Scoşi din pepeni

Stelian Dumistrăcel, 27 August 2008

Dar, de unde şi până unde, oare, pentru a numi asemenea trăiri se foloseşte expresia „a scoate din pepeni“? În ce… pepeni se vor fi aflat respectivii înainte de a-şi ieşi din fire, când erau calmi?

Din ziare şi din mesaje de pe internet aflăm, curent, despre lideri politici, diferiţi şefi sau despre alţii că, în anumite împrejurări, ar fi fost… scoşi din pepeni. Iată numai câteva exemple: „C. V. T. scos din pepeni de paparazzi!“; în cursul unei partide de tenis, o decizie nedreaptă a arbitrului de scaun „l-a scos din pepeni pe (Ilie) Năstase, care s-a repezit brutal la supervizorul partidei, germanul S. F., pentru a-i cere să intervină“; o hotărâre a consiliului local Timişoara „l-a scos din pepeni pe prefectul Ovidiu Drăgănescu“; „Motivul care l-a scos din pepeni pe bossul piteştean a fost penalty-ul inventat în favoarea elevilor lui Dan Petrescu“ etc.

Din textele citate se înţelege uşor în ce stare se aflau persoanele respective: îşi pierduseră răbdarea, îşi ieşiseră din fire, erau supărate, enervate, având manifestări cunoscute în situaţiile descrise. Dar, de unde şi până unde, oare, pentru a numi asemenea trăiri se foloseşte expresia „a scoate din pepeni“? În ce… pepeni se vor fi aflat respectivii înainte de a-şi ieşi din fire, când erau calmi?

Mai întâi, trebuie să precizăm că pepene, în acest context, nu înseamnă „castravete“ (aşa cum este folosit substantivul în discuţie de către suceveni şi botoşăneni!), ci referirea este la fructele numite, literar, „pepene verde“ (sau „roşu“) şi „pepene galben“ (aşadar „harbuzul“ şi „zămosul“ altor moldoveni). Apoi, oricât de mari ar putea fi respectivele fructe, nu poate fi luată în consideraţie ipoteza că se imaginează extragerea unor persoane din asemenea găoci!

Semnificaţia figurată la care trebuie să ne referim porneşte de la utilizarea unei părţi pentru a desemna întregul; aşadar, în această expresie, pepenele numeşte pepenăria, terenul pe care se cultivă harbuji şi zămoşi (numit şi bostană sau bostănărie), păzit, atunci când fructele sunt coapte şi devin ţinta celor care le poftesc (dar fără să le cumpere!). Iuliu Zanne, în Proverbele românilor, schiţează o explicaţie în acest sens: „a te face să-ţi pierzi răbdarea ca şi pândarul bostănăriei, care a ieşit din pepeni afară ca să bată pe acei care-l ocărau“ (vol. I, p. 248). Dar de ce l-or fi ocărât oare? Din descrieri ale unor astfel de întâmplări, aflăm că este vorba despre anumite strategii: pentru ca amatorii de chilipiruri să poată fura, unii îl provoacă deschis pe cel ce păzeşte pepenii, numai schiţând tentativa de furt, pentru a-i distrage atenţia, şi asupra acestora îşi descarcă furia paznicul, cu atât mai mult cu cât presupune că poate fi şi victima unei manevre.

Scoşi din pepeni se autodeclară chiar diverşi internauţi: unul, de reclama la un detergent ce se foloseşte de „Cabana 3 brazi“, altcineva, din cauza explicaţiei nefondate a unei vânzătoare, ce nu vrea să-i schimbe marfa de proastă calitate, şi care vrea să „sune la OPC“. Ba, lucrurile pot fi proiectate şi la nivelul relaţiilor internaţionale: cineva crede că anumite acţiuni ale ruşilor „i-au scos din pepeni şi pe foarte liberalii britanici“. Iar savoarea exprimării ludice, familiare, explică preluarea formulei chiar în titlul unei piese de teatru: „Unul scos din pepeni“ (reluată recent la „Teatrul naţional radiofonic“; în rolul principal Octavian Cotescu).

În sfârşit, să evocăm şi experienţa paznicului pepenăriei: deşi poate fi manipulat, acesta, neputând să fie peste tot în acelaşi timp, în exerciţiul funcţiunii, strigă mereu „Te văd, te văd!“ şi bate în vreo tinichea, ca să-i sperie pe furi, căci ştie că, în fond, „Frica păzeşte bostănăria“!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!