Patristica
Sfântul Grigorie Palama şi Nicolae Cabasila

Sfântul Grigorie Palama şi Nicolae Cabasila

Roger Coresciuc, 18 Decembrie 2010

Deşi mai puţin prezentă în omilii decât în operele polemice, distincţia între energiile şi fiinţa lui Dumnezeu avea totuşi să producă reacţii diverse în mediile teologice post-palamite prin faptul că a fost într-o anumită parte receptată şi prin intermediul omiliilor. Nicolae Cabasila, spre exemplu, chiar dacă nu menţionează direct detaşarea sa de poziţiile referitoare la această distincţie, exprimate de Sfântul Grigorie Palama în omilii, nu pare a promova prea mult această direcţie.

Probabil, Nicolae Cabasila era destul de ataşat de spiritualitatea promovată în cercurile isihaste, care era marcată într-o oarecare măsură de discursul omiletic palamit, însă nu aderă întru totul la ansamblul acestei spiritualităţi, care nu putea face abstracţie de disputa provocată de distincţia amintită. M.H. Congourdeau, cercetător al perioadei secolului al XIV-lea, afirmă în studiul Nicolas Cabasilas et le palamisme": "Omiliile reprezintă gândirea cea mai personală a lui Palama, eclipsată însă de polemica în jurul esenţei şi energiilor. De aceea suntem convinşi că Nicolae Cabasila şi Palama ar fi fost mult mai aproape unul de altul dacă necesităţile polemice nu l-ar fi împins pe cel din urmă să forţeze anumite trăsături ale gândirii sale într-o direcţie în care Cabasila nu-l urmează".

Context istoric

Urmărind contextul istoric al parcursului lui Cabasila, observăm că există destule convergenţe şi divergenţe între teologia Sfântului Grigorie Palama şi direcţia teologică adoptată de Nicolae Cabasila. După ieşirea de pe scena politică, Cabasila s-a apropiat şi mai mult de Sfântul Grigorie Palama, iar sursele istorice spun că l-a însoţit în încercarea eşuată de întronizare după alegerea sa ca episcop al Tesalonicului. Suntem îndreptăţiţi să credem că a fost în anturajul Sfântului Grigorie Palama în această perioadă destul de dificilă a pseudoepiscopatului său. Nu ştim în ce măsură Cabasila a avut un contact direct cu omiliile palamite, şi de asemenea nu putem afirma cu certitudine că a ascultat unele din ele. Aceeaşi M.H Congourdeau spune: "Nicolae Cabasila, născut între 1319 şi 1322 la Tesalonic, a fost, împreună cu prietenul său Dimitrie Kydones, consilierul împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino. Unul din primele sale acte publice a fost să îl acompanieze pe Grigorie Palama, numit episcop al Tesalonicului în toamna anului 1347, în cetatea sa episcopală. Cum zeloţii, care ocupaseră oraşul, au refuzat să îl primească pe episcop, Cabasila l-a urmat la Muntele Athos, unde a rămas un an, revenind apoi la Constantinopol, unde s-a implicat în viaţa socială, întreţinând relaţii atât cu împăratul Ioan al VI-lea, cât şi cu Ana de Savoia, văduva lui Andronic al III-lea Paleologul, şi mama lui Ioan al V-lea Paleologul, pe care Ioan al VI-lea Cantacuzino îl îndepărtase de la regenţă". Implicat în viaţa politică a cetăţii-mamă, Cabasila a urmărit îndeaproape evoluţia Sfântului Grigorie Palama. Până la ieşirea de pe scena politică, Cabasila trebuie să fi fost la curent cu activitatea pastorală a episcopului Tesalonicului. Sfântul Grigorie Palama îşi preia tronul în 1351.

Contact între cei doi mari teologi

Până în 1354, Cabasila este activ la Constantinopol, dar probabil că în răstimpuri nu ocoleşte Tesalonicul: "În 1354, Cabasila părăseşte scena politică, în contextul demisiei lui Ioan al VI-lea, şi al revenirii lui Ioan al V-lea. Şi-a petrecut restul vieţii retras, scriind omilii şi tratate spirituale, dintre care cele mai importante sunt: Explicarea Dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa în Hristos. Dacă este adevărat faptul că cordialitatea relaţiilor personale cu Grigorie Palama şi cu alţi eminenţi palamiţi este indubitabilă, putem constata de asemenea că a avut raporturi dintre cele mai amicale cu adversarii teologiei palamite (spre exemplu cu fraţii Kydones). Nu găsim în operele sale nici o urmă din temele principale ale disputei isihaste (lumina taborică sau diferenţa dintre energii şi natura dumnezeiască)" (M.H Congourdeau). Cei trei ani care sunt comuni episcopatului Sfântului Grigorie şi vieţii publice şi politice a lui Cabasila (deşi în două oraşe diferite) au înlesnit contactul şi schimbul de informaţii între cei doi mari teologi. Probabil că Nicolae Cabasila nu a ezitat să îşi procure textele celor câteva omilii rostite de Sfântul Grigorie în această perioadă.

Aceste amănunte de ordin istoric sunt importante pentru că ne ajută să analizăm impactul pe care omiliile Sfântului Grigorie le-au avut în epocă. Cert este faptul că există asemănări constatate de specialişti între multe din lucrările palamite (în special omiliile) şi cele ale lui Nicolae Cabasila.

" Omiliile reprezintă gândirea cea mai personală a lui Palama, eclipsată însă de polemica în jurul esenţei şi energiilor. De aceea suntem convinşi că Nicolae Cabasila şi Palama ar fi fost mult mai aproape unul de altul dacă necesităţile polemice nu l-ar fi împins pe cel din urmă să forţeze anumite trăsături ale gândirii sale într-o direcţie în care Cabasila nu-l urmează."

M.H. Congourdeau


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!