Sfaturi practice în Biserică: Coliva, simbol al vieţii veşnice

În Biserica Ortodoxă, cultul morţilor reprezintă un important segment al vieţii religioase. Grija pentru cei adormiţi trasează de cele mai multe ori coordonatele vieţii creştine. În cadrul slujbelor de pomenire a morţilor, un element aproape nelipsit îl reprezintă coliva. Cu rădăcini adânci în istorie, coliva are un caracter profund teologic, reprezentând trupul omenesc. Acest caracter este scos în evidenţă datorită grâului din care este alcătuită coliva. Bobul de grâu ne trimite cu gândul la cuvintele Mântuitorului Hristos: "Adevărat zic vouă, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ nu va muri, rămâne singur, iar dacă va muri, aduce roadă" (Ioan 12, 24). Pe aceste cuvinte se bazează utilizarea acestui element ce ne trimite cu gândul la credinţa în învierea trupurilor. Totodată, grâul fiind hrana principală a trupului omenesc, coliva simbolizează în acest sens credinţa în nemurire.

De regulă, coliva este obţinută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr. Acest lucru reprezintă bucuria şi dulceaţa vieţii de veci pe care nădăjduim ca cel răposat să o dobândească. În unele părţi ale ţării noastre locul colivei tradiţionale este luat de pâine, colaci, uneori orez cu lapte sau chiar de fructe. Lucrul acesta nu trebuie să ne tulbure, deoarece prin aceste simboluri ne dovedim pe de o parte milostenia, iar pe de altă parte, credinţa noastră în viaţă veşnică. Înălţarea colivei la intonarea cântării "Veşnică pomenire" are mai multe semnificaţii. Pe de o parte, acest moment reuneşte toţi participanţii la oficierea slujbei, arătând prin aceasta solidaritatea şi mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu pentru cel răposat, iar pe de altă parte, ridicarea colivei reprezintă jertfa pe care credincioşii o aduc lui Dumnezeu pentru cel răposat. Nu în ultimul rând, ridicarea colivei reprezintă înălţarea sufletului celui adormit către Dumnezeu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!