Sfântul Teotim a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (378-395) în Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi şi era Episcop al Tomisului. El se bucura de atâta cinste în rândul hunilor barbari din regiunea
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, şi Chiril diaconul; Sfinţii Mucenici Iona şi Varahisie (Denia Canonului Mare)
Sfântul Marcu (sec. 4) s-a născut în zilele Împăratului Constantin cel Mare. Fiind plin de râvnă pentru răspândirea cuvântului Evangheliei, a fost sfinţit episcop în cetatea Aretuselor din Siria. În anul 361, urcând pe tronul împărătesc nepotul lui Constantin cel Mare, Iulian, cel care s-a lepădat de credinţa creştină, acesta a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Deci, ajungând păgânii şi în Siria, l-au prins pe Episcopul Marcu şi l-au bătut, l-au împuns cu suliţe şi cu trestii ascuţite, apoi au turnat saramură peste rănile sale. După aceea, l-au uns cu miere şi l-au lăsat la soare să-l mânânce viespile şi albinele. Dar el a răbdat toate acestea cu multă răbdare, încât mulţi păgâni văzând râvna sa au crezut în Hristos-Domnul. În aceeaşi prigoană a fost chinuit şi diaconul Chiril, dar el a fost în cele din urmă ucis. Murind împăratul Iulian, persecuţiile au încetat, iar Sfântul Marcu a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferinţe îndurate, Sfântul Episcop Marcu s-a săvârşit din viaţă la 29 martie.