Editorial
Sfânta Cruce - semnul păcii

Sfânta Cruce - semnul păcii

Ciprian Florin Apetrei, 11 Septembrie 2013

Creştinul când se roagă şi când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci pe care îl face cu mâna pe faţa sa, aducându-şi aminte de puterea cea nemăsurată a Celui care a sfinţit Crucea cu scump Sângele Său şi ne-a lăsat-o nouă ca pe o armă nebiruită asupra celui rău, după cum spunem la Taina Sfântului Maslu: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţi i-ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii“. Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce spunem: „În numele Tatălui (la frunte) şi al Fiului (la piept) şi al Sfântului Duh (la ambii umeri), după care, apoi, lăsând mâna în jos, spunem: Amin!“. Când spunem „în numele Tatălui“, înseamnă că îl cinstim pe Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, iar când coborâm mâna la piept şi rostim „al Fiului“ îl preamărim pe Dumnezeu Fiul care S-a coborât pe pământ pentru mântuirea noastră, iar când ducem mâna la umărul drept şi la cel stâng rostind cuvintele „şi al Sfântului Duh“ înseamnă cinstirea pe care o aducem Duhului Sfânt „Domnul de Viaţă Făcătorul“. Astfel, prin însemnarea cu Sfânta Cruce cinstim Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeul nostru.

„Crucea cea de viaţă dătătoare“ este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a III-a din Postul Mare şi în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena şi de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire înaintea binecredincioşilor creştini. Astfel, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci cântăm „Veniţi toţi credincioşii să preamărim lemnul cel de viaţă făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi“. Şi noi astăzi să cinstim Sfânta Cruce cea de viaţă dătătoare pentru că în taina ei se vădeşte Învierea lui Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru. Nu putem concepe, noi, creştinii ortodocşi, Sfânta Cruce fără Învierea Domnului deoarece crucea fără Înviere este doar un element de tortură, iar cu Învierea este lemnul cel de viaţă dătător pentru că prin jertfa Domnului Iisus Hristos de pe ea a fost mântuit neamul omenesc. Crucea şi Învierea Domnului ne sunt prezentate în Sfânta Scriptură strâns unite ca două feţe ale aceleiaşi lucrări dumnezeieşti pentru că fără Hristos cel Înviat, Iisus de pe cruce este doar o personalitate istorică, prin înviere însă El este pentru noi Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Primul cuvânt pe care îl adresează Hristos Apostolilor Săi după Învierea Sa este „Pace vouă!“, deci, Crucea şi Învierea ne aduc Pacea Domnului, ceea ce ne determină să afirmăm că pentru noi, creştinii, Sfânta Cruce este semnul păcii pe care ne-o aduce Domnul şi Mântuitorul nostru cel Răstignit şi Înviat. Atunci când cinstim Sfânta Cruce, îl cinstim pe Cel Care a sfinţit-o prin jertfa Sa, şi anume, pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care ne-a dăruit pacea Sa care este bucuria Împărăţiei cerurilor. Astăzi, mai mult ca oricând, dacă vrem să dobândim Împărăţia cerurilor trebuie să fim făcători de pace pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos în predica Sa de pe munte ne spune: „Fericiţi făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema“, astfel cei care se însemnează cu semnul Sfintei Cruci şi o au ca stindard de biruinţă asupra răului şi de triumf al binelui trebuie să fie nu doar prin vorbe, ci mai ales prin fapte, făcători de pace pentru ca astfel să devină fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Putem afirma pe bună dreptate că pentru un creştin pacea este esenţială pentru dobândirea mântuirii. Prin Cruce şi Înviere, Hristos ne-a dăruit dobândirea păcii şi prin ea viaţa veşnică.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!