Sistemul de învăţământ este ineficient, inechitabil, lipsit de relevanţă şi de calitate

12 Iulie 2007

Sistemul de învăţământ din România este ineficient, inechitabil, lipsit de relevanţă şi de calitate, punând în pericol prosperitatea şi competitivitatea ţării - aceasta este una dintre principalele concluzii ale Raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, înaintat vineri preşedintelui Traian Băsescu şi publicat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale.

Autorii Raportului intitulat „România educaţiei, România cercetării“ susţin că actuala organizare a învăţământului „desconsideră educaţia timpurie şi fragmentează învăţământul obligatoriu de 10 ani printr-un examen naţional inutil, după 8 ani, când, de fapt, acest examen trebuia să fie plasat la finele învăţământului obligatoriu şi să fie un examen de certificare, nu de selecţie“.

De asemenea, ei critică faptul că învăţământul românesc „propune o rută de profesionalizare prea timpurie, neatractivă şi nejustificată de dinamica pieţei muncii, la care selecţia se face prin eşec, nu prin performanţe sau vocaţie“. Totodată, autorii raportului precizează că programa de studiu nu este „compatibilizată cu Procesul Bologna, care s-a implementat în învăţământul superior din 2005, şi cu Cadrul European al Calificărilor (EQF), care stă la baza mobilităţii muncii în Uniunea Europeană“.

Din acest motiv, membrii Comisiei prezidenţiale propun o nouă reorganizare a ciclurilor de învăţământ, încurajarea parteneriatului public-privat pentru serviciile de educaţie timpurie, implementarea unui curriculum flexibil şi centrat pe dezvoltarea competenţelor şi economiei cunoaşterii, accelerarea descentralizării şi repoziţionarea şcolii în comunitate.

Învăţământ gratuit şi generalizat de 13 ani

În acest context, autorii raportului susţin necesitatea unui învăţământ generalizat şi gratuit de 13 ani, cu 10 clase obligatorii: pregătitoare, primar de 4 clase şi gimnazial de 5 clase. De asemenea, ei propun desfiinţarea şcolii de arte şi meserii, astfel încât să rămână liceele teoretice, tehnologice şi vocaţionale. Conform autorilor Raportului, la finalul ciclului primar şi al învăţământului obligatoriu, elevii ar trebui evaluaţi la nivel naţional, pentru a putea fi diagnosticată eficienţa şi calitatea sistemului de învăţământ, nu pentru a face selecţia elevilor, astfel încât nu vor exista admişi sau respinşi, ci un anumit punctaj care să semnifice măsura în care elevul a dobândit competenţele. „În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere. Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării tuturor elevilor admişi la liceu. Liceele de calitate vor atrage mai mulţi elevi, deci mai mulţi bani, după principiul: finanţarea urmează elevul“, se arată în raportul Comisiei prezidenţiale.

Performanţe foarte slabe în învăţământul universitar

În ceea ce priveşte învăţământul universitar, autorii Raportului susţin că învăţământul universitar şi cercetarea - cu câteva excepţii - au performanţe foarte slabe, „câteva insule de cercetare fiind scufundate într-o mare de mediocritate“.

Ei mai susţin că acesta se caracterizează printr-o excesivă uniformizare şi dispersie a resurselor, de aceea propun gruparea universităţilor în 4 categorii, în funcţie de activitatea dominantă şi de tipurile de programe de studii acreditate: de cercetare intensivă, de educaţie şi cercetare, de educaţie şi vocaţionale. De asemenea, ei mai susţin necesitatea diferenţierii şi clasificării în interiorul universităţilor a departamentelor pe 3 sau 5 niveluri de performanţă, după modelul britanic.

Pe de altă parte, autorii propun iniţierea unei campanii media pentru stimularea participării la educaţia permanentă şi crearea unei culturi a învăţării pe tot parcursul vieţii şi elaborarea unei legi a educaţiei permanente în România.

