„Sindicatul nu este un acoperiş pentru greşelile poliţiştilor“

Florentin Florescu, 16 Iunie 2007

▲ Interviu cu liderul Sindicatului Poliţiştilor şi Personalului Contractual din IPJ Botoşani, comisarul şef Todiriţă Crăciun ▲ „Sindicatul nostru respectă întru totul Legea sindicatelor. Asta ar fi deosebirea: dacă celelalte sindicate fac grevă, nu muncesc, mai ştiu eu ce, în poliţie se lucrează continuu“ ▲

Domnule comisar şef, prin ce se deosebeşte sindicatul poliţiştilor de celelalte sindicate?

N-aş spune că este vreo diferenţă. Poate doar aceea că sindicatul nostru respectă întru totul Legea sindicatelor. Asta ar fi deosebirea: dacă celelalte sindicate fac grevă, nu muncesc, mai ştiu eu ce, în poliţie se lucrează continuu. Dar principala armă de apărare a drepturilor este acţionarea în judecată. Pentru că poliţistul lucrează cu legea, o aplică, prin forma lui de activitate este o formă de coerciţie şi tot prin această metodă se apără şi poliţistul. Pentru că este mult mai facil să-ţi câştigi un drept prin instanţă, prin hotărâre judecătorească definitivă, decât să ieşim în stradă să protestăm. Pentru că nu este nici deontologic ca un funcţionar al statului să recurgă la ultima formă de protest fiindcă până acolo mai sunt şi alte căi.

Vreau să vă întreb acum dacă poliţistul are aceleaşi drepturi sindicale ca şi, să zicem, muncitorul de la Electrocontact?

Da, în Legea 54 pe 2003 sunt prevăzute aceleaşi drepturi. Nu sunt diferenţe din acest punct de vedere.

Numai că în vreme ce muncitorul lucrează într-o unitate privată, poliţistul este totuşi un bugetar…

Legea nu face diferenţe, fie el bugetar, funcţionar public sau lucrător în sectorul privat. Legea 54 prevede şi înfiinţarea sindicatului poliţiştilor.

„Şi societatea influenţează poliţistul“

Până acum n-aţi avut probleme cu conducerea, adică cu patronatul de la înfiinţarea sindicatului poliţiştilor?

Probleme există, dar ele există firesc. Fiindcă de la data înfiinţării, adică de la data când s-au făcut alegerile a fost informată conducerea. Cu această ocazie am explicat că în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie sunt următoarele probleme. Conducerea ia în calcul aceste probleme şi ne comunică măsurile care s-au dispus. Sigur că nici noi nu suntem obtuzi. Dacă ar fi să ridicăm o problemă la infinit, am putea face, dar nu ajungem la nici un rezultat. Dar această comunicare între sindicat şi conducere funcţionează ca o curea de transmisie.

Că tot se spunea pe vremuri că sindicatul este cureaua de transmisie a partidului...

Aşa e, dar şi un manager din instituţia Poliţiei, ca să-şi poată desfăşura activitatea, are nevoie de informaţii care să circule de jos în sus. Şi nu numai de la poliţişti, noi avem şi personal contractual, adică oameni care nu au grade, dar lucrează în cadrul instituţiei noastre, iar în sindicat nu sunt numai membri ai Inspectoratului Judeţean. Urmează ca în viitor să-i schimbăm un pic statutul pentru că mai avem şi personal de la evidenţa populaţiei, de la Arhivele Naţionale, de la alte structuri din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor unde sunt funcţionari publici. S-au înscris în sindicatul nostru şi de aici derivă şi nevoia de a-i schimba denumirea. Acum se numeşte Sindicatul Poliţiştilor şi Personalului Contractual din IPJ Botoşani.

Se pot înscrie în sindicatul dumneavoastră şi alţi membri din afara Ministerului Administraţiei şi Internelor?

Dacă au tangenţe cu funcţionarul public, da.

Eu, spre exemplu nu mă pot înscrie.

Vă puteţi înscrie ca membru de onoare. Legea prevede că în sindicat pot fi şi membri de onoare. Membri care să-şi contribuie la imaginea sindicatului şi a poliţistului.

Cum poate contribui sindicatul la schimbarea mentalităţii celor din jur asupra poliţistului? Fiindcă majoritatea civililor, văd în continuare în poliţist pe fostul miliţian.

Sigur că instituţia ca atare, nu doar sindicatul, are şi nişte forme de a-şi promova imaginea adevărată şi apropierea de cetăţean. Dar eu cred că o problemă se poate rezolva de la sine. Cu cât poliţistul se implică mai mult în activitate, cu cât el este mai mult în mijlocul oamenilor, şi imaginea lui în percepţia celor din jur se va schimba. Pentru că noi trăim într-o societate în care ne influenţăm unii pe alţii. Şi societatea influenţează poliţistul şi modul lui de comportare influenţează societatea.

„Poliţistul are o imagine mai proastă, dar asta se întâmplă fiindcă el aplică legea“

Aşa se explică faptul că imaginea poliţistului din Botoşani este asociată cu imaginea fostului plutonier Călin.

A! Fiindcă s-au făcut bancuri cu el. Şi bancurile au efectul lor. Dar chiar dacă se spune că poliţistul te întreabă cu buletinul în mână fiindcă el nu ştie să citească, nu de asta te întreabă el. El te întreabă să vadă dacă eşti cel adevărat din buletin. Chiar dacă are el o imagine mai proastă din acest punct de vedere, asta se întâmplă fiindcă el aplică legea. El este coerciţia, este ceva ce nu se vrea, el este anticorpul social şi de aici imaginea mai puţin favorabilă pe care o are.

