Documentar
Sfântul Ioan Hrisostom, „ochiul luminat al pocăinței”

Sfântul Ioan Hrisostom, „ochiul luminat al pocăinței”

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 12 Noiembrie 2016

În timpurile pe care le trăim, atitudinea corectă a creștinului ar trebui să fie de tipul celei a Sfântului Ioan Gură de Aur. Acesta s-a luptat așa cum puțini au făcut-o pentru dreptate și îmbunătățirea condițiilor de viață ale semenilor, arătând o dragoste fără margini faţă de oameni. Sfântul Ioan Hrisostom este un model de urmare a lui Hristos, indiferent de timpul şi contextul social în care trăim.

Sfântul Ioan Hrisostom, „pro­po­văduitorul milostivirii”, „ochiul luminat al pocăinței”, așa cum era numit de către contemporanii săi, a trăit acum 1.600 de ani şi este pomenit la 13 noiembrie. S-a năs­cut în Antiohia Siriei, în familia generalului roman Secundus, care a murit într-o luptă la puţin timp după naşte­rea sfântului. Cea care s-a ocupat de creş­terea şi educaţia sa a fost jertfelnica sa mamă, Antuza.

Ea s-a îngrijit să studieze la cele mai bune şcoli din Antiohia, astfel Ioan a ajuns la celebra şcoala a lui Libanius. Aici s-a remarcat drept cel mai bun elev, încât Libanius ar fi dorit să-l lase în locul său la conducerea şcolii, însă Sfântul Ioan a ales calea urmării lui Hristos. După ce a devenit creştin, a fost atras de viaţa monahală. A fost un ucenic desăvârșit, trăind sub îndrumarea duhovnicească a unui monah sirian timp de patru ani, în ascultare, sărăcie și rugă­ciune. Mai apoi s-a retras într-o peșteră, trăind singur, avându-L doar pe Dumnezeu aproape, rugându-se și studiind Sfintele Scripturi. Datorită virtuţii sale, deve­nită repede cunoscută poporului credincios, întrucât, după cuvântul Domnului, „nu poate cetatea să se ascundă deasupra munţilor stând”, a fost hirotonit preot. Când a fost chemat să devină arhie­piscop al Constantinopolului, el a adus cu sine în lume această experiență ascetică și trăia departe de cele lumești, și, în același timp, fiind alături de cei aflați în suferință, nevoindu-se și ajutând pe cei aflați în necaz, povățuind, sprijinind, îndrumând la pocăință pe cei păcătoși. Înveș­mântat cu acest duh ascetic, a alcătuit Sfânta Liturghie pe care o săvârșim în fiecare zi „pentru toată lumea, pentru Sfânta, Sobor­nicească și Apostolică Bise­rică… pentru iertarea păcatelor, pentru împărtă­șirea Duhului Sfânt”. În rugă­ciunea Sfintei Anaforale, Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Îți mulțu­mim pentru toate cele știute, și cele neștiute, pentru toate cele văzute și cele nevăzute”.

De la începutul activităţii sale de scriitor bisericesc şi până la sfârşitul vieţii, Sfântul Ioan Hrisostom şi-a delimitat cu orice prilej poziţia faţă de filosofia grecilor, adică a trasat continuu o linie de demarcaţie între teologia Bisericii şi gândirea filosofilor. Acest lucru a fost necesar pentru că în spaţiul antiohian gândirea greacă şi mai ales modul de viaţă al celor ce se ocupau cu filosofia aveau o influ­enţă adâncă şi asupra creştinilor; şi pentru că monahismul, în special cel local, demonstra că filosofia nu este necesară pentru mântuire; şi pentru că teologi antiohieni, precum Diodor de Tars, dascălul său, şi eretici, precum Apolinarie şi Eunomie, folosind principii filosofice, derapau din punct de vedere teologic sau chiar răs­pân­deau învăţături radical greşite.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un mare apărător al adevă­rului de credinţă şi mai ales al moralei creştine în societatea cosmopolită a capitalei Imperiului Bizantin. Pentru el nu conta numele unei persoane, dacă încălca preceptele moralei creştine, îl condamna public, lucru care s-a întâmplat şi în cazul împărătesei Eudoxia. Ea era o femeie ambiţi­oasă, cu un comportament nepotrivit şi provocator chiar şi în apa­riţiile sale publice. Modul de viaţă al Eudoxiei a provocat critica aspră a Sfântului Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Con­stan­tinopolului, şi a dus la exilul acestuia. Eudoxia dorea să reînvie cultul imperial şi pentru aceasta atârnase pe zidul exterior al Bisericii Sfân­ta Sofia un tablou care înfăţişa propria ei imagine. Aceas­tă faptă a atras critica violentă a Sfântului Ioan. Perechea impe­rială Arcadius şi Eudoxia nu a ezitat să-l înlăture de pe tronul patriarhal, exilându-l. A murit în anul 407, la 14 septembrie, la Comane, după ce a suferit prigoniri, surghiunuri, defăimări, boli și dispreț din partea tuturor. Și-a încheiat viața pământească, începând-o pe cea cerească, spunând: ,,Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.

După 31 de ani, la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul Eudoxiei şi al lui Arcadius, a adus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol. Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu îm­păratul şi patriarhul Proclu, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoţii au ridicat racla pentru a o aduce în oraş, împăratul Teodosie al II-lea s-a aşezat în genunchi sub racla sfântului şi a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împă­ră­teasa Eudoxia. Apoi racla a fost dusă în Biserica Sfintei Irina, unde împăratul şi patriarhul au deschis racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de strică­ciune şi emanând bună mireas­mă. Moaştele sfântului au fost aşezate apoi în Biserica Sfinţilor Apostoli.

Astăzi, un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă şi care poate fi văzut este nestricăciunea urechii drepte a sfântului, care se află la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos. Această ure­che neatinsă de stricăciune are legătură cu o întâmplare menţio­nată pe larg în viaţa Sfântului Ioan Hrisostom. Sfântul Proclu, ucenicul Sfântului Ioan, l-a văzut pe Apostolul Pavel aplecat asupra urechii sfântului pentru a-l îndruma în explicarea epistolelor lui.

Părţi din moaştele sale se află astăzi în mai multe locuri din lumea creştină. În capitala României, la Paraclisul Catedralei Mân­tuirii Neamului se află, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, un fragment din moaştele sfântului. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu prin cuvintele sfântului, spunând: „Pomenește, Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!