Autorii Raportului susţin că soluţiile sunt radicale, însă nu presupun eforturi bugetare suplimentare. Ei fac un apel către toţi factorii responsabili ca, în baza unor discuţii raţionale, să ajungă la un acord fundamental, un pact naţional pentru educaţie, astfel încât „măsurile de reconstrucţie au şansa să nu mai fie sincopate la fiecare schimbare de guvern sau la fiecare ciclu electoral“. Comisia prezidenţială este condusă de fostul ministru democrat al Educaţiei, Mircea Miclea. Din comisie fac parte Daniel David (Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj), Daniel Funeriu (cercetător), Răzvan Valentin Florian (Asociaţia Ad Astra), Dragoş Ciuparu (Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti), Mihai Ionac (Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş„ Timişoara), Tudor Luchian (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi), Romiţă Iucu (Universitatea Bucureşti), Petre T. Fragopol (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), Lazăr Vlăsceanu (Universitatea Bucureşti) şi Cezar Bârzea (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei).

70% dintre profesori cred că învăţământul superior românesc este la fel de bun ca şi cel din vestul Europei

Studiul „Sistemul universitar românesc - Opiniile cadrelor didactice şi ale studenţilor“, a fost lansat, marţi, de Fundaţia Soros România, acesta reprezentând o analiză a percepţiilor privind mediul universitar românesc. Studiul a fost întocmit prin prisma răspunsurilor date de peste 1.000 de cadre didactice şi peste 1.100 de studenţi la întrebări legate atât de propria persoană, cât şi de organizarea şi funcţionarea sistemului universitar, autonomia universitară, corupţia academică şi procesul educaţional.

O concluzie a studiului relevă că aproximativ 70% dintre profesori consideră că învăţământul superior românesc este la fel de bun ca şi cel din vestul Europei, în timp ce doar 59% dintre studenţii chestionaţi sunt de acord cu această evaluare.

De asemenea, relevă studiul, aproximativ 40% dintre profesori consideră că universităţile nu se bucură de o autonomie universitară reală şi că Ministerul Educaţiei deţine încă un control prea mare asupra universităţilor.

Potrivit sondajului, patru din zece cadre didactice mai au cel puţin încă un loc de muncă în afara activităţii din universitatea unde sunt încadrate şi aproape jumătate dintre ele lucrează în cercetare sau predau şi la alte universităţi.

În ceea ce-i priveşte pe studenţi, aproape un sfert au un loc de muncă, iar aproape jumătate (43%) ar vrea să se stabilească în altă ţară.

De asemenea, cei mai mulţi studenţi provin din mediul urban, doar 11% fiind născuţi în mediul rural.

Profilul studentului care are mai multă încredere decât ceilalţi în şansele pe care i le dă educaţia este unul destul de puternic conturat: el vine din familii mai bine educate, cu o situaţie materială mai bună, dispune de mai mulţi bani de buzunar, studiază într-o universitate cu tradiţii, având peste 10.000 de studenţi şi este într-un an de studiu mai mare.

În acelaşi timp, 81% dintre cadrele didactice intervievate consideră că studenţii vin la facultate slab pregătiţi din liceu, iar jumătate dintre profesori consideră că studenţii lor sunt în mică sau în foarte mică măsură interesaţi să înveţe.

Aproximativ 22% dintre studenţii din România declară că cineva din facultate le-a cerut, cel puţin într-o situaţie, cadouri, bani sau servicii, iar 13% dintre studenţi declară că au dat curs acestor cereri cel puţin o dată. Aceeaşi pondere a cadrelor didactice (23%) declară că li s-au oferit bani, cadouri sau servicii de către studenţi şi doar 7% dintre cadrele didactice care au declarat că le-a fost oferită mită recunosc şi faptul că au acceptat-o (aproximativ 2% din totalul cadrelor didactice).

Cercetarea cantitativă a avut loc în cursul lunii mai 2007 şi a constat în două sondaje de opinie reprezentative pentru cadrele didactice, respectiv pentru studenţii din învăţământul superior, public şi privat, cu o marjă de eroare de ± 3,1%, la eşantionul de cadre didactice, şi ± 2,8%, la eşantionul de studenţi.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!