Sfântul care I-a deschis uşile lui Mesia

ştefan Mărculeţ, 06 Ianuarie 2008

Astăzi sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe proorocul care l-a botezat pe Iisus în Iordan. Şirul sărbătorilor de iarnă se încheie cu această zi, închinată sfântului care L-a descoperit oamenilor pe Hristos ca „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii“.

Despre copilăria lui Ioan Botezătorul ne oferă informaţii Evanghelia după Luca. Proorocul s-a născut în familia preotului Zaharia, despre naşterea sa minunată şi despre numele pe care îl va purta profeţind chiar îngerul Gavriil, într-o arătare în timpul unei slujbe oficiate la templu de tatăl lui Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă şi fără copii, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea lui Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, tatăl său, Zaharia, fiind mut până la punerea numelui, deoarece nu-l crezuse pe îngerul Gavriil când i-a vestit zămislirea fiului său. Evanghelistul Luca arată că Elisabeta şi Maria, Maica Domnului, erau verişoare, lucru nemenţionat în celelalte Evanghelii. Cercetători precum Raymond E. Brown sau Geza Vermes susţin faptul că această legătură de rudenie n-ar fi reală, ci o invenţie a Sfântului Luca.

Modelul asceţilor

Descrierea vieţii pe care o ducea Sfântul Ioan Botezătorul în pustie a servit ca model pentru primii asceţi ai creştinismului şi mai târziu pentru monahism. Ioan era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine şi lăcuste şi se ruga mereu. Reforma protestantă - şi în special Calvin - a respins descrierea lui Ioan ca un ascet, considerând că sălbăticia nu oferea altfel de trai, astfel încât Ioan era simplu om. Chiar şi alimentele consumate de Ioan au fost subiectul multor discuţii. Astfel, mulţi au considerat că lăcustele consumate de Ioan ar fi de fapt seminţele din păstăile unui copac, deoarece asceţii erau, de obicei, vegetarieni. Cu toate acestea, cuvântul „lăcustă“, întâlnit de 22 de ori în Biblie, se referă la insecta în sine, care era consumată în Arabia, iar Leviticul nu o considera necurată. Chiar şi mierea pe care o consuma Ioan era considerată a fi, de fapt, un lichid secretat de un arbore.

Vestirea unei împărăţii cereşti

Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia şi de a-i boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau. Evanghelia după Matei arată că mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era: „pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor“. Spre deosebire de Sfântul Matei, ceilalţi doi evanghelişti sinoptici, Luca şi Marcu, folosesc termenii „Împărăţia lui Dumnezeu“. Cercetătorul Robert Foster arată că Evanghelistul Matei foloseşte termenii „Împărăţia Cerurilor“ pentru a arăta iudeilor cărora li se adresează sensul spiritual al împărăţiei lui Hristos, ceea ce fariseii nu au înţeles, crezând într-o împărăţie lumească a lui Mesia. Alţi cercetători arată că termenii au semnificaţii eshatologice, referindu-se la Judecata de Apoi, iar alţii, precum O. Cullmann, consideră că se referă la o împărăţie care nu era încă inaugurată.

Pocăinţa sau întoarcerea la Dumnezeu

Cuvântul „pocăinţă“, folosit de Ioan, a fost şi el subiectul multor discuţii teologice. R. T. France îl intepretează ca „întoarcerea la Dumnezeu“, ca o reîmprospătare spirituală a poporului evreu, în vederea întâmpinării lui Mesia. Alţi specialişti au insistat pe sensul de „regret“ pe care îl foloseau în operele lor scriitori clasici latini târzii, precum Salustius, Pliniu cel Tânăr sau Seneca. Tradus în „Vulgata“ lui Ieronim cu sensul de „fii penitent“, termenul a stat la baza doctrinei penitenţei şi apoi a indulgenţelor, criticate mai târziu, în Renaştere, de celebrii Loreno Valla şi Martin Luther.