Da, dar câte o dată este ceva ce nu există. Am întâlnit de multe ori poliţişti care plecau de la locul faptei tocmai atunci când se producea evenimentul.

Sigur, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Poliţistul este un individ, ori un sindicat, cum este cel al nostru, are 700-800 de persoane. Oameni unici, fiecare cu comportamentul lui. Sigur că purtarea uniformei presupune nişte obligaţii. Fiindcă una este să vezi un civil beat pe stradă, sprijinindu-se de un semafor şi cu totul altceva să vezi unul îmbrăcat în uniformă.

Cât înseamnă uniforma pentru un poliţist?

Uniforma reprezintă puterea de stat şi asta este suficient. Pentru că foarte multă lume reacţionează brusc la vederea uniformei. Uniforma este puterea care îl investeşte în a aplica legea. Cu riscurile pe care le suportă orice meserie. De aici şi faptul că un poliţist este mai curajos, altul mai puţin.

Cum colaboraţi cu Ministerul?

Întâi colaborăm cu conducerea Inspectoratului. Cu ministerul colaborăm prin conducere.

Dar cum a reacţionat Ministerul la înfiinţarea sindicatului?

Foarte bine. Ministerul a fost informat de această iniţiativă. La nivel de Bucureşti este sindicatul „Diamant“ al poliţiştilor, există şi un sindicat naţional al lucrătorilor din poliţie, există şi sindicatul vameşilor „Prolex“, care are şi poliţişti în rândul lor şi probabil că lucrurile nu se vor opri aici.

Cum poate sindicatul rezolva problemele poliţiştilor agresaţi de infractori?

Li se asigură asistenţă juridică. Poliţistul când este agresat sau reclamat pe nedrept le asigurăm asistenţa juridică. Sigur că prin sindicat nu se apără orice. Atunci când este vină evidentă fiecare răspunde pentru fapta lui. Nu înseamnă că sindicatul este un acoperiş pentru greşelile poliţiştilor.

Dă şi premii sindicatul?

Nu. Doar la sărbătorile mari se dau cadouri pentru copiii poliţiştilor şi pentru familiile poliţiştilor căzuţi la datorie. În rest facem diferite acţiuni cu celelalte organizaţii non-guvernamentale pentru ajutorarea familiilor cu probleme.

„Cea mai simplă verificare a apropierii poliţistului de oameni“

Haideţi să discutăm puţin şi despre poliţia de proximitate. Este ea necesară la Botoşani?

Foarte necesară.

Vreau să spun dacă este eficientă?

Nu. Adică nu pot să spun că este ineficientă, este nou născută. Eficienţa trebuie să fie, pe parcurs, obiectul de activitate al fiecărui poliţist de proximitate. Cu cât el este mai aproape de oameni, cu atât eficienţa creşte. Aici ţine de talentul fiecăruia. Dacă te opreşte omul în stradă şi vrea să-ţi spună în două ore toată durerea lui nu trebuie să fugi de lângă el. Pentru că el vede în tine reprezentantul statului.

Asta cred că nu înseamnă că IQ-ul poliţistului stă numai în uniformă.

Se spune la noi că dacă mergi într-un sat şi cauţi un om trebuie să întrebi un poliţist. Dacă nu ştie… înseamnă că nu ştie. Înseamnă că n-a trecut niciodată pe acolo. Asta-i cea mai simplă verificare a apropierii poliţistului de oameni.

Aţi spus la început că poliţiştii nu fac grevă. Cum faceţi în aşa fel ca să înţeleagă şi celelalte sindicate că greva este ultima formă de protest?

Problemele sindicale sunt ca o boală: întâi faci vaccinul, apoi tratamentul şi după aceea amputezi mâna. Eu cred că aşa e normal. Şi la sindicat este informare, informarea scrisă, acţiunea în instanţă şi încă multe alte căi până a se ajunge la grevă.

Ce calităţi ar trebui să aibă un lider de sindicat adevărat?

Să simtă pe toţi colegii şi să ştie că în spatele fiecăruia este o familie, să le trezească interesul pentru organizaţia asta şi asta se face prin comunicare permanentă. Dar mai întâi de toate trebuie să fie jurist. Cred că în fruntea tuturor sindicatelor din România ar trebuie să fie jurişti de profesie. În acest fel, multe probleme s-ar rezolva înainte de a se ajunge la măsuri extreme de protest.

Dacă ar fi cazul ca , în ultimă instanţă, poliţiştii din sindicatul dumneavoastră să iasă în stradă, pe ei cine-i va apăra?

Tot poliţiştii. Să ştiţi că nu ies toţi. Ştiu că în vest poliţiştii mai fac grevă, dar o parte din ei le asigură măsurile de ordine. Ca măsură de protest, dacă e să fie, să ştiţi că tot poliţiştii asigură ordinea, dar cu respectarea legi.

Dar pe cei care asigură ordinea cine-i păzeşte?

Tot ei. Sigur, glumim acum, dar grevă n-o să fie niciodată în poliţie. Este ca şi cum chirurgii ar lăsa pacienţii să se opereze singuri, ca ei să facă grevă.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!