Banat
Sărbătoare pentru persoanele cu deficiențe de auz din Timișoara

Sărbătoare pentru persoanele cu deficiențe de auz din Timișoara

Răzvan Fibișan, 15 Februarie 2017

În cea de-a doua duminică premergătoare Postului Sfintelor Paști, Biserica Ortodoxă l-a cinstit pe Sfântul Ierarh Meletie, Episcopul Antiohiei (†318), considerat ocrotitorul spiritual al persoanelor cu deficiențe de auz sau hipoacuzice. În această zi, părintele Eugen Bendariu a săvârşit Liturghia în limbaj mimico-gestual pentru hipoacuzicii din Timişoara.

Zeci de credincioși cu deficiențe de auz și vorbire din Timișoara au venit, încă de la orele dimineții, la Paraclisul „Sfânta Maria” de la demisolul bisericii Parohiei Timișoara-Iosefin, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie transpusă în limbaj mimico-gestual. Slujba a fost oficiată de părintele Eugen Bendariu, singurul preot din partea de vest a țării, special pregătit, care comunică prin mimică, gesticulație și dactileme cu persoanele cu deficiențe auditive. În predică, părintele a explicat pilda Întoarcerii Fiului risipitor, subliniind rolul și importanța familiei într-o societate autarhică și de­sacralizată.

Comunitatea persoanelor cu dizabilităţi de auz şi vorbire din Timișoara

De 15 ani, credincioșii ortodocși aparținători comunității hipoacuzicilor din Timișoara vin în fiecare duminică și sărbătoare la Parohia Iosefin, bucurându-se atât de sfintele slujbe transpuse în limbajul mimico-gestual liturgic românesc, cât și de asistență duhovnicească. Acolo ei au parte și de momente de reîntâlnire și socializare, împărtăşindu-şi bucuriile și tristețile din cursul săptămânii. De la oficierea primei Liturghii în limbajul semnelor (12 mai 2002) și până astăzi, în cadrul parohiei se oficiază, cu regularitate, toate slujbele, inclusiv botezuri, cununii, înmormântări și parastase, tocmai pentru ca oamenii să înțeleagă semnificația slujbelor și rolul lor mistagogic și soteriologic. Totodată, credincioșii surdo-muți se spovedesc și se împărtășesc cu Sfintele Taine periodic, iar părintele Eugen Bendariu efectuează vizite pastorale la domiciliul lor sau la sediul filialei Timișoara a Asociației Naționale a Surzilor din România, unde stă de vorbă cu ei și se implică în rezolvarea urgentă a problemelor cu care aceștia se confruntă. De asemenea, la începutul fiecărui an școlar, părintele oficiază slujba de Te Deum la Școala profesională pentru hipoacuzici, binecuvântează sălile de curs, iar în posturi îi spovedește și împărtășește pe elevi.

Comunitatea confraţilor timişoreni cu dizabilităţi de auz şi vorbire a luat fiinţă în anul 2001, cu sprijinul Parohiei Timişoara-Iosefin. În prezent, comunitatea, singura din partea de vest a țării, cuprinde aproximativ 300 de persoane, fiind păstorită, din 2002, de părintele Eugen Bendariu. Dacă la început slujbele se oficiau în sala de festivități a parohiei, din 2011, prin purtarea de grijă a părintelui paroh Ionel Popescu și cu aprobarea Consiliului parohial, s-a amenajat un paraclis la demisolul bisericii, cu hramul „Sfânta Maria”. Despre această comunitate ne-a vorbit părintele paroh Ionel Popescu: „Cu aprobarea Consiliului parohial, parohia suportă toate cheltuielile necesare întreţinerii acestei comunităţi creştine. Facem tot ceea ce depinde de noi ca aceşti credincioşi să se simtă aproape de Biserică, să se simtă iubiţi şi apropiaţi. Nu în ultimul rând, apreciem activitatea pe care o desfăşoară preotul Eugen Bendariu în limbajul mimico-gestual, mai ales că a reuşit să închege această comunitate, să se adune aici toţi credincioşii cu deficienţe de auz şi vorbire din oraşul nostru”.

De asemenea, prin intermediul Sectorului social-filantropic al Arhiepiscopiei Timișoarei și al parohiei, membrii mai nevoiași ai acestei comunităţi primesc pachete cu alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și obiecte de strictă necesitate. Pe lângă acestea, Parohia Timișoara-Iosefin oferă jucării și dulciuri pentru copiii acestor confrați în preajma sărbătorilor Nașterii și Învierii Domnului, dar și cu alte prilejuri.

