Theologica
Sinodul al II-lea Ecumenic

Sinodul al II-lea Ecumenic

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic. Acest Sinod s-a desfăşurat la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol.

A fost convocat de împăratul Teodosie cel Mare (379-395), pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică. Tulburarea era provocată de erezia pnevmato­mahilor (termen grecesc alcătuit din cuvintele „Duh” şi „luptă”), care nega dumnezeirea, egalitatea şi deofiinţimea Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul. 150 de episcopi au participat la acest Sinod Ecumenic. Prin strădania acestor Sfinţi Părinţi, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obţinută încă din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325.

Al doilea Sinod Ecumenic a formulat învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh, mărturisind că este Domnul de viață Făcă­torul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Astfel au condamnat erezia pnevmato­mahilor. Simbolul de credinţă de la Niceea se încheia prin cuvintele „Credem şi în Duhul Sfânt”. La acestea, Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic au adăugat încă cinci articole de credinţă, stabilind învăţătura ortodoxă despre Sfântul Duh, despre Biserică, despre Sfânta Taină a Botezului, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică.

La acest Sinod, Sfinţii Părinţi au condamnat şi ereziile macedonianism și apolinarianism, născute din dezbaterile legate de arianism. Pe lângă definiţiile de ordin dogmatic aprobate, Sino­dul al II-lea Ecumenic a redactat şapte canoane, prin intermediul cărora erau condamnate cele mai importante erezii apărute în Biserică la data respectivă. Era depus din treapta arhieriei Maxim Cinicul, care dorise să obţină în mod necano­nic scaunul Bisericii constantinopolitane, fiind reglementate, de asemenea, drepturile jurisdic­ţionale ale vechilor scaune din Biserica Răsăritului, precizându-se „întâietatea de onoare a episcopului de Constantinopol după episcopul Romei”. Hotărâ­rile dogmatice ale Sinodului al II-lea şi Simbolul de credinţă constantinopolitan constituie fundamentul teologic al hotărâ­rilor dogmatice luate de celelalte sinoade particulare şi ecumenice, cuprinse implicit în acestea, fiind recunoscute unanim de întreaga Biserică.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!