Sănătate
Sfecla roșie, păstârnacul și ridichile în fitoterapie

Sfecla roșie, păstârnacul și ridichile în fitoterapie

Cele trei legume rădăcinoase pe care vi le prezentăm astăzi au proprietăţi terapeutice deosebit de importante pentru sănătatea consumatorilor: energizante, fortifiante, vitaminizante, mineralizante, anticanceroase, hipotensive, diuretice, antiinflamatoare, detoxifiante.

Sfecla roșie este un aliment complex, ideal pentru menţinerea sănătăţii, întrucât conţine majoritatea substanţelor de care are nevoie organismul. Conţinutul biochimic indică prezenţa unei mari bogăţii de vitamine (C, A, complexul B - inclusiv acidul folic, E, K, PP). Eficiente în terapia medicală sunt substanţele antioxidante, saponinele, fibrele alimentare, nitraţii naturali, antocianii, colorantul roşu din grupa betaninei, precum şi sărurile minerale de K, Fe, P, Mg, Mn, Cu, dar şi mult iod. Valoarea energetică este redusă (38 kcal/100 g), cu lipsă de grăsimi şi colesterol.
Efectele vindecătoare dovedesc eficacitatea consumului de sfeclă roşie în prevenirea şi combaterea unor boli grave:

- prin acţiunea anticanceroasă previne şi intervine în vindecarea cancerului hepatic şi co­lo-rectal, ca urmare a activării a două enzime antioxidante din ficat, care elimină toxinele cu efect cancerigen şi protejează ficatul şi întreg aparatul digestiv. Datorită prezenţei substanţelor antioxidante şi a pigmentului roşu - betacianina, are efecte favorabile în lupta împotriva leucemiei şi a altor forme de cancer (pulmonar, mamar, gastric, prostatic şi testicular);

- conţinutul în vitamina B9 (acid folic), în nitraţi naturali şi în săruri de potasiu şi magneziu protejează funcţiile inimii, evită riscul bolilor cardiace (hipertensiune arterială) şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui spre creier şi spre sistemul muscular. Se asigură o bună funcţionare a musculaturii inimii;

- s-a constatat că sfecla roşie stimulează formarea hemoglobinei şi a globulelor roşii din sânge (eritropoieză), evitând stările de anemie, efectele fiind datorate conţinutului bogat în fier, cobalt şi în vitamina C. Totodată, asigură o bună rezistenţă a musculaturii în cazul eforturilor fizice susţinute;

- prezenţa fibrelor alimentare favorizează tranzitul intestinal lent, uşurează digestia şi curăţă ficatul şi sângele prin eliminarea toxinelor. Calmează durerile provocate de gastritele hiperacide, activează funcţiile ficatului şi protejează celulele hepatice;

- la bolnavii de diabet stabilizează nivelul glicemiei din sânge şi previne complicaţiile cardiovasculare;

- sărurile minerale contribuie la reglarea echilibrului acido-bazic din corp, fapt important pentru întărirea imunităţii în lupta cu infecţiile cronice, în vindecarea rănilor şi păstrarea prospeţimii pielii;

- la nivelul membrelor inferioare previne schimbările aterosclerotice ale vaselor sanguine şi formarea varicelor, întăreşte pereţii vasculari şi împiedică formarea cheagurilor de sânge.

Formele de utilizare sunt:

- rădăcină proaspătă rasă şi amestecată în salate cu diferite legume rădăcinoase sau frunzoase;

- suc proaspăt (două pahare pe zi) obţinut prin centrifugare;

- rădăcină gătită în supe, ciorbe de legume şi piureuri.

Păstârnacul

Este o plantă bianuală cu rădăcină pivotantă, îngroşată, cu gust dulceag şi aromă plăcută. Conţinutul biochimic este foarte diversificat, prin bogăţia de vitamine (A, B1, B2, B9 - acidul folic, C, E, K) şi săruri minerale (K, Fe, Ca, Cu, Zn, Mn, Se, Br, I). Se mai adaugă glucidele solubile (3,4%), lignine, apeină, fibre alimentare şi uleiuri eterice.

Valoarea energetică este de 64 kcal/100 g.

Proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, antitoxice, stomahice, sedative, spasmolitice, expectorante, vasodilatatoare, antireumatice, tonifiante, afrodisiace.

