Documentar
Sfântul Nicolae, bucuria tuturor

Sfântul Nicolae, bucuria tuturor

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 06 Decembrie 2016

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii noastre. Nenumărate biserici au fost construite spre cinstirea lui şi mulţi creştini îi poartă numele. Este unul dintre cei mai populari sfinţi din lumea creştină.

Sfântul Nicolae s-a născut în Patara din provincia Lichia, din Asia Mică, pe la anul 250 d.Hr., după cum afirmă Sfântul Nicodim Aghioritul, iar după cercetătorii mai noi, în anul 270, din părinţi evlavioşi şi bogaţi, care l-au crescut „în învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).

Foarte curând, Domnul i-a chemat la El pe cei doi părinţi ai săi, iar el, având totdeauna drept călăuză cuvântul Evangheliei, care zice: „fiţi milostivi”, şi-a îm­părţit averea la săraci şi şi-a închinat în întregime viaţa urmării Domnului nostru Iisus Hristos. Este cunoscută şi vrednică de uimire vestita sa faptă de binefacere prin care a ajutat noaptea şi pe ascuns trei surori cu o sumă însemnată de bani, ca nu cumva ele să fie nevoite, din pricina sărăciei, să fie trase spre viaţa de necinste.

Sfântul Nicolae, mişcat de râvna urmării lui Hristos, a hotărât să călătorească spre a se închina la Locurile Sfinte, unde a trăit şi a predicat Mântuitorul. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vânturi foarte puternice şi a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii şi echipajul îşi pierduseră speranţa şi aştep­tau să se înece. Nicolae, însă, îngenuncheat, se ruga cu stăruinţă către Domnul şi, iată!, minunea s-a întâmplat. Vânturile au încetat şi marea îndată s-a liniştit. Însă un marinar care era la catarg a alunecat şi a căzut pe punte mort. Toţi s-au mâhnit că s-a pierdut viaţa unui om. Dar, prin rugăciunile puternice ale sfântului, marinarul a înviat ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc.

După pelerinajul la Sfintele Locuri s-a întors la Patara, unde a trăit în cuvioşie şi dreptate. Dumnezeu l-a învrednicit să fie hirotonit preot şi, după moartea Arhiepiscopului Mirelor Lichiei, să fie ales el Arhiepiscop al acestor locuri. Nutrea o mare dragoste faţă de cei săraci şi nepu­tincioşi. A întemeiat în arhiepis­copie un aşezământ pentru săraci, o casă de oaspeţi, un spital şi alte asemenea aşeză­minte de binefacere.

În momentele grele ale prigoanelor împăratului Diocleţian şi-a încurajat creştinii din epar­hia sa să rămână fermi în mărturisirea credinţei lor, şi mai ales pe cei tineri. Pentru aceasta a fost arestat, închis şi chinuit. A îndurat însă toate prigoanele şi necazurile spre slava lui Dumnezeu. După oprirea prigoanelor de către împăratul Constantin cel Mare, şi-a reluat lucrarea pastorală în Mira Lichiei. În anul 325 d.Hr. ia parte la Sinodul I Ecumenic care are loc în Niceea şi mustră cu îndrăzneală şi curaj ereziile lui Arie. Apără cu tărie Ortodoxia şi se dovedeşte „în­drep­tător cre­dinţei” şi învăţător al Evangheliei. Spre întărirea lui în această lucrare i S-a arătat Hristos, Care i-a dat o Sfântă Evanghelie, şi Preasfânta Născă­toare de Dumnezeu, care i-a oferit un omofor.

După ce s-a întors de la Sinod, şi-a continuat lucrarea pastorală până când s-a mutat la viaţa veşnică, spre anul 330 d.Hr., după Nicodim Aghioritul, 6 decembrie 334, potrivit lucrării „Legenda Aurea” („Legenda Sanctorum”) a lui Jacoppo da Voragine (†1298) sau, după alţii, 343. În anul 1087, din pricina tulbu­rărilor povocate de pătrunderea turcilor în Asia Mică, a avut loc mutarea sfintelor lui moaşte din Mira Lichiei la Bari, în Italia. În timpul săvârşirii Sfintei Liturghii, atunci când moaştele sale au ajuns la Bari, s-a revărsat atât de mult mir, încât credin­cioşii îl adunau în vase ca leac de mult preţ pentru vindecarea diferitelor boli.

