Editorial
Pr. Constantin Necula

România tinerilor poate fi o provocare luminoasă pentru pastorație, astăzi

Pr. Constantin Necula, 14 Ianuarie 2017

Dintre provocările anului 2016, aceea de a cinsti tinerii în dimensiunea lor misionară ne apare drept cea mai vrednică de reamintit. Dincolo de întâlniri, dintre care cea de la București a fost cea mai amplă, de simpozioane ori conferințe, tinerii s-au vădit vii, provocatori și inovatori, creatori ai unei concepții de pastorație care leagă generațiile și deschide paro­hia în dialog și împreună-lucrare cu ei. Ne-au dovedit că sunt deja crescuți în alt soi de democrație decât noi, preoții, care încă nu am îmbătrânit suficient; că știu să ceară, cu subiect și predicat, lucrurile de care au nevoie pentru a se putea simți utili Bisericii.

Așa s-au dezvoltat seri de conferință și rugăciune, concerte - nu doar de muzică bisericească, piese de teatru și retrageri duhovnicești, pelerinaje și drumeții pe munte, colocvii și publicații. Așa au apărut tineri care produc știri pe bloguri, editează cu ușurință materiale și pot distribui, asemeni unei agenții de presă profesionistă, imagini și știri, pot eclipsa lipsa de colegialitate a unor televiziuni cu seninătatea unor voluntari demni. Demnitatea lor s-a dovedit fundamentală restartării încrederii poporului în Biserică, atentă însă la tot ce atentează la fragilitatea comunității prin abuzuri.

La un an de la momentul Colectiv au intrat în locașurile de cult și s-au rugat pentru sufletele celor plecați în noaptea cea mai dramatică a anului 2015. Nu înseamnă că nu-i mai doare neatenția noastră în dialogul cu ei sau că vor accepta să nu-i luăm în serios atunci când ne propun dialogul. Ci ne dovedesc că s-au maturizat, că au înțeles că singura pârghie care ține legată societatea de valorile pe care ei le doresc dominante în viața lor rămâne Biserica, lucruri pe care le putem vedea în taberele sau în forumurile organizate, în publicațiile în care se exprimă. De aceea trebuie asumată pastoraţia împreună cu ei. Ne trebuie un timp să discernem ce ne-au spus într-un an dedicat lor.

În primul rând ne-au cerut un efort de educare a cunoștințelor noastre de teologie și de comunicare în spațiul public a ideilor legate de Ortodoxie. Au nevoie să înțeleagă, să pătrundă taina Bisericii cu inteligență, nu mașinal și nici la comandă. Pentru aceasta, noi, păstorii, trebuie să ne ascuțim inte­ligența pastorală, comunicarea directă și sinceră. Complexul de inferioritate pe care-l încearcă tinerii noștri în raport cu tinerii altor confesiuni ori religii, în ce privește educația religioasă, nu a fost redus prin ora de Religie decât în situația în care, dincolo de conținuturi, profesorul de Religie i-a mișcat spre Biserică și bibliotecă, spre Scriptură și Taine, deopotrivă. Acum ne cer cursuri biblice, ne cer să aibă Biblii la îndemână, învață să cânte și vor să înțe­leagă ce se cântă la strană. Ne cer onestitate, sinceritate în neputință. Sigur, poate că nu este o situație la nivelul întregii ţări, dar revenirea lor în pastorație a adus astfel de cereri și va obliga la o producție de soluții adecvate.

În multe sate din Ardeal - și sunt sigur că nu sunt singulare aceste experiențe - au fost create grupuri de copii care au adoptat bătrânii din sat, au strâns alimente și le-au distribuit celor care au nevoie, au învățat să dăruiască din bucuria dăruirii. Nu, nu doar de Crăciun, ci în fiecare moment în care au simțit că pot face ceva pentru ceilalți.

Lângă Făgăraș, activitatea catehetică a unui tânăr preot și a soției sale a readus în sat copilăria. Sâmbătă seara, copiii le cer părinților să-i ducă la bunici în sat pentru Liturghie și pentru întâlnirea de după Liturghie. E modelul unei pastorații a readucerii tinerilor în Bise­rică.

Pe valea Oituzului, un tânăr preot și echipa sa minunată strâng la aceeași masă bătrânii din cămin cu o parte din copiii care sunt ajutați să treacă mai ușor peste greutățile vieții. Soluția este simplă: se îngrijesc și se bucură unii de alții. Locul pare un zâmbet pe fața lui Dumnezeu. La Rădăuți, o mână de oameni sprijină creș­terea unor copii. Dacă intri în mijlocul cetății lor luminoase, ești martor la unul dintre cele mai frumoase fenomene de pas­torație: copiii cresc oamenii Bisericii ca să-i crească. Sunt sute de astfel de locuri ale minunilor trăirii de dragul Ortodoxiei, al Evangheliei și al Împă­răției lui Dumnezeu. România tinerilor poate fi o provocare luminoasă pentru pastorație, astăzi. Vom încerca să descoperim împreună modelele pe care ni le propun în singurul manual valabil al vieții Bisericii: realitatea. Vă propun un an de identificare a cerințelor tinerilor la adresa Bisericii și a modului în care putem să răspundem la ele. Căutând, împreună, soluții. În Hristos și în Biserică.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!