Sărbătoarea celor mai vechi sfinţi din România

În Biserica noastră sunt prăznuiţi astăzi Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul. Ei sunt cunoscuţi ca sfinţii de la Halmyris, vechea cetate creştină aşezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate Almyra, şi au suferit moarte martirică în timpul cruntei persecuţii declanşate împotriva Bisericii creştine de către împăratul Diocleţian (284‑305) la 8 iulie 290. Sfinții Epictet și Astion sunt cei mai vechi martiri dobrogeni atestaţi de izvoarele aghiografice.

Despre viaţa şi pătimirea lor avem date în Actele martirice, dar, din păcate, documentul închinat lor ni s‑a păstrat doar într‑o copie târzie din secolul al XV‑lea, aflată în Biserica Mântuitorului din Utrecht şi publicată în anul 1615 de către învăţatul iezuit Herbert Rosweyde (†1629). În anul 1921, benedictinul Dom Germain Morin a descoperit în Martirologul Ieronimian pomenirea Sfinților Epictet şi Astion în ziua de 23 mai („De S.S. Epicteto presbytero et Astione monachu martyribus Almiridensibus in ScythiaÎ), întărind şi el veridicitatea celor afirmate în Acta Sanctorum, editată de N. Rosweyde, amintit mai sus. Bizantinologul acad. prof. dr. Emilian Popescu a realizat un document‑studiu asupra vieţii şi activităţii lor în lucrarea Sfinţi Români şi apărători ai legii strămoşeşti (Bucureşti, 1987).

Din documentele amintite cunoaştem faptul că pe vremea împăratului Diocleţian trăia în părţile Răsăritului, probabil în Frigia (Asia Mică), un preot cu numele Epictet, având o viaţă curată şi evlavioasă. Pentru acest fapt Dumnezeu l‑a preamărit cu darul facerii de minuni, vindecând mai mulţi bolnavi: o tânără paralizată în întregime a fost tămăduită, un tânăr posedat de duh rău a fost curăţit cu puterea rugăciunii, o femeie oarbă şi‑a recăpătat vederea prin rugăciunile preotului Epictet. Într‑una din zile, Epictet îl întâlneşte pe Astion, un tânăr frumos la chip şi cu o viaţă curată, provenind dintr‑o familie aleasă şi înstărită. În urma discuţiilor, Astion află despre învăţătura Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos şi despre fericirea cea veşnică, lucru care‑l marchează în chip deosebit şi îl îndeamnă apoi să‑i ceară preotului Epictet să‑l ia ca ucenic şi să‑i lumineze sufletul prin primirea Tainei Sfântului Botez. După primirea Sfântului Botez, s‑au hotărât amândoi să părăsească acele ţinuturi şi să se retragă într‑un loc prielnic, unde să poată trăi în sfinţenie şi să poată propovădui credinţa creştină şi altora. S‑au îmbarcat pe o corabie şi au venit în cetatea Halmyris (Dunăvăţul de astăzi), pe malul Dunării, unde au continuat să trăiască în curăţie şi evlavie, săvârşind şi aici multe minuni. Se spune că preotul Epictet a vindecat un paralitic surdomut şi, în urma acestei minuni, s‑au convertit la credinţa creştină mai mult de o mie de locuitori ai cetăţii. Şi tânărul Astion a căpătat darul facerii de minuni, tămăduind un îndrăcit şi făcând sănătos pe un om ce căzuse de la înălţime şi rămăsese aproape mort.

Pârâţi fiind înaintea comandantului Latronianus, cei doi sfinţi au fost aduşi înaintea judecătorilor, interogaţi, întemniţaţi şi supuşi la chinuri. Cu toate încercările abătute asupra lor, au rămas tari în credinţă, ba chiar au convertit la creştinism şi pe unul dintre judecători, cu numele de Vigilanţiu. În cele din urmă, sfinţii au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capetelor. Trupurile lor au fost luate de către creştini, în taină, care le‑au şi îngropat într‑un loc potrivit. Iar Actele martirice spun că se fac acolo „minuni multe până în ziua de astăziÎ. Cultul preotului martir Epictet s‑a întins până în Spania, unde este cinstit cu numele latinizat de Epitacius în ziua de 23 mai, zi în care sunt prăznuiţi aceşti doi sfinţi în Biserica Romano‑Catolică.

