Sfântul Teotim a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (378-395) în Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi şi era Episcop al Tomisului. El se bucura de atâta cinste în rândul hunilor barbari din regiunea
Sfinţii Mucenici Miron preotul, Straton şi Ciprian
Sfântul Miron preotul (†250) a trăit în Grecia pe vremea împăratului roman Decius (249-251), pe când cârmuitor al ţinutului aceluia era Antipatros, aprig prigonitor al creştinilor. Sfântul Miron era de neam bun, cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni. Într-un an, de ziua praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, cârmuitorul Antipatros a intrat în biserica unde slujea Sfântul Miron, ca să-i prindă pe creştinii adunaţi acolo şi să-i dea la chinuri. Fără să se înspăimânte de vederea în biserică a dregătorului nebun, Sfântul Miron l-a certat atunci pe cârmuitor cu cuvinte de dojană părintească, pentru cruzimea şi fărădelegile lui. Prigonitorul, mâniindu-se, a poruncit ca preotul să fie legat de soldaţi şi dus la locul de tortură a creştinilor. Acolo, l-au spânzurat pe lemnul de osândă şi i-au strujit tot trupul cu piepteni de fier, arzându-i apoi rănile cu tăciuni aprinşi. L-au silit apoi să treacă prin văpaia focului, dar Sfântul Miron, cu harul lui Hristos, a rămas nevătămat. În momentul în care a trecut prin foc s-au văzut îngeri care-l înconjurau, iar focul se prefăcea în rouă. După toate acestea, Sfântul Miron a fost dus în Cizic, unde i s-a tăiat capul, intrând astfel întru bucuria Domnului și dându-şi cinstitul său suflet în mâinile Lui.