Sinaxar
Sfântul Varlaam, „lauda strălucită a ierarhilor“

Sfântul Varlaam, „lauda strălucită a ierarhilor“

Drd. Ramona Balahura, 31 August 2009

Unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din întreaga sa istorie a fost, fără îndoială, Mitropolitul Varlaam. Teolog desăvârşit, om de cultură, model demn de urmat prin viaţa sa în slujba lui Dumnezeu, Mitropolitul Varlaam a fost apreciat din timpul vieţii şi până astăzi. Secolul al XVII-lea nu ar fi avut acelaşi răsunet fără prezenţa acestei figuri luminoase a Bisericii şi a literaturii române. Cu ocazia împlinirii, în anul 2007, a 350 de ani de la trecerea în lumea veşnică a Mitropolitului Varlaam, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor pe ierarhul moldovean, cu zi de prăznuire în data de 30 august. Proclamarea solemnă a canonizării sale a avut loc în urmă cu doi ani, pe 29 august, la Mănăstirea Secu, din judeţul Neamţ.

Originar din părţile Putnei, cu numele de mirean Vasile Moţoc, ilustrul cărturar moldovean provine dintr-o familie de ţărani răzeşi iubitori de Dumnezeu. Originea modestă nu-l va împiedica să urce treaptă cu treaptă, ocupând cele mai distinse funcţii, având parte de aprecieri din partea contemporanilor săi şi nu numai. Debutul ascensiunii îl constituie prezenţa tânărului Varlaam la Schitul Zosima, unde va pătrunde în tainele vieţii bisericeşti şi unde va învăţa limbile slavonă şi greacă. Îl găsim apoi la Mănăstirea Secu, unde va primi învăţătură aleasă de la renumitul călugăr Dositei.

Între zidurile Mănăstirii Secu, Varlaam îşi va pune în valoare calităţile dobândite, prin traducerea din slavonă a lucrării intitulate Leastviţa sau Scara Sfântului Ioan Scărarul. Se poate vorbi despre o influenţă a acesti cărţi asupra destinului călugărului devenit egumen la Secu, întrucât, întocmai ca în această primă traducere a sa în limba română (de fapt singura lucrare slavo-română a cărturarului), în care se descrie urcuşul sufletului până la viaţa veşnică, Varlaam se va desăvârşi permanent, continuându-şi ascensiunea în activitatea sa scriitoricească şi bisericească.

După peregrinări în Mosco-va, cu popas la Kiev, Sfântul Ierarh Varlaam se va întoarce în ţară cu gândul luminării culturale a poporului său, aflat sub dominaţie turcească. Trecerea la cele veşnice ale lui Anastasie Crimca, cel care păstorise Moldova timp de aproape 21 de ani şi pe care tânărul Varlaam îl avusese discipol, va conduce la numirea cărturarului moldovean în această înaltă funcţie, trecând peste episcopie, aşa cum presupunea tradiţia. Este momentul de ridicare pe încă o treaptă a lui Varlaam, care va fi desemnat Mitropolit al Moldovei la 23 septembrie 1632, numirea făcându-se ca o recunoaştere a meritelor sale.

În timpul Sfântului Varlaam, mănăstirile se înmulţesc considerabil

Urmând exemplul predecesorului său, Anastasie Crimca, Mitropolitul Varlaam va conduce Moldova timp de mai bine de două decenii. În lupta susţinută pentru luminarea poporului său nu va fi singur, ci va fi permanent secondat de domnitorul Vasile Lupu, cel care va fi desemnat în această funcţie în anul 1634. Sub păstoria marelui Ierarh Sfânt Varlaam, Moldova va cunoaşte o înfloritoare viaţă spirituală. Mănăstirile se vor înmulţi considerabil şi vor cunoaşte o viaţă duhovnicească înaltă, iar în preajma lor se vor înfiinţa şcoli de caligrafi, miniaturişti, pictori de icoane, care vor duce renumele Moldovei dincolo de graniţele ţării. Dintre toate realizările, poate cea mai importantă este înfiinţarea instituţiei de la „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, formată dintr-un colegiu renumit, similar celui din Ucraina, o tipografie şi o mănăstire. Se va naşte astfel o adevărată viaţă culturală, datorată în bună măsură mitropolitului Kievului, românul Petru Movilă, care va trimite în Moldova tipografia şi câţiva profesori erudiţi, printre care se afla şi Sofronie Pociaski, renumit profesor de retorică.

Cazania - suport al tuturor ortodocşilor timp de câteva decenii

Ascensiunii Mitropolitului Varlaam pe scara bisericească îi va urma un urcuş vizibil în activitatea scriitoricească. Având drept finalitate introducerea limbii române în Biserică şi în Stat, cărturarul moldovean va purcede la tipărirea primelor lucrări în limba română, contribuind astfel la culturalizarea neamului din care făcea parte. Speculând nevoia impetuoasă a românilor de a scrie pe limba lor, în acea perioadă de bilingvism cultural, în care se vorbea limba populară, dar documentele oficiale ale statului şi cărţile de cult bisericeşti erau scrise în slavonă, ilustrul cărturar va alcătui lucrarea care va cunoaşte cea mai mare răspândire din toate timpurile, Cartea românească de învăţătură sau Cazania din 1643. Debutul traducerii textelor bisericeşti în limba română a fost realizat în secolul al XVI-lea de diaconul Coresi, care elaborase două cazanii (în sensul de cărţi de predici, din care oamenii Bisericii citeau în amvon), dar ele erau pângărite de influenţa calvină din ce în ce mai ameninţătoare. În aceste condiţii, lucrarea lui Varlaam, scrisă în forma cea mai elaborată a limbii de până atunci şi cu un conţinut ortodox nealterat, s-a constituit ca suport al tuturor ortodocşilor timp de câteva decenii, ea fiind multiplicată în mai multe rânduri.