Biserica îl cinsteşte cu cele mai frumoase cântări. „Îndrep­tător credinţei şi chip blândeţe­lor, învăţător înfrânării” îl numeşte imnograful. Deopotrivă Răsăritul şi Apusul recunosc locul lui aparte în rândul sfinţilor. Sfântul Nicolae este marele protector al navigatorilor. La cârmă, la prora fiecărui vas, este aşezată icoana lui. Nenumărate sunt vapoarele de prin porturi, de pe insule şi de la promotorii care poartă numele lui, ne­nu­mărate sunt şi făgăduinţele navigatorilor făcute în clipe grele, care îl cheamă stăruitor: „Sfinte Nicolae, ajută-mă!” Biserica noastră Ortodoxă cinsteşte pomenirea Sfântului Nicolae pe data de 6 decembrie, iar mutarea sfintelor lui moaşte, pe 9 mai, dar şi în fiecare zi de joi se cântă Acatistul Sfântului Ni­colae şi cântări în cinstea lui, pentru că joia este acea zi a săp­tămânii consacrată de Biserica noastră celor 12 Apostoli şi Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicodim Aghioritul descrie în Sinaxaristis-ul său mai multe minuni făcute de „cel între Sfinţi Părintele nostru Nicolae, Episcopul Mirelor”, dintre care amintim: Nicolae, cel numit cu numele biruinţei [gr. Νικόλαος, cuvânt compus din νίκη, „biruinţă, victorie” şi λαός, „popor”, şi înseamnă „biruitorul poporului”, „biruinţa poporului”. n.tr.], a făptuit multe minuni, după cum dă mărturie şi lunga lui viaţă. A izbăvit şi trei oameni de la moarte, fiind ei calomniaţi pe nedrept. Aceşti oameni erau închişi într-o închisoare din Constantinopol, şi au aflat de hotărârea omorârii lor, urmând ca a doua zi să fie decapitaţi. Când însă l-au chemat în ajutor pe Sfântul Nicolae - aducându-şi ei aminte de el, şi ştiind că în Lichia Sfântul a scăpat pe cei trei oameni care şi ei urma să fie omorâţi în chip nedrept - îndată Sfântul Nicolae a ascultat cererea lor şi s-a arătat în vis împăratului Constantin şi eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru că pe nedrept i-a pârât pe cei trei nevinovaţi înaintea împăratului. Iar pe împărat l-a învăţat că nu cei trei condamnaţi de el erau vinovaţi şi i-a spus că numai din invidie au fost pârâţi cum că ar fi nişte răzvrătiţi vrednici de moarte. Aşadar, prin această vedenie i-a eliberat Sfântul de la condamnarea la moarte.

Nu doar aceasta, dar şi alte multe minuni a săvârşit minunatul Nicolae. Astfel, Nicolae, fiind în viaţă, îşi iubea mult turma, pentru aceasta nici după moarte nu a uitat-o bunul ei păstor, ci aproape în fiecare zi şi ceas dăruieşte celor care cer binefaceri şi daruri şi eliberează din orice primejdie şi orice situaţie pe cei care îl cheamă cu credinţă.

Sfântul Nicolae este iubit şi aşteptat cu nerăbdare de toţi oamenii, indiferent de vârstă sau stare socială. Poporul român are mare evlavie faţă de Sfântul Nicolae. Acest lucru reiese şi din statisticile onomastice care indică faptul că peste un milion de persoane poartă numele de Nicolae ori diminutive ale acestuia. De asemenea, întâlnim foarte multe biserici şi mănăstiri care au ca hram tot pe Sfântul Nicolae.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirma în ajunul cinstirii sfântului din anul mântuirii 2013 că cea mai populară sărbătoare din Postul Crăciu­nului este cea a Sfântului Ni­colae, care este percepută în mod deosebit ca perioadă a bucuriei de-a dărui, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu arătată în Hristos, dar și ca manifestare duhovnicească a omului creat după chipul lui Dumnezeu - Dăruitorul sau Milostivul.

Sfântul Nicolae este pentru toţi creştinii Moş Nicolae, expresia cea mai pură a dăruitorului, care aduce copiilor de diferite vârste daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Darurile pe care le aduce Moş Nicolae sunt în primul rând spirituale şi apoi materiale. Numai aşa îi învăţăm creştineşte pe copiii noştri să fie buni şi darnici ca Sfântul Nicolae dacă întâi sădim în inima lor cele spirituale şi apoi le oferim cele materiale. Darul cel mai de preţ al Sfântului Nicolae este viaţa sa ca pildă de iubire faţă de aproapele şi urmare a Domnului nostru Iisus Hristos.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!