Patristica
Să ne ajutăm unul pe altul

Să ne ajutăm unul pe altul

Pr. Narcis Stupcanu, 04 Aprilie 2019

Herma, Păstorul, Pilda X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 383

„Arată-i fiecărui om mărețiile Domnului și vei avea har în această slujire. Așadar, cel ce va umbla în aceste porunci (ale Domnului - n.n.) va trăi și va fi fericit în viața sa. Cine nu se va îngriji de ele nu va trăi și va fi nefericit în viața sa. Spune tuturor celor ce pot face binele să nu înceteze de a-l face; le este de folos a săvârși fapte bune. Spun, însă, că orice om trebuie scos din nevoi, că cel care duce lipsă și îndură greutăți în viața cea de toate zilele este în mare chin și strâmtorare. Așadar, cel care scoate din nevoi sufletul unuia ca acesta dobândește mare bucurie; că cel care este chinuit de necazuri de acest fel suferă aceleași chinuri ca și cel pus în lanțuri.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XLIII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, pp. 111-112

„… Noi ne purtăm așa lipsiți de milă cu frații noștri și adeseori ne mai ies din gură și acele cuvinte de gheață și nesocotite: Ce legătură am eu cu el? Nu-mi pasă! N-am nimic cu el! Ce spui, omule? N-ai nici o legătură cu el? Îți este frate, ești de aceeași fire cu el, aveți același Stăpân, iar de multe ori vă împărtășiți la aceeași masă, vreau să spun, la masa duhovnicească și înfricoșătoare, și spui: N-am nici o legătură cu el și treci pe lângă el fără de milă și nu întinzi mâna celui căzut? Iudeilor legea le poruncea să nu treacă nici pe lângă vita unui dușman căzută jos (Ieşirea 23, 5), iar tu vezi adeseori pe fratele tău rănit de diavol și căzut jos, nu la pământ, ci în prăpastia păcatului, și nu cauți să-l scoți cu sfatul, nici nu-l îndemni și nici nu te străduiești să mai iei și pe alții în ajutor, dacă e cu putință, ca să slobozi mădularul tău din gâtlejul fiarei și să-l reîntorci la noblețea lui pentru ca tu, dacă vei cădea vreodată - Doamne ferește! - în lațurile acelui viclean demon, să poți avea pe cineva care să te poată ajuta și scoate din mâinile diavolului? Așa spune Pavel, vrând să-i îndemne pe galateni spre purtarea de grijă a mădularelor lor, adică a semenilor lor: Luând seamă de tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită (Galateni 6, 1). Aproape că le spune: Dacă treci fără milă și lipsit de omenie pe lângă fratele tău, va trece poate pe lângă tine așa și altul când vei cădea în vreun necaz. Deci, dacă nu vrei să fii tu trecut cu vederea în vreme de necaz, nu trece nici tu, ci arată multă dragoste și socoate nespus de mare comoară să poți mântui pe fratele tău. Nu este virtute mai mare ca asta. Dacă te gândești că numai acesta, pe care-l treci cu vederea și-l nesocotești, a fost învrednicit de atâta cinste de Stăpânul tău, că pentru el n-a refuzat să-și ­verse sângele Lui - precum spune Pavel: Și va pieri prin conștiința ta fratele tău cel slab, pentru care Hristos a murit (I Corinteni 8, 11) -, cum nu te îngropi de viu în pământ? Deci, dacă Hristos pentru el și-a vărsat și sângele, ce lucru mare faci de-i arăți dragoste, dacă, sfătuindu-l cu cuvântul, ridici pe cel căzut, dacă scoți din adâncul păcatului pe cel care e înecat poate cu sufletul și a ajuns sub valuri, dacă-l faci să vadă lumina virtuții, ca să nu mai meargă prin întunecimea răutății?”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!