Consumat în mod prioritar în alimentația zilnică, prezintă o multitudine de acţiuni vindecătoare:

- calmează durerile de stomac, previne tulburările gas­tro-intestinale, indigestiile, constipaţiile, enterocolitele spastice, colecistitele şi măreşte pofta de mâncare la copii;

- asigură o bună funcţionare a inimii (datorită prezenţei potasiului), reduce colesterolul rău - LDL din sânge prin aportul fibrelor solubile, evitând apariţia unor boli cardiovasculare (ateroscleroză, angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace);

- combate unele boli genitale şi de rinichi (disurie, nefrite, colici renale, retenţie azotată);

- în sistemul nervos intervine acidul folic prin reducerea stărilor depresive, nevroze, astenie, insomnii minore şi oboseală cronică;

- fortifică imunitatea ridicând rezistenţa la infecţii, efect datorat stimulării producerii de leucocite în sânge, cu rol esenţial de distrugere a bacteriilor şi virusurilor;

- rădăcinile folosite în supe, împreună cu ceapă şi praz, asigură scăderea greutăţii la supraponderali şi celulita la femei, datorită conţinutului ridicat în săruri minerale şi proprietăţii de diureză;

- ameliorează durerile reumatice, artroze, osteoporoze şi gută;

- prezenţa vitaminelor acţionează în combaterea anemiei, convalescenţei şi a dereglărilor endocrine;

- datorită antioxidanţilor are rol în neutralizarea radicalilor liberi care provoacă cancerele, intoxicaţiile şi îmbătrânirea prematură.

Se utilizează rădăcini rase în salate, supe, ciorbe, piure, sucuri, decocturi, iar în industria alimentară serveşte la aromatizarea conservelor de legume.

Ridichile de lună

Sunt plante rădăcinoase cu un conţinut biochimic bogat în vitamine, săruri minerale și fibre alimentare.Valoarea calorică este foarte redusă (16-20 kcal/100 g).

Proprietăţile terapeutice, corelate cu conţinutul biochimic, sunt foarte diversificate, dovedindu-și eficacitatea în combaterea multor maladii: vitaminizante, mineralizante, antitumorale, diuretice, detoxifiante, antialergice, antirahitice, antiinfecţioase, antifungice.

Printre efectele medicamentoase constatate de specialişti se impune, în primul rând, reducerea riscului apariţiei cancerului, datorată conţinutului în sulforafan - un compus cu proprietăţi antioxidante, care stimulează producerea unor enzime ce distrug radicalii liberi şi, implicit, a celulelor maligne.

La nivelul aparatului digestiv, consumul de ridichi are efecte benefice în detoxifierea ficatului şi combaterea hepatitei, ajută în caz de insuficienţă hepatică şi contribuie la dizolvarea calculilor biliari, previne instalarea icterului prin eliminarea bilirubinei în exces, îmbunătăţeşte digestia, măreşte pofta de mâncare, combate balonările, colitele şi viermii intestinali, reface flora intestinală.

Alte efecte benefice:

- scad riscul bolilor cardiovasculare prevenind ateroscleroza, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale şi înfundarea vaselor sanguine, prin acţiunea de curăţare a arterelor de colesterolul rău - LDL- depus pe pereţii interiori;

- ridichile tăiate şi amestecate cu miere au efecte deosebite în combaterea tusei convulsive la copii, a gripei, guturaiului, ast­mului bronşic, congestiei pulmonare, favorizând şi degajarea ­că­ilor respiratorii prin stimularea expectoraţiei;

- menţin sănătatea rinichilor prin dizolvarea lentă a calculilor renali şi curăţirea tractului urinar în urma infecţiilor renale;

- calmează stările de excitaţie, evită durerile de cap, depresiile psihice, stările de oboseală, migrenele cu vome, astenii şi alergii;

- elimină celulita şi ajută la dezumflarea picioarelor, datorită acţiunii potasiului care reglează nivelul de sodiu din organism, controlând totodată retenţia apei în organism;

- sunt posibile şi efecte în ameliorarea durerilor reumatice, a gutei şi artritei;

- prin efectele directe ale vitaminelor şi mineralelor, există acţiuni favorabile în cazul rahitismului la copii, a infecţiilor bacteriene şi a scorbutului.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!