Editorial
Sfinţii, prietenii şi ocrotitorii noştri

Sfinţii, prietenii şi ocrotitorii noştri

Constantin Stoica, 11 Iunie 2014

Prima Duminică după sărbătoarea Pogorârii Du­hu­lui Sfânt a fost instituită de Sfinţii Părinţi ca săr­bă­toa­re a tuturor sfinţilor, temelia şi tezaurul inestimabil al Bi­sericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mărturii ale pre­zenţei şi lucrării harului lui Dumnezeu în lume.

Atunci când vorbim despre sfinţi sau citim vieţile aces­to­­ra, noi cei de astăzi avem tendinţa de a-i considera cu nos­talgie nişte persoane din vremuri imemoriale în ca­re sfin­ţenia putea fi atinsă, ceea ce astăzi nu ar mai fi po­sibil. În realitate, sfinţii sunt permanent împreună cu noi ca niş­te prieteni, ei se roagă pentru noi şi mijlocesc ru­găciunile noas­tre către Dumnezeu. În acelaşi timp, ei re­prezintă pen­tru noi modele de credinţă şi viaţă creş­ti­nă autentică.

În acest sens, doresc să împărtăşesc cititorilor acestor rân­duri din experienţa mea personal-duhovnicească şi pastorală a ultimilor ani. Biserica unde slujesc ca preot de câţiva ani îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Mucenici Eus­ta­ţie, soţia sa Teopista şi fiii lor Agapie şi Teopist, martiri pen­tru Hristos la Roma în timpul împăratului roman Ha­drian (117-138). În anul 1840, părticele din sfintele lor moaş­te au fost aduse de la Baia (judeţul Suceava), prima ce­tate de scaun a Moldovei, de un credincios din Bucureşti, Mi­hai Zugravul, şi dăruite bisericii.

În ultimii patru ani, în fiecare zi de miercuri după sluj­ba de seară, medităm împreună cu numeroşi membri ai co­mu­nităţii parohiale la diferite momente din viaţa lor şi la vir­tuţile acestei familii creştine de sfinţi, virtuţi care, de fapt, se regăsesc la toţi sfinţii. La început, întrucât sfinţii ocro­titori ai bisericii şi comunităţii noastre erau prea puţin cu­noscuţi, am citit şi recitit în fragmente scurte istoria vieţii lor cu bucurii şi necazuri, cu încercări şi ispite, la fel ca în zilele noastre.

Treptat am început să aprofundăm cunoaşterea vieţii lor prin meditaţie la virtuţile lor, la atitudinile şi com­portamentul acestora cu ocazia unor momente dificile, mai ales în cazul Sfântului Mucenic Eustaţie, general în arma­ta romană. De fiecare dată, am înţeles mai bine între mul­te altele valoarea şi importanţa credinţei pentru fiecare din­tre noi, cât contează răbdarea în necaz şi suferinţă, dar şi în viaţa de zi cu zi, ce înseamnă dragostea de semeni, blân­deţea, bunătatea faţă de cei din jur, smerenia ca antidot al mândriei, importanţa implicării în viaţa comunităţii că­reia îi aparţii etc.

Pe măsura trecerii timpului, am constatat că Sfinţii Eus­taţie, Teopista, Agapie şi Teopist ne sunt tot mai fami­li­ari, tot mai apropiaţi, că îi iubim şi îi simţim alături de noi când ne rugăm lor şi le cerem să ne ajute atât în plan per­sonal, cât şi comunitar. Ca preot am înţeles mai te­mei­nic importanţa cinstirii sfinţilor şi valoarea cultului acesto­ra în viaţa oricărei comunităţi de credinţă, mai ales la for­ma­rea şi revigorarea acesteia.

De aceea, permanent ne rugăm cu recunoştinţă Sfin­ţi­lor Mucenici Eustaţie, Teopista, Agapie şi Teopist, săr­bătoriţi la 20 septembrie, pentru ajutorul şi ocrotirea lor asupra comunităţii noastre parohiale.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!