Slova poeților, darul pentru Pruncul Sfânt

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură

Un articol de: Ziarul Lumina - 23 Decembrie 2016

Colinde, Colinde

Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se-ntinde
Asemeni oglinzilor.

Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele...

De dragul Mariei
Și-al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.

Crăciunul copiilor

Octavian Goga

Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.

Uite cum, vă spune badea...
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă...

Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar Moșul are
Colo-n cer, la el, în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare...
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.

Colindătorii

George Coșbuc

Cad fulgii mari, încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
Demult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce.

Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos,
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ, un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
Se-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiţi
Și fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Lerui, Domnul mare!

Ei cântă-nălţător și rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se întorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit.
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşă, mic, pe Domnul.

Colind ceresc

Radu Gyr

Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
şi-au pornit cu pluguşorul
îngerii din cer.
Merg cu plugul de oglindă
şi de giuvaer,
toţi luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -
Patru heruvimi în haine
albe de oier
răspândesc în lume taine
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari, ca să le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Singur tu aştepţi în tindă,
suflete stingher,
nesosita lor colindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Nici un înger nu mai vine
fâlfâind mister,
să colinde pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler.

Fii iesle-n Betleem

Ignatie Grecu

Fii iesle-n Betleem, săracă,
În care Maica Domnului, iată, vine
Să-și culce Pruncul abia născut.

Fii simplul, cald, firescul așternut
Pentru mânuțele Lui divine.

Fii răsuflarea vitelor de pază.
Privirea lor oarecum mirată,
Dar blândă, cum se cuvine lor.

Căci știe Domnul inima curată.
Venind, Își face-n ea sălaș nemuritor!

Leru-i ler!

Ștefan Mitroi

Sate-nzăpezite cad din cer
Ninge cu pridvoare albe, leru-i ler!
Înflori-vor până dimineață
În ferestre mari, grădini de gheață
Și-n grădini, ca niște licurici,
Lacrimi de părinți și de bunici.
Turle de biserici trec pe drum
Trase, leru-i ler, de cai de fum.
Chiar mai adineauri am văzut
Cum venea de sus un clopot mut,
Troienit va fi pământul tot
De clopotnițe de ger și de omăt.
Leru-i ler, în case pe velinți
Ninge cu bunici și cu părinți,
Geamurile de la drum sunt ninse
De gutui și candele aprinse.
Ni-i aduce iarna înapoi
Pe toți cei plecați de lângă noi.
Nu știu niciodată să fi nins
Ca în noaptea asta înadins
Din icoane cu-amintirea lor,
E pământul nămețit de dor!
Ieri înspre amiază se zvonise
Că va viscoli cu porți închise,
Dar a nins pe înserat ușor
Doar cu porți de lemn fără zăvor
Iar prin sat cu nechezat de cai
După care parcă un buhai
A țipat în depărtări stingher
Ce urgie dulce, leru-i ler!
Chiar tu însuți să te ningi în zori
Așteptând la prag colindători
Și-apoi să-ţi trimiți înlăcrimat
Sufletul în cer la colindat!