Secţia teologică a Bibliotecii „Nicolae Iorga“ din Prahova

Cristian şerban, 24 Februarie 2008

În zilele noastre, bibliotecile din România din oraşele centre universitare sunt adevărate nuclee de rezistenţă, în faţa luptei tot mai acerbe cu tentaţiile lumii moderne, care ţin adeseori omul departe de carte. În bibliotecile vechi domină şi astăzi spiritul unor savanţi, al unor români de geniu, al unor oameni de o profundă spiritualitate. Cum pătrunzi într-un astfel de spaţiu, întâlnindu-i pe holuri pe un Iorga, Eminescu, Vlahuţă, Moisil, Ţuţea sau Steinhardt, devii parcă dintr-o dată mai pios. Cartea a fost un element civilizator în orice epocă şi niciodată aceasta nu va putea pierde aşa numita bătălie cu televizorul, calculatorul sau internetul.

Biblioteca „Nicolae Iorga“ din Prahova are o secţie întreagă dedicată teologiei şi conţine nu mai puţin de 15.000 de volume. Rolul cărţilor teologice şi duhovniceşti este acela de a trezi în cititor forţele uneori nebănuite ale spiritului. De aceea, este cu atât mai meritoriu faptul că exact la intrarea în cea mai importantă bibliotecă din Prahova eşti întâmpinat de un afiş care te îndeamnă să cugeţi cu pioşenie la smerirea pornirilor pătimaşe şi cotidiene. Dincolo de uşile neferecate ale distinsei „citadele a literelor“ se află „rugăciunea săptămânii“. Aici, săptămânal, te întâmpină o rugăciune care te învaţă că într-un templu al cunoaşterii nu intri aşa, oricum, ci pregătit sufleteşte şi duhovniceşte.

Spaţiul bibliotecii „Nicolae Iorga“, în care sunt aranjate şi prezentate cărţile duhovniceşti, este străjuit de icoane cu chipul Mântuitorului. Biblioteca de carte religioasă din Prahova este una dintre cele două biblioteci din ţară cu acest profil.

Trei ani şi 15.000 de volume

Se spune că omul sfinţeşte locul, dar eu aş fi de acord că omul cizelează locul, iar de sfinţit se sfinţeşte prin puterea lui Dumnezeu. Un om aşezat, sigur pe misiunea sa de staroste şi administrator al virtuţii din literă este directorul Bibliotecii „Nicolae Iorga“, profesorul Nicolae Boaru. L-am provocat pe distinsul profesor la un dialog fără inhibiţii, chiar în biroul său. „Această bibliotecă are trei ani şi-mi permit să spun, nu dintr-o modestie falsă, că îmi doresc într-adevăr să fie o bibliotecă teologică. Aceşti trei ani, plini de evenimente culturale intense, mi-au adus şi mulţumiri şi nemulţumiri. Simt eu că existenţa acestei biblioteci transformă puţin în ţara formelor fără fond, drama fondului fără formă. Trebuie să recunosc că nu avem pentru această secţie solicitarea, audienţa, frecvenţa cititorilor aşa cum ne-am dori şi cum ar fi normal. Timpul nu este pierdut şi-mi propun ca în următorii ani să ameliorez, să îndulcesc această mâhnire a mea. Cele 15.000 de cărţi de aici au nevoie, chiar dacă se recomandă de la sine, de publicitate în sensul bun“, mărturiseşte directorul bibliotecii.

Cărţi scrise de marii noştri duhovnici, în ediţii integrale

Pentru a-i atrage pe cititori către această bibliotecă, în condiţiile traversării unei perioade de tip consumist, instituţia intenţionează să organizeze, după cum a spus dl Boaru, o suită de manifestări de tipul „abc liturgic“. Această secţie este hrană spirituală pentru studenţii de la Institutele Teologice sau chiar pentru elevii şi studenţii de la diverse discipline pe care îi intersează vastul domeniu al religiei. La astfel de întâlniri cu duhovnici sau teologi ar putea participa şi studenţi de la alte discipline, măcar în preajma marilor sărbători.

Cei care vin aici în căutarea frumuseţilor cuvântului insuflat de Dumnezeu găsesc, în principal, scrieri filocalice. „Recent am achiziţionat cărţi scrise de marii noştri duhovnici în ediţii integrale. De exemplu, avem tot ce este scris de părintele Ilie Cleopa, dar nu ignorăm colecţiile de mare valoare care apar la edituri cu renume (Opere complete, Omilii, Septuaginta, Pateric, Tâlcuiri la Evanghelii). Aş recomanda în primul rând Filocalia, cu tot ce are colecţia aceasta mai bun, spre luminarea minţii omului prin iubirea de frumosul lăuntric, de frumosul care ne transcende“, mai spune Nicolae Boaru.

O bibliotecă pentru legătura cu înţelepciunea Sfinţilor Părinţi

Domnule Nicolae Boaru, care credeţi că este cartea de căpâtâi pe care cu toţii ar trebui să o cunoaştem şi să o studiem?

Dacă vorbim de cărţi fundamentale, propensiunea mea pentru acestea pleacă de la Biblie şi îmi doresc îmbunătăţirea discursului cu fragmente din Părinţii şi Scriitorii bisericeşti, din Pateric, din tot ce este pildă şi tâlcuire. Avem o strânsă legătură cu editurile mari din ţară care scot astfel de cărţi, cu editurile de mare audienţă şi vă pot exemplifica arătându-vă această serie excepţională din Septuaginta, care face parte din ultimele noastre achiziţii. Nu numai că găsim în aceste cărţi o hermeneutică şi un nivel academic, dar există şi acea grafică, acea haină care îmbracă o carte, una superbă, e vorba de o strălucire care îmbie spre discreta şi adânca frumuseţe de fond.

Ca om ce aţi studiat îndeaproape scrierile Sfinţilor Părinţi, cum surprindeţi înţelepciunea care a dat naştere unor cărţi de o aşa mare valoare?

Înţelepciunea Sfinţilor Părinţi reprezintă deschiderea ochilor spre marile noime ale vieţii şi spre frumuseţea nepieritoare. Într-o lume repezită, consumistă şi chiar bântuită de un duh de ateism, cărţile duhovniceşti devin din ce în ce mai necesare. În acest scop am pus bazele acestei secţii, pentru a se face contactul cu această Înţelepciune.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!