Theologica
Sinodul V Ecumenic

Sinodul V Ecumenic

Astăzi se face pomenirea Sfin­ților 165 de Părinți care au participat la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol. Tradiția orto­doxă recunoaște șapte sinoade cu caracter ecumenic, între care s-au ținut alte numeroase sinoade locale sau regionale.

Cel de-al V-lea Sinod Ecumenic s-a desfăşurat în anul 553, fiind convocat de împăratul Iustinian I (527-565). Lucrările s-au desfă­şurat în opt şedinţe, între 5 mai şi 2 iunie 553. Împăratul a convocat sinodul cu intenția de a împăca monofizismul cu Ortodo­xia, date fiind repercusiunile po­litice ale respingerii Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon de către o parte din creştinii din Egipt, sprijiniţi de împărăteasa Teodora. Sinodul de fapt a fost convocat pentru a rezolva această dispută care afecta stabilitatea imperiului.

Sinodul a confirmat învățătura Bisericii privind dubla natură a lui Hristos și a reafirmat că El este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit. Însuși împăratul Iustinian și-a mărturisit credința ortodoxă în forma cunoscutului imn bisericesc „Fiul Unul-născut și Cuvânt al lui Dumnezeu”, care se cântă la Sfânta Liturghie.

Sinodul de la Constantinopol din 533 a pus capăt ereziei nestoriene prin condamnarea tuturor învăţăturilor eretice ale lui Teodor de Mopsuestia și a mărturisit deplina conformitate a Sinodului de la Calcedon din 451 cu credința mărturisită la Sinodul de la Efes din 431. Pe bună dreptate este con­siderat sinodul „eclesiastic prin excelență”, căci respingând specu­lația filosofică în chestiunile de dogmă (fie sub forma raționalistă și aristotelică a lui Teodor de Mopsuestia, fie sub cea a neoplatonis­mului spiritualizant al origenismului), el afirmă că Biserica are modul său propriu - apostolic - de interpretare a Tainelor lui Hristos, datorită căruia ea păstrează integritatea libertății umane și posibilitatea ei de a fi pe deplin unită cu Dumnezeu în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos.

Sinodul al V-lea Ecumenic are o importanță deosebită deoarece aici se face separarea între cu­getarea părinților, care este cuge­tarea Bisericii, și cugetarea înțe­lep­ciunii lumești, adică abordarea principiilor de credință făcute prin prisma gândirii filosofiei antice. Într-adevăr, toți ereticii anate­ma­tizați la acest sinod sunt tributari influențelor masive din filosofia platonică, aristotelică și a altor curente filosofice. Așadar, Sfinții Părinți reafirmă prin acest sinod că înțelepciunea Bisericii este Crucea, adică răstignirea minții și voii proprii ale firii căzute, care trebuie să se supună Duhului Sfânt. Nu se poate înainta în cu- noașterea lui Dumnezeu decât prin smerita cugetare izvorâtă din rugăciune.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!