Theologica
Sfânta Cruce şi Cincizecimea

Sfânta Cruce şi Cincizecimea

Duminică, la 50 de zile de la Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh, numită şi Cincizecime sau Rusalii. De ziua Cinci­zecimii, la Ierusalim S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli.

În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au bucurat de roade, de grâu şi de vin. De aceea, la această sărbătoare, care se ţinea la 50 de zile de la Paşti, se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou.

În Noul Testament, această zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care ne dă Legea duhovnicească, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Astfel, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi ziua întemeierii Bisericii în chip văzut.

Sfânta Cruce şi Cincizecimea sunt inseparabile în Biserica Ortodoxă. Legătura interioară dintre aceste două evenimente formează temelia şi oferă întreaga paradigmă a spiritualităţii Ortodoxe, a vieţii liturgice şi reflecţiei teologice, îndeosebi în ceea ce priveşte teologia ascezei şi îndumnezeirii. Doar prin această legătură putem înţelege multele antinomii, ba chiar şi paradoxuri ale vieţii duhovni­ceşti.

Legătura inseparabilă dintre Cruce şi Cincizecime în Orto­doxie se bazează mai întâi pe legătura veşnică dintre Fiul şi Duhul. Aşa cum spunem în Crez, Fiul e „născut din Tatăl”, iar Duhul Sfânt „purcede din Tatăl”. Aceste formule exprimă relaţia veşnică dintre Persoanele Trei­mice. Sfinţii Părinţi au lămurit ulterior că Duhul purcede de la Tatăl prin Fiul, odihneşte în Fiul şi e arătat de Fiul Tatălui. Fiul şi Duhul sunt din veşnicie într-o relaţie reciprocă Unul cu Celă­lalt, sălăşluiesc Unul în Altul şi sunt întotdeauna împreună. Aşa cum scrie Sfântul Irineu al Lyonului, Ei sunt „cele două mâini” ale Tatălui.

Fără Duhul Sfânt nu există Hristos (Întrupare, Înviere). Fără Hristos nu există Cincizecime. Fără Cincizecime nu există propovăduire, apologetică, botez. Fără Duhul Sfânt nu există Evanghelie. Atât prin întreaga lucrare a lui Hristos în Evanghelii, cât şi prin continuarea ei de către Apostoli în Fapte şi în Epistole suntem conduşi spre legătura inseparabilă dintre Fiul şi Duhul şi spre reciprocitatea celor două mari opere ale Acestora, Crucea şi Cincizecimea.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!