Theologica
Rugăciunea particulară

Rugăciunea particulară

Rugăciunea este ridicarea minţii şi voii noastre către Dumnezeu. Evagrie Monahul zice că „rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu”. De aceea se cuvine ca atunci când stăm de vorbă cu Dumnezeu, adică atunci când stăm la rugăciune, să alungăm din gândul nostru orice grijă şi să îndreptăm toate puterile sufletului nostru numai la Dumnezeu. Adică, cugetul să gândească la El, ţinerea de minte (memoria) să uite toate cele pământeşti, iar inima, vorbind cu El, să fie plină de bucurie şi de dragoste.

Dacă ţinem seama de persoana care săvârşeşte rugăciunea, de numărul persoanelor care iau parte la ea, de locul unde se face şi timpul când se săvârşeşte, atunci deosebim două feluri de rugăciune: rugăciunea particulară şi rugăciunea Bisericii, sau în comun.

Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp şi citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni, sau chiar izvorâtă din taina inimii sale.

O astfel de rugăciune este cea făcută de Mântuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim (Luca 11, 1); cea făcută de Sfântul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (Fapte 10, 9); cea făcută de vameş în templu (Luca 18, 13); cea făcută de Sfinţii Apostoli ­Pavel şi Sila în temniţă (Faptele Apostolilor 16, 25).

Despre rugăciunea particulară vorbeşte şi Mântuitorul când spune în Predica de pe Munte: `Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. ( Matei 6, 5-6)

În timpul rugăciunii ne închinăm, făcând semnul sfintei cruci, săvârşim metanii, stăm în genunchi, spre a spori evlavia noastră lăuntrică. Mai ales în timpul postului trebuie intensificată ­rugăciunea particulară pentru că postirea noastră este incompletă fără rugăciune.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!