Biserică şi societate
Revoluția din octombrie și Rusia anului 1917

Revoluția din octombrie și Rusia anului 1917

Prof. Dr. Dorin Stănescu, 26 Noiembrie 2017

Primul Război Mondial a fost un moment aparte în istoria omenirii, un adevărat punct de cotitură care, prin cele două consecințe majore ale sale, a contribuit la jalonarea secolului XX cu tușe tragice pentru generațiile care au cunoscut tăvălugul unui nou război și totalitarismele comuniste și fasciste. O primă consecință a fost cea a tratatelor de pace încheiate în Franța la finalul războiului, cunoscute sub numele generic de „Sistemul Versailles”.

Prevederile la adresa statelor învinse au condus la nașterea revizionismului în Germania, Italia, Ungaria și, în final, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Consecința secundă a fost revoluția rusă și nașterea comunismului ateu și criminal care a otrăvit lumea până la prăbușirea URSS în 1991.

Marcarea Centenarului Primului Război Mondial aduce cu sine în lumina reflectoarelor și momentul 1917, dar și un eveniment aflat în siajul Marelui Război - Revoluțiile din Imperiul țarist.

Rusia era la începutul secolului trecut un imperiu uriaș, cu bogate resurse naturale, cu o populație de peste 160 milioane de oameni, o armată cu 15 milioane de soldați care se luptau pe frontul de est al Marelui Război cu trupele germane și austro-ungare. În același timp, imperiul era și un uriaș cu picioare de lut. Societatea rusă nu era una omogenă, fiind marcată de clivaje între clasele sociale, de polarizarea bogăției, rupturi între etnii, naționalități diferite, între zona urbană și rurală. Această diversitate este și punctul slab al statului condus de țar. Dacă în 1914, în preziua războiului, pentru majoritatea rușilor exista doar „un Dumnezeu în Cer și un Țar pe pământ”, în 1917 această formulă nu mai era recunoscută de toți. Prea mulți ani de război, o populație civilă greu încercată de lipsuri, epuizată de efortul de a hrăni o uriașă armată care, la rândul său, începe să simtă acut penuria de alimente, echipamente și muniție. Acest fapt se traduce prin soldați demotivați care au revelația dură că sunt doar carne de tun pentru orgoliile unora sau altora, că sunt tratați cu brutalitate și dispreț de ofițeri. Iată doar câțiva dintre germenii unei nemulțumiri care începe să crească în intensitate și să-și facă vocea tot mai auzită.

Desigur, starea aceasta de nemulțumire o întâlnim mai pe toate fronturile Marelui Război, dar spațiul rus este cel în care revolta împotriva războiului izbucnește cu furie. Se simțea nevoia unei alte lumi, care trebuia să se nască la finalul conflictului. Părea însă că războiul mai durează, de aceea, în februarie 1917, la Petrograd, a izbucnit revoluția, începută cu o revoltă a muncitorilor nemulțumiți de lipsurile pe care le îndurau. Trupele trimise să înăbușe protestele au fraternizat cu mulțimea. Curând țarul a abdicat, s-a instalat un nou guvern condus de prințul Georgy Lvov și din iulie 1917 de Alexander Kerenski. Acest guvern însă nu a răspuns aștep­tărilor populației, și anume acelea de a scoate țara din război, de a rezolva criza alimentară.

Spirala violențelor anului 1917

Rusia lunilor martie-octombrie 1917 ni se înfățișează drept un univers care se clatină, o lume contradictorie în care o minoritate condusă de Vladimir Ilici Lenin pregătește o nouă revoluție.

Venit din exilul elvețian, într-un misterios tren sigilat, sprijinit și posibil finanțat pentru acțiunile revoluționare de Germania, Lenin este liderul care are carisma de a conduce o revoluție. În jurul său se adună Troțki, Stalin, Zinoviev, Camenev, oameni care vor edifica „noua lume”. Rețeta destabilizatoare a bolșevicilor este simplă. Ei îndeamnă soldații să nu se mai supună ordinelor ofițerilor, să-și aleagă soviete, fapt care conduce la abolirea disciplinei, dezertări în masă ale soldaților și, în final, la ieșirea din război, prin semnarea armistițiului la sfârșitul anului 1917. „Toată puterea în mâna sovietelor”, „Pace, pământ și libertate”, „Jefuiți tot ce a fost jefuit” sunt lozincile penetrante prin care Lenin și adepții săi seduc întreaga lume rusă. Scrise pe vagoanele trenurilor care străbat în lung și-n lat Rusia, aceste lozinci simple sunt pe buzele tuturor oamenilor. Așa se ajunge la o spirală a violențelor în Rusia, dar și la declanșarea unor revoluții cu dinamici și interese diferite în zonele periferice ale imperiului - un val de jaquerii (răscoale) țărănești, o încercare de lovitură de stat eșuată în capitală sunt evenimentele care preced ultima revoluție a anului, cea din octombrie.

„Marea revoluție socialistă din octombrie”, așa cum a fost denumită pompos de către istoriografia marxist-leninistă, începe în noaptea de 24/25 octombrie 1917. Sub conducerea lui Lenin este preluat controlul asupra capitalei - Petrograd, este înlăturat guvernul lui Kerenski, iar puterea este acaparată de bolșevici. Acest fapt i-a determinat pe unii istorici să califice revoluția drept o veritabilă lovitură de stat. Procesul de cucerire a puterii este însă unul greoi. Moscova, cealaltă capitală, este ocupată după lupte grele. Se fac compromisuri, precum armistițiul cu germanii încheiat în decembrie 1917, se produc multiple violențe, jafuri, abuzuri succesive. Toate aceste elemente transformă revoluția într-o ciocnire între bolșevici și diferite fracțiuni de stânga, între albi (reprezentanții Vechiului Regim) și roșii - bolșevicii. Este startul unui război civil care macină Rusia până în 1921 și care se încheie cu victoria bolșevicilor și formarea URSS.

Urmele „Revoluției”

Au trecut 100 de ani de la evenimentele din octombrie 1917. În spațiul rus, Marele Război este puțin analizat, el este, fără îndoială, „un război uitat” - ca să cităm titlul unei excelente lucrări apărute anul acesta la Paris sub semnătura lui Alexandre Sumpf și dedicată Războiului și Revoluției ruse. Revoluția din octombrie a avut un impact covârșitor asupra istoriei umanității - impunerea totalitarismului comunist ateu și criminal. Răul provocat omenirii de urmările revoluției rușești s-a dus, dar otrava ideilor sale mai supraviețuiește încă. În urma celor 70 de ani de comunism în URSS, a celor aproape 50 de ani în Europa de Est au rămas răni care se vindecă greu: zeci de milioane de oameni uciși, proprietăți confiscate, biserici dărâmate, credințe interzise, credincioși aruncați în temnițe.

Cu siguranță, ziua de 25 octombrie 1917 n-a fost o zi fastă pentru omenire, la fel și revoluția rusă. Ea nu poate fi uitată, iar învățămintele și avertismentele trecutului nu trebuie ignorate de generațiile prezentului și viitorului.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!