Oltenia
Sfinte Liturghii arhiereşti la mănăstirile Vişina şi Mălaia

Sfinte Liturghii arhiereşti la mănăstirile Vişina şi Mălaia

În Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, ierarhii olteni au săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la altarele bisericilor de mir, catedralelor chiriarhale sau aşezămintelor monahale din cuprinsul Mitropoliei Olteniei. Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Vişina din judeţul Gorj.

Tot în Duminica Sfintei Cruci, Înaltprea­sfin­ţitul Părinte Va­r­sa­nufie, Arhiepisco­pul Râmnicului, a slujit, împre­ună cu Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spa­niei şi Portugaliei, şi cu Preasfin­ţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, la Mănăstirea „Înăl­ţarea Sfin­tei Cruci” din localitatea Mălaia, judeţul Vâlcea. De ase­me­nea, Preasfinţitul Părinte Ni­codim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a slujit la Catedrala Episco­pală din Drobeta-Turnu Severin, iar Preasfinţitul Părinte Sebas­tian, Episcopul Slatinei şi Roma­na­ţilor, a slujit la biserica din Pa­rohia Redea de Apus, ju­deţul Olt.

„Postul Mare, pelerinaj spre Înviere”

Aşezată la ieşirea din Defileul Jiului, nu departe de Mănăstirea Lainici, Mănăstirea Vişina a trăit duminică, 19 martie, bucuria du­hovnicească a prezenţei chiriarhului locului, IPS Părinte Irineu, care a săvârşit aici Sfânta Li­turghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În timpul sluj­bei religioase a fost săvârşită şi hirotonia întru diacon a teologului Constantin Stoenoiu, pe seama Parohiei Rovinari I, Protoieria Târgu Jiu Sud, judeţul Gorj. În cuvântul de învăţătură rostit la finele slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a subliniat faptul că ţinta urcuşului nostru duhov­nicesc din perioada Postului Mare este Crucea Mântuitorului Iisus Hristos. „Crucea Domnului, aşe­za­tă la mijlocul Postului Mare, este o ţintă, un vârf spre care noi alergăm, aşa spune Sfântul Apostol Pavel, «cu ochii aţintiţi asupra crucii lui Hristos, ca la asalt», spre a dobândi cununa cea nevestejită a Împărăţiei cerurilor. Iar osteneala acestui post trebuie înţe­leasă ca un pelerinaj, o călătorie spre marea bucurie a Învierii. Şi fericiţi sunt aceia care călătoresc împreună cu Mântuitorul Hristos pe drumul postului şi al rugăciu­nii, căci la capătul lui se vor bucura de lu­mina cea neînserată a Împără­ţiei Tatălui Ceresc. Aşa­dar, Sfân­ta Cruce este aşezată de Biserica noastră în această du­minică, la jumătatea Postului Sfin­telor Paşti, precum o cumpă­nă a drep­tăţii ce ne ajută să mer­gem mai departe spre Sfânta Înviere. Pentru aceasta avem nevoie să ne curăţim sufletele şi trupurile urmând îndemnul pe care ni-L face Mântuitorul în Evanghelia de astăzi: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie» (Matei 8, 34). Să ne lepădăm de tot ceea ce este rău în viaţa noastră şi să urmăm şi îndemnul din rugăciunea Tatăl nostru, când cerem: «Facă-se voia Ta!», căci dacă urmăm voia Domnului, în mod sigur că Dumnezeu se va sălăşlui în inima noastră şi ne va dirija întreaga existenţă spre lumină, dăruindu-ne adevărata viaţă. Ne spune Mântuitorul că «cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa» (Matei 8, 35). Aici, prin cuvântul suflet trebuie să înţelegem viaţa noastră, căci dacă ne dăruim viaţa lui Dumnezeu, vom deveni vrednici fii ai Tatălui Ceresc şi moşte­nitori ai Împărăţiei Sale”, a spus IPS Irineu.

Mănăstirea Vişina, file de istorie

Tradiţia leagă existenţa Mă­năstirii Vişina de activitatea Sfân­tului Nicodim pe meleagurile ol­teneşti. Cronica rimată de la Mănăstirea Prislop arată că Sfân­tul Nicodim s-a aşezat într-o peşteră de lângă Valea Jiului, la Surduc, şi a ctitorit Mănăstirea Vişina, iar un document din 14 decembrie 1514, semnat de Sfântul Domnitor Neagoe Basarab, aminteşte numele primului egumen cunoscut de la Vişina, Gri­gorie. Din vechea Mănăstire Vişi­na se mai pot vedea şi astăzi ruinele bisericii, ca o mărturie a începuturilor monahismului la noi. După anul 1990, sub strădania stareţului Melchisedec Supar­schi, s-a trecut la reconstruc­ţia mănăs­tirii, iar în anul 1994, prin hotă­rârea Sfântului Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Române, s-a re­înfiinţat Mănăstirea Vişina, din judeţul Gorj, păstrându-se hramul iniţial, „Sfânta Treime“. Ală­turi de Mă­năstirea Lainici, Vişi­na repre­zintă liantul credincio­şilor din Oltenia cu cei din Ardeal, nume­roşi cre­dincioşi dornici de câteva clipe de linişte şi de rugă­ciune trecându-i adesea pragul. Mănăs­ti­rea Vişina este situată la ieşirea din Defileul Jiului, pe şoseaua ce leagă oraşul Târgu-Jiu de Petroşani.

Hramul mănăstirii vâlcene Mălaia

Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Ioan Rusul” - Mălaia, din judeţul Vâlcea, a trăit momente de bucurie şi binecuvântare prin vizita a trei arhierei, care au săvârşit aici Sfân­ta Li­turghie. Alături de IPS Părinte Varsanufie, la hramul Mănăstirii Mălaia au venit şi PS Părinte Timotei, şi PS Părinte Emilian Lovişteanul. Cu acest prilej, IPS Părinte Varsanufie a aşezat în sfân­tul locaş racla de argint cu părticele din moaştele Sfântului Mucenic Ioan Rusul, ocrotitorul mănăstirii, arătând că „sfântul s-a arătat a fi mare făcător de minuni încă din timpul vieţii sale, iar după primirea cununei muce­niciei, datorită minu­nilor săvâr­şite, a fost cinstit nu doar în insula Evia, în localitatea Procopi, unde se află sfintele sale moaşte, ci în întreaga Biserică”. Părintele Ar­hie­piscop a arătat totodată că bucuria duhovni­cească din Duminica a 3-a din Post este dată de cins­tirea Sfintei Cruci, cea „prin care ajungem la Înviere, întrucât prin cruce a venit mântuirea la toată lumea, iar acum revarsă razele cele luminoase ale Învierii lui Hristos. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 14-15). Mântuitorul Hristos, prin Cruce surpând moartea, ne-a dă­ruit întru ea viaţă veşnică, şi orice om care doreşte să se îm­părtă­şească de această viaţă trebuie să-şi asume crucea dăruirii de sine lui Dumnezeu. De acest fapt ne încre­din­ţează cântarea litur­gică «Crucii Tale ne închi­năm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!», pentru ca o altă cântare să ne îndemne să ne apropiem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel preasfânt cu laude, pe care Hristos răstignin­du-Se a mântuit lumea ca un milostiv”, a spus IPS Părinte.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!