Moldova
Slujbă de pomenire pentru vrednicul de pomenire Episcop Gherasim Putneanul

Slujbă de pomenire pentru vrednicul de pomenire Episcop Gherasim Putneanul

Constantin Agafiţei, 12 Decembrie 2018

Vrednicul de pomenire Episcop Gherasim Putneanul a fost comemorat sâmbătă, 8 decembrie 2018, la Mănăstirea Cămârzani, cu prilejul împlinirii a 14 ani când s-a mutat la ceruri. Pentru sufletul celui ce a fost pentru o vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor s-a rugat Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu soborul slujitorilor şi cu obştea aşezării monahale de la Cămârzani.

Cum a trecut la Domnul Preasfinţitul Gherasim Putneanul

În ultima zi din viaţă, duminică, 5 decembrie 2004, la prăznuirea Sfântului Sava cel Sfinţit, după ce a fost împărtăşit cu Sfintele Taine, cu chipul liniştit şi sufletul împăcat, PS Părinte Gherasim a ascultat Sfânta Liturghie rezemat de patul său din chilie. Apoi a solicitat insistent să i se aducă hainele de înmormântare, care erau la reşedinţa episcopală de la Rădăuţi, şi să vină medicul său personal, zicând că vrea să-l vadă pentru ultima dată. În această zi, Preasfinţitul nu a mai primit să mănânce nimic.

Către seară l-a cercetat iarăşi IPS Părinte Arhiepiscop Pimen, l-a spovedit şi i-a făcut alte dezlegări, apoi s-au despărţit cu lacrimi în ochi. La despărţire, IPS Pimen le-a spus celor ce erau în preajmă: „Dacă am fi şi noi pregătiţi de plecare aşa cum este Preasfinţitul!”.

Îndată după plecarea Înaltpreasfinţitului Pimen, a început slujba de Priveghere a Sfântului Ierarh Nicolae. Liniştit, întins pe pat, PS Părinte Gherasim asculta cu atenţie slujba, în ciuda durerilor tot mai mari. Respira tot mai greu, însă limpezimea şi coerenţa în gândire erau ca de obicei. La un moment dat, a sesizat o greşeală de tipic la strană şi îndată a atenţionat-o pe maica stareţă. În jurul orei 23:00 a solicitat să vină preotul slujitor, rugându-l să-i citească Canonul de ieşire a sufletului, din Molitfelnic. Foarte atent la rugăciunile pe care le citea preotul, când acesta spunea: „Domnului să ne rugăm!”, Preasfinţitul răspundea: „Doamne miluieşte!” şi la sfârşit „Amin”.

După terminarea rugăciunilor, a sărutat Sfânta Cruce, a strâns-o la piept, a cerut icoana Maicii Domnului, a sărutat-o şi şi-a plecat capul pe ea, apoi, depărtând-o puţin, şi-a fixat privirea pe chipul Maicii Domnului şi a început să şoptească uşor. După aceea şi-a mutat privirea către partea de sus a uşii, continuând să şoptească - părea că vorbeşte cu cineva. În acest timp, cei ce erau în jurul Preasfinţiei Sale au încercat să-i vorbească, dar n-a fost cu putinţă. După expresia feţei, a ochilor şi mişcarea buzelor, toţi cei care eram în jurul său am socotit că vorbea numaidecât cu cineva. Celor de faţă nu le mai răspundea în nici un chip, toată atenţia îi era îndreptată către altceva, sau poate către altcineva, ţinând această convorbire cam o jumătate de oră. Nu avea chipul crispat, nici înfricoşat, iar în lumina ochilor se vedea o demnitate personală. Apropiindu-se miezul nopţii, respiraţia îi era din ce în ce mai rară şi mai uşoară şi buzele continuau să se mişte încet, iar la ora 00:00 i s-a oprit cu totul şi respiraţia, şi buzele şi pleoapele i s-au plecat. Şi astfel, cu pace şi linişte, împăcat cu sine, cu Dumnezeu şi cu toţi, Preasfinţitul Părinte Gherasim Putneanul şi-a dat sufletul în mâinile Celui pe Care L-a iubit şi Căruia I-a închinat cu drag întreaga viaţă, încă din copilărie. De la ora 00:00 până la ora 03:00, clopotele mănăstirii au bătut continuu, timp în care a fost îmbrăcat în veşmintele pregătite pentru înmormântare, a fost aşezat în sicriu şi i s-a făcut primul Trisaghion, în chilia din care a plecat la Dumnezeu.

Călugărul, ca un „pom răsădit lângă izvoarele apelor”

Sicriul cu trupul adormit al părintelui arhiereu a fost purtat de maici spre biserica nouă, apoi depus în biserica veche cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aşa cum a dorit Preasfinţia Sa. Era o noapte rece şi liniştită, pe cer multe stele, iar pe pământ făclii aprinse. Un norişor luminos a însoţit tot drumul pe cel de curând adormit.

La înmormântare au fost peste 3.000 de persoane, preoţi, călugări, călugăriţe şi nenumăraţi credincioşi, dintre ei fiind mulţi fii duhovniceşti ai Preasfinţiei Sale şi oameni care şi-au găsit la el limanul în necazuri şi suferinţe. La slujba Înmormântării, săvârşită joi, 9 decembrie 2004, au participat 15 arhierei, în frunte cu IPS Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi aproximativ 200 de preoţi, care au venit să-l conducă pe ultimul drum. În cuvântul rostit, IPS Mitropolit Daniel amintea de o virtute a Preasfinţitului Gherasim pe deplin recunoscută de toţi, anume faptul că se bucura sincer de realizările tuturor fraţilor săi, arhierei, preoţi şi creştini, ca şi cum ar fi fost realizări ale sale, conştientizând că de fapt era o realizare a Bisericii lui Hristos.

IPS Părinte Pimen, în cuvântul său, ca unul ce cunoştea începuturile zidirii duhovniceşti a Preasfinţitului, încă din timpul noviciatului său în Mănăstirearea Neamţ, a evidenţiat izvoarele duhovniceşti din care PS Gherasim, ca un „pom răsădit lângă izvoarele apelor”, s-a adăpat şi s-a hrănit, pregătindu-se în chip neştiut decât de Dumnezeu pentru marea misiune pe care urma s-o primească în virtutea ascultării făgăduite în votul călugăriei. Aceste izvoare din care s-a adăpat şi a crescut duhovniceşte PS Gherasim sunt marii trăitori ai Mănăstirii Neamţ - părinţii Vasian Iosub, Teofil Boghian, Gherasim Cârjă.

Astăzi, la mormântul Preasfinţitului Părinte Gherasim vin cu multă evlavie mulţime de credincioşi, călugări şi preoţi, toţi mărturisind pacea pe care o simt în sufletele lor: „Pacea şi liniştea ce le simţeam în preajma Preasfinţitului când era în viaţă, le simt şi acum la mormântul său”. Aceeaşi mărturie o dă şi obştea Mănăstirii Cămârzani.

Viaţa Preasfinţitului Gherasim, bineplăcută lui Dumnezeu, continuă în ceruri, de unde, prin rugăciunea sa, ne trimite pace şi ajutor.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!