent, în spațiul universitar și în aria cercetării din România există numeroase elemen­te care indică necesitatea extinderii dialogului dintre reprezentanții (exper­ții) ariilor de cunoaștere filosofică, teologică și științifică.

Între aceste elemente, care eviden­țiază necesitatea acestui dialog în spa­țiul românesc actual, menționăm descoperirile din domeniul fizicii, medicinei, dar și din alte domenii conexe și strânsa lor corelație cu datele regăsite în teologia și spiritualitatea ortodoxă. Necesitatea dialogului dintre teologie, filosofie, știință evidențiază conver­gen­țe relevante pentru toți cei interesați să realizeze o cunoaştere integrativă, dar și abordări apologetice, într-o lume globalizată și secularizată. Remarcăm, de asemenea, existența unor locuri de con­vergență unde se întâlnesc gândirea patristică, bazată pe Revelație, reflec­ția filosofică și descoperirile recente ale științelor; existența unor abordări scien­­tiste, sceptice, unilaterale, a unor teme artificiale, prezente în mass- media și în spațiul academic, care își revendică apartenența la dialogul dintre teologie, filosofie și știință; o mai bună corelare a obiectivelor cercetării specifice fiecărui domeniu cu nevoile stringente ale omului și cu viața creș­tină.

Interacțiunile de până acum, care au vizat acest dialog, desfășurate în programele de profil, de cercetare sau de formare derulate în România, cu fi­nanțare și participare națională și in­ternațională, au evidențiat numeroase aspecte semnificative. Între acestea, subliniem faptul că promovarea unei culturi a dialogului, în care să fie valorificate tradiția teologiei şi spiritua­lității ortodoxe, a reflecției filosofice și a extraordinarelor achiziții ale științei și tehnologiilor recente, întâmpină numeroase provocări.

În lucrările simpozionului din acest an, au fost luate în discuții câteva di­ficultăți la adresa acestui dialog: aștep­tările exagerate privind potențialul tehnologiei informației, inteligenței artificiale și al bioingineriei în dezvoltarea de roboți asemănători oamenilor, de „cetățeni” artificiali, în manipularea resurselor vieții pentru crearea structurilor hibride, a circuitelor genetice, a biologiei sintetice etc.; limbajul specific fiecărui domeniu necesită explicitări în vederea unei accesibilități și deschideri către orizontul celorlalte discipline; riscurile care decurg din echivalarea mărturisirii de credință cu opinii, „bine argumentate”; sarcina continuă de precizare a limitelor dialogului dintre teologie, filosofie și știință, pentru a evita riscurile relativizării, sincretismului, integrismului, gnosticismului etc.; atacurile noului ateism și ale celor care provin dinspre discursul unor filosofii nonfundaționiste sau antireligioase; insuficienta deschidere a specialiștilor din cele trei arii de cunoaștere către experienţa dialogului dintre teologie, filosofie și știință; riscul care decurge din instrumentalizarea explicativă a religiei.

În același timp, în numeroase rânduri, participanții la lucrările simpozionului și-au exprimat convingerea că dialogul dintre teologie, filosofie și știin­ță și deschiderea reciprocă a acestor orizonturi de cunoaștere pot aduce numeroase beneficii în spațiul universitar românesc, în viaţa credinţei și la nivelul întregii societăți. Dintre acestea, în concluziile lucrărilor noastre menționăm: relevarea relațiilor posibile dintre diferitele domenii de cunoaştere din perspectivă creștin-ortodoxă, dezvăluind totodată dimensiunea duhovnicească a cunoașterii; depășirea abordărilor unilaterale, a fragmentării provocate de acestea și conturarea unei înțelegeri mai cuprinzătoare asupra existenței, lumii și vieții; schimbul de idei, informații și experiențe care contribuie la îmbogățirea propriei perspective; importanţa unei culturi a dialogului în mediul academic și la nivelul societății care poate asigura premisele pentru o mai bună cunoaștere a achiziţiilor, expresiilor, termenilor tehnici și înțelesurilor acestora, așa cum sunt ele utilizate în diverse arii de cunoaștere, precum și a potențialului acestora de a contribui la înțelegerea lumii și vieții.

În particular, în spațiul cercetării fundamentale, în special a celor care vizează adevărul şi cunoaşterea, au fost menționate câteva beneficii ale dialogului. Între acestea, au fost mențio­nate: descoperirile și rezultatele cercetării științifice care dobândesc valențe spirituale; relaționarea adevărului, cu­noaș­terii și credinței într-o manieră relevantă pentru viața omului și a lumii; lărgirea orizonturilor gnoseologic și epistemologic dincolo de marginile lu­mii sensibile, prin contribuția experien­ței duhovnicești. Omul de știință are nevoie de uimirea filosofică și de experienţa credinței pentru a da un sens descoperirilor sale și pentru a putea pune realizările tehnice în slujba semenilor. În descoperirile științei și re­flec­ția filosofică, teologul poate găsi elemente care să pună în evidență într-un mod mai elocvent raționalitatea crea­ției, găsind în ele argumente pentru demersul său apologetic.

De asemenea, cu privire la ştiinţele medicale, au fost luate în discuție con­tribuții consistente care survin odată cu abordarea dialogică a cunoașterii: rezultatele ştiinţifice care evidențiază potențialul terapeutic al cultivării virtuților creștine; eviden­țierea rolului pe care îl are viața religioasă la cultivarea caracterului și în structurarea comportamentelor dezirabile şi în edificarea unei vieţi trăite sub un sens mai înalt.

În spațiul teologiei, al reflecţiei filosofice şi al cercetării ştiinţifice au fost luate în discuție contribuții importante care rezultă de pe urma abordării dialogice a cunoașterii: contracararea ten­dinței existente astăzi de a desacraliza simbolurile; legăturile pro­funde dintre înţelesurile teologiei Sfin­ților Părinți și descrierile legilor fundamentale ale lumii fizice; introducerea de către fenomenologie a expe­riențelor mistice în analiza filosofică actuală, fapt care ar putea constitui o punte de dialog; reevaluarea raportului dintre rațiune și credință urmărind asumarea unui mod de viață creștin.

În baza acestor elemente, subliniem importanța acțiunilor viitoare, destinate promovării dialogului care să aducă la aceeași masă viața eclesială a credinței, pasiunea cunoașterii, reflec­ția filosofică și potențialul imens al tehnologiilor, pentru a scoate la iveală întrebuințările cele mai adecvate ale tuturor achizițiilor cunoașterii pentru edificarea omului și a lumii. În acest sens, adresăm o invitație tuturor celor interesați și activi în câmpul cercetării și al educației, în aria învățământului și a culturalizării de masă, să participe la acest dialog.

În legătură cu aceste aspecte, par­ticipanții la simpozion își reafirmă preo­cuparea pentru dezvoltarea, în viitorul imediat, a unor proiecte și programe de cercetare și educație care să vizeze cooperarea dintre Biserică şi Universitate, dintre viaţa credinţei şi spaţiul academic, pentru a promova o cultură a dialogului şi o lărgire a câmpului cunoaşterii în mediul universitar şi în societatea românească.

Notă:

1 Sfântul Grigorie Palama, Opere com­ple­­te - Antiepigrafii. Epistolele către Achin- ­­din și Varlaam, vol. 2B, Editura „Gândul Aprins“, Bucureşti, 2013, p. 175.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!