După biruinţa creştinismului în anul 313, trupurile Sfinților Epictet şi Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris, unde au rămas, de‑a lungul vremurilor, timp de 1.700 de ani, până la descoperirea lor, în chip minunat, la 15 august 2001. Sfintele moaşte au fost luate atunci, identificate, studiate şi aşezate în racle şi depuse la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa. De acolo, a devenit o tradiție ca în fiecare an, la 7 iulie, în ajunul prăznuirii sfinţilor, să fie aduse şi depuse la Catedrala „Buna VestireÎ din Tulcea, iar a doua zi să fie duse la Halmyris, unde are loc sărbătorirea sfinţilor.

Pentru noi, românii, actul martiric al Sfinţilor Epictet şi Astion are o valoare deosebită pentru că, alături de cel al Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum (Silistra), sunt singurele cu care literatura aghiografică dobrogeană se poate mândri. Apoi, el aduce lumină în istoria vieţii religioase a Dobrogei, arătând răspândirea credinţei creştine pe teritoriul dintre Dunăre şi mare, precum şi persecuţiile la care erau supuşi creştinii acelor vremuri din partea autorităţilor romane păgâne. În el se aminteşte numele episcopului de la Tomis, fericitul Evangelicus, care coordona viaţa bisericească de aici, unde existau şi alte scaune episcopale, inclusiv la Halmyris. Din acest act martiric aflăm faptul că Epictet era preot, iar Astion era monah, fiind astfel cea mai veche menţiune despre existenţa monahismului pe teritoriul Dobrogei.

Prin exemplul vieţii lor şi tăria credinţei, prin suferirea morţii martirice, Sfinții Epictet şi Astion sunt cinstiţi ca mucenici ai Bisericii lui Hristos cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, fiind pilde de întruchipat pentru creştinii de atunci, dar şi pentru cei de astăzi în slujirea lui Hristos, a Bisericii şi a semenilor. Prin minunile pe care le‑au săvârşit asupra bolnavilor, minuni pe care le săvârşesc şi astăzi celor ce aleargă la cinstitele lor moaşte aflate la Mănăstirea Halmyris, ei sunt integraţi în categoria sfinţilor fără de arginţi, alături de Sfinţii Pantelimon, Ermolae, Chir şi Ioan, Cosma şi Damian şi alţii.

Descoperite în anul 2001, în ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion au fost aşezate spre cinstire timp de 7 ani în Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa. În acest timp, părticele din sfintele lor moaşte au fost dăruite şi altor biserici din ţară și din București, printre care și Biserica Eroilor Martiri din Decembrie 1989 din Protoieria Sector 4 Capitală. Programul liturgic dedicat sărbătorii Sfinţilor Epictet şi Astion la biserica acestei parohii a început aseară, de la ora 17:00, cu Vecernia, Litia și Acatistul sfinților, iar astăzi, în ziua prăznuirii lor, sunt săvârșite Utrenia şi Sfânta Liturghie.

Să‑i cinstim, aşadar, cu cuviinţă pe cei doi atleţi ai lui Hristos şi din inimă smerită să le adresăm cerere de rugăciune, zicându‑le: Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, primiţi acum prinosul nostru de dragoste, laudă şi mulţumire către milostivul Dumnezeu şi prin darul Celui Atotvindecător vindecaţi bolile noastre sufleteşti şi trupeşti, tămăduiţi sufletele noastre cele asuprite de patimi şi dureri, ca împreună cu voi să cântăm laude lui Hristos Dumnezeu în Împărăţia cea fără de sfârşit!