Theologica
Rugăciunea lui Iisus, centrul trăirii isihaste

Rugăciunea lui Iisus, centrul trăirii isihaste

Duminică, la finalul celei de-a doua săptămâni a Postului Mare, Sinaxarul din Triod ne spune că se face pomenirea celui între sfinți Părintele nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. De numele lui se leagă teologhisirea trăirii isihaste. În centrul acestei trăiri stă rostirea Rugăciunii lui Iisus. Pentru Sfântul Grigorie Palama, isihasmul nu este doar un tip de rugăciune între altele, ci „singurul scop al viețuirii crești­ne”. El afirmă că vârful sau țelul creștinismului îl reprezintă purificarea inimii și dobândirea unei atât de profunde stări de con­templație, încât Dumnezeu, din marea Sa milostivire, dăruiește o licărire a slavei Sale. Sfântul Grigorie Palama a pus această experiență în legătură cu Schimbarea la Față, atunci când Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat cu Sine pe cei trei Apostoli - Petru, Iacob și Ioan - pe Muntele Tabor, iar acolo le-a arătat slava Sa dumnezeiască „pe cât li se putea” (după cum spune troparul Schimbării la Faţă). Conform Sfântului Grigorie Palama, rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus poate culmina cu acel tip de vedere a luminii dumnezeiești pe care cei trei Apostoli au experiat-o pe Muntele Tabor.

Sfântul Grigorie Palama este cel mai mare apărător al isihasmului în disputa iscată de călugărul Varlaam din Calabria, influenţat de teologia scolastică apusenă. Părintele Dumitru Stăniloae, în lucrarea de referinţă „Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama”, precizează: „Controversa isihastă a fost episodul cel mai important din istoria spiritualităţii ortodoxe după epoca patristică. Ea s-a produs prin ciocnirea scolasticii apusene, deplin cristalizată în veacul al XIV-lea, cu gândirea religioasă tradiţională a Răsăritului şi a prilejuit o ultimă precizare a caracterelor doctrinei ortodoxe şi a poziţiei ei faţă de noua cugetare apuseană”. Disputa isihastă a adâncit taina rugăciunii neîncetate: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, făcând-o vârful de lance al misticii răsăritene, pe care suntem şi noi chemaţi s-o experimentăm atât în vremea Postului Mare, cât şi în toată ­vremea vieţii noastre, ca înaltă rugăciune şi ca armă ­împotriva ispitirii gândurilor noastre.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!