Activitatea literară a lui Varlaam nu se va opri aici, el continuând să elaboreze şi să tipărească lucrări precum: Şapte Taine ale Bisericii (1644), traducere făcută cu ajutorul logofătului Eustratie, şi Răspuns împotriva catehismului calvinesc (1645), cărţi scrise în ideea răspândirii cuvântului biblic şi a edificării lui pe înţelesul tuturor, dar şi pentru dezvoltarea identităţii de limbă a românilor de pretutindeni.

Tot eruditul mitropolit se va ocupa de organizarea Sinodului de la Iaşi din anul 1640, întrunire care survine uneia convocată la Kiev, care a avut ca finalitate combaterea doctrinei calvine din Mărturisirea de credinţă, carte atribuită patriarhului Constantinopolului Chiril Lucaris, şi cercetarea urmată de aprobarea Mărturisirii ortodoxe scrisă de Petru Movilă. În 1645 se va organiza un alt sinod la care au participat delegaţi din Ţara Românească şi Moldova. Scopul adunării soborului a fost condamnarea Catehismului calvinesc de la Sibiu şi cercetarea urmată de tipărirea lucrării lui Varlaam Răspuns împotriva catehismului calvinesc. Apariţia cărţii lui Varlaam a însemnat încă o victorie a ortodocşilor în lupta împotriva ereziilor.

A donat, prin testament, Mănăstirii Secu toate cele agonisite în timpul vieţii

Ca un semn de întărire a credinţei credincioşilor în acele vremuri tulburi, în anul 1641 vor fi aşezate la „Trei Ierarhi“ moaştele Sfintei Parascheva. Datorită faptului că Vasile Lupu achitase datoriile Patriarhiei Ecumenice, Sinodul acesteia, în frunte cu patriarhul Partenie I (1639-1644), a decis ca moaştele Sfintei Parascheva, aflate la Constantinopol, să fie dăruite Moldovei. La 13 iunie, sfintele moaşte au fost aşezate în incinta lăcaşului de la „Sfinţii Trei Ierarhi“ de la Iaşi, oraş unde se găsesc şi astăzi, veghind asupra credincioşilor.

Despre ultimii ani de viaţă ai Mitropolitului Varlaam nu s-au păstrat foarte multe informaţii. Se cunoaşte faptul că, în 1653, domnitorul Vasile Lupu a fost înlăturat de la tron, după ce, în prealabil, fusese înfrânt de duşmanul său de-o viaţă, Matei Basarab. Fidel prieteniei şi colaborării fructuoase în interesul poporului român cu domnitorul Vasile Lupu, după înlăturarea de la tron a acestuia, Varlaam a considerat potrivit să se retragă din funcţia de Mitropolit al Moldovei, în locul lui noul domnitor, Gheorghe Ştefan, numindu-l pe episcopul Ghedeon de la Huşi.

Bătrân şi bolnav, Varlaam s-a retras la Mănăstirea Secu, locul de unde pornise în această călătorie pe treptele ierarhiei bisericeşti în urmă cu 21 de ani. Poate ca o dovadă de gratitudine, înainte de a trece la cele veşnice, Varlaam a făcut un dar Mănăstirii Secu: a donat prin testament toate cele agonisite în timpul vieţii. Exemplul a fost urmat şi de o soră a lui. Mitropolitul s-a stins din viaţă în anul 1657, lovit, se pare, de o paralizie a mâinilor, şi a fost îngropat la Mănăstirea Secu, în mormântul pe care şi-l pregătise încă din 1641.

Trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Varlaam nu presupune şi uitarea meritelor lui de cărturar, teolog, păstor, tipograf. Varlaam s-a bucurat de un mare prestigiu în timpul vieţii sale, care s-a constituit într-un urcuş continuu pe treptele ierarhiei ecleziastice. A plecat de la un simplu fiu de ţărani răzeşi, a urcat pe trepte până la funcţia de Mitropolit al Moldovei, dar ascensiunea marelui cărturar moldovean nu s-a oprit aici. Pentru calităţile sufleteşti şi intelectuale, a fost propus, în anul 1639, pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al patriarhilor de la Constantinopolului, eveniment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Dar Mitropolitul Varlaam n-a fost apreciat exclusiv în timpul vieţii, ci interesul pentru viaţa şi activitatea sa literară a fost constant, menţinându-se până în zilele noastre. Cu ocazia împlinirii, în anul 2007, a 350 de ani de la trecerea în lumea veşnică a Mitropolitului Varlaam, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor pe ierarhul moldovean, cu zi de prăznuire în data de 30 august.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!