Theologica
Săptămâna a şasea a Postului Mare

Săptămâna a şasea a Postului Mare

Am intrat în săptămâna a şasea a Postului Mare care ne pregăteşte pentru Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor, dar şi pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Această săptămână, fiind pregătitoare pentru Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor, este numită şi „Săptămâna Stâlpărilor”.

Părintele Alexander Schmemann ne spune că tema şi tonul săptămânii sunt date încă de Duminică seara, la Vecernie: „Începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să aducem credincioşilor cântare înaintea prăznuirii stâlpilor Domnului Celui Ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”.

În timpul celor şase zile premergătoare Sâmbetei lui Lazăr şi Duminicii Floriilor, slujbele Bisericii ne îndeamnă să fim urmăritori ai Domnului Iisus Hristos, după cum întâi El Însuşi ne vesteşte moartea prietenului Său, iar apoi începe călătoria Sa către Betania şi Ierusalim. Centrul atenţiei liturgice a săptămânii este Lazăr: boala sa, moartea sa, mâhnirea rudeniilor sale şi răspunsul lui Hristos la toate acestea. Astfel, Lunea auzim: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr…” Marţea: „Ieri şi astăzi a fost boala lui Lazăr…” Miercurea: „Astăzi Lazăr murind se îngroapă şi-l jelesc surorile…” Joi: „Două zile are astăzi Lazăr cel mort. În cele din urmă, Vinerea: „În ziua de mâine Domnul vine să ridice pe fratele cel mort (al Martei şi al Mariei)”.

Săptămâna a şasea este şi cea care încheie postul de 40 de zile. În acest sens părintele Makarios Simonopetritul spune: `Dacă privim cele 40 de zile propriu-zise ca o perioadă distinctă de Săptămâna Mare, Postul Mare se termină în seara de vineri a Săptămânii a VI-a. Dacă totuşi postul continuă până în Săptămâna Mare, începând din Sâmbăta lui Lazăr el dobândeşte o dimensiune diferită: din ascetic şi pedagogic el devine euharistie. Ambianţa lungilor cateheze duhovniceşti, pe care le dezvoltau imnologic şi formal slujbele Postului Mare, dispare pentru a face loc aşteptării arzătoare a Mirelui, ultimelor pregătiri înaintea venirii Lui şi asimilării mistagogice cu principalii protagonişti ai dramei ce va culmina în unirea cu Hristos Însuşi în moartea şi Învierea Sa”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!