Slujbe de pomenire pentru „duhovnicul cel bun“

Narcisa Elena Balaban, 20 Iunie 2007

▲ Astăzi se împlinesc 110 de ani de la naşterea duhovnicului Paisie Olaru ▲ La Stroieşti, în satul natal al duhovnicului, un sobor de preoţi va oficia slujba Sfintei Liturghii şi apoi o slujbă de pomenire ▲ Astăzi va fi slujbă misionară şi la Albeşti, judeţul Botoşani ▲ „Părintele Paisie Olaru cucerea nu atât prin arta vorbirii şi a cunoştinţelor elaborate, cât prin puterea rugăciunii pacificatoare de patimi şi vindecătoare de răni ale sufletului“ ▲

Astăzi, 20 iunie, se împlinesc 110 de ani de la naşterea marelui duhovnic Paisie Olaru. Cu acest prilej, în Protopopiatul Botoşani vor avea loc două slujbe misionare. Prima va fi săvârşită la Stroieşti (satul natal al duhovnicului), de un sobor fomat din toţi preoţii din cercul pastoral-misionar Suliţa, sobor condus de pr. misionar Vasile Burlacu. După aceasta, la troiţa din curtea bisericii va fi săvârşită o slujbă de pomenire pentru marele duhovnic. Tot în Protopopiatul Botoşani, la Albeşti, pr. misionar Petru Fercal va conduce soborul de preoţi format din membrii cercului pastoral-misionar Albeşti care va oficia slujba Sfintei Liturghii şi o slujbă de pomenire a celui care a rămas în inimile tututor ca „duhovnicul cel bun“. „Organizăm aceste slujbe