Cultul Sfântului Ierarh Meletie

Sfântul Ierarh Meletie, Episcopul Sevastiei (Armenia), apoi al Antiohiei (a doua metropolă a Imperiului Bizantin), a trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăraților romani Constanțiu (337-361), Iulian Apostatul (361-363), Iovian (363-364), Valens (364-378), Grațian (375-383) și Teodosie cel Mare (379-395). Sfântul Ioan Gură de Aur este impresionat de evlavia credincioșilor antiohieni față de ierarhul Meletie. Iată ce spunea în cuvântul său de laudă: „De la început, de cum l-ați primit, de la venirea lui în oraș, ați dat copiilor voștri numele lui, socotind că prin acest nume aduceți în casa voastră pe sfânt. Mamele au lăsat la o parte numele părinților, ale bunicilor și ale rudelor și au pus noilor născuți numele fericitului Meletie. Dragostea credinței a biruit dragostea firii. […] Numele acesta a intrat în oraș ca o lumină; și fiecare, ca și cum și-ar fi aprins o lumânare, a dus în casa lui numele acestui fericit, atrăgând în casa sa, cu acest nume, comoară de mii și mii de bunătăți. […] Numele lui răsuna pretutindeni! Și pe ulițe, și în piață, și prin sate, și pe drumuri! Dar nu numai față de numele lui ați simțit o atât de mare dragoste, ci și față de chipul trupului lui. Ceea ce ați făcut cu numele lui, aceea ați făcut cu icoana chipului lui. Că mulți au săpat icoana aceea sfântă în montura inelelor, pe peceți, pe sticle, pe pereții caselor, pretutindeni, pentru ca nu numai să audă numele acela, ci ca să și vadă pretutindeni chipul trupului lui și să aibă o îndoită mângâiere a plecării lui”. Sfântul Vasile cel Mare nutrea de asemenea o preţuire aleasă pentru Sfântul Meletie, vizibilă din deasa lor corespondență. Iată ce-i spune în Scrisoarea 57: „Dacă cuvioșia ta ar putea să-și dea seama cam cât de mare e bucuria ce ne faci ori de câte ori ne scrii, atunci sigur că n-ai lăsa să treacă nici un prilej fără să ne trimiți o epistolă […] De aceea, ori de câte ori avem în mână o epistolă de-a ta, ne uităm mai întâi cât e de lungă: aceasta ne este cu atât mai dragă cu cât trece peste mărimea obișnuită a scrisorilor. Apoi, pe măsură ce începem să o citim, ne bucurăm de fiecare cuvânt pe care-l întâlnim; în schimb, cu cât ne apropiem de sfârșitul ei, ne întristăm. Astfel încât tot ce ai spune în scrisori este lucru bun”.
În Biserica Ortodoxă, dar și în Biserica Romano-Catolică, Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, datorită unei întâmplări petrecute în Biserica Antiohiei, pe când vorbea despre credința de la Niceea, referitoare la Sfânta Treime. În timp ce vorbea despre firea dumnezeiască și despre Cele trei Ipostasuri divine, un arhidiacon, adept al arianismului, i-a astupat gura cu mâna. Nelăsân­du-se intimidat, Sfântul Meletie a propovăduit dreapta credință poporului prezent la biserică prin semne, arătând, prin trei degete, cele Trei Persoane Divine, iar prin împreunarea lor și prin arătarea unui singur deget, a închipuit o singură ființă dumnezeiască. De asemenea, tot de Sfântul Meletie este legată și o minune ce a avut loc în timpul Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol din 381. În timpul acestui sinod, Meletie - apărătorul și propovăduitorul Sfintei Treimi, i-a rușinat printr-o minune pe eretici, iar pe drept­credincioși i-a întărit în credință. Se spune că, pe când acesta explica deofințimea Persoanelor Treimice, arătând unimea dumnezeirii cu un deget, iar treimea prin trei degete, a ieșit din mâna sa o văpaie luminoasă, adeverind spusele sale și Ortodoxia credinței ierarhului antiohian. În prezent, în limbajul mimi­co-gestual, Treimea este închipuită prin aceleaşi gesturi săvârşite de sfânt, în urmă cu peste 1.600 de ani.


{gallery}/2017/02/15/Banat/{/gallelry}

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!