Ritualul botezului în Iordan

Originile ritualului care însoţea botezul oficiat de Ioan evreilor veniţi să-i asculte cuvintele pline de înţelepciune a fost îndelung studiat de specialişti. Asemănarea cu ritualul descris în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran) indică faptul că Ioan ar fi făcut parte din gruparea esenienilor, trăitori în pustie. Spre deosebire de manuscrisele Qumran, unde botezul era un ritual individual, sinopticii descriu botezul practicat de Ioan la Iordan ca fiind unul de grup. Ritualul are şi o semnificaţie eshatologică, prevestind, aşa cum însuşi proorocul spunea, botezul cu „foc şi Duh Sfânt“ pe care îl aducea Cel Care a venit după el.

Ucis la porunca lui Irod

Episodul morţii lui Ioan este amintit şi în alte manuscrise decât cele ale Evangheliilor. Astfel, în „Antichităţi iudaice“ a lui Iosif Flaviu, cartea a XVIII-ea, capitolul V, paragraful 2, se aminteşte de arestarea lui Ioan şi de întemniţarea sa, în jurul anului 36 (dată care nu corespunde cu cea din Evanghelii), ca o prevenire a unor pagube provocate de predicile lui Ioan. Mai târziu, Origen şi Eusebiu de Cezareea amintesc şi ei de uciderea lui Ioan.

Sfântul ocrotitor al marilor oraşe

Sfântul Ioan este ocrotitorul sfânt al insulei Puerto Rico şi al oraşului-capitală San Juan. În 1521, insula a primit numele de „San Juan Bautista de Puerto Rico“, pornind de la numele original pe care Cristofor Columb l-a dat insulei. Mulţi ani, insula şi oraşul erau numite atât cu „San Juan Bautista“, cât şi cu „Puerto Rico“. Abia din 1746 insula se numeşte „Puerto Rico“, iar oraşul-capitală se numeşte „San Juan“. Motto-ul oficial al insulei este „Joannes Est Nomen Eius“, adică „Ioan este numele lui“. Sfântul Ioan ocroteşte şi Canada, cu oraşele St. John Newfoundland şi St. John New Brunswick. Pe 24 iunie, în Quebec este „Fête nationale“ sau „la Fête St. Jean Baptiste“. În noaptea dintre 23 şi 24 iunie, Sfântul Ioan este cinstit în Porto, Portugalia. În Marea Britanie, Sfântul Ioan ocroteşte oraşele Penzance şi Cornwall, iar oraşele Lian, Metro Manila, San Juan din Philippines, ca şi întregul stat Carolina de Sud îl au ca patron.

Moaştele Sfântului Ioan

Confrom tradiţiei, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus şi Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte din moaşte fiind arsă. Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde la 27 mai 395, a fost aşezată în biserica ce îi poartă numele. Despre capul sfântului nu se ştiu foarte multe lucruri, existând mărturiile lui Nichifor şi Simeon Metafrastul, conform cărora acesta ar fi fost îngropat separat, în fortăreaţa Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul sfântului se află la Roma. Fragmente din moaşte se găsesc şi în biserica coptă, la mănăstirile dintre Cairo şi Alexandria.

Mandaenismul - religia profetului Ioan

Sfântul Ioan Botezătorul este întâlnit şi în alte religii. În religia monoteistă mandaenistă, întâlnită în special în lumea arabică, el este cinstit ca cel mai mare mesager al lui Dumnezeu, cu numele de Yahia în Sidra d-Yahia (Cartea lui Ioan). Este considerat adevăratul Mesia. Conform scrierii lui Ginza Rba, profetul a murit în mâinile unui înger, care i s-a arătat la Iordan pentru a fi botezat. Ioan ar fi ştiut că dacă îl botează va muri, dar a făcut acest lucru. După moartea sa, îngerul i-ar fi acoperit trupul cu noroi. Tot cu numele de Yahia este întâlnit şi în islam, unde Ioan este cunoscut ca profetul înrudit cu profetul Iisus, ca fiul Elisabetei şi al lui Zaharia. În Sura 19, versetele 7-12, este descris ca pur, devotat, „profetul dreptăţii“ şi trimis să „confirme cuvântul lui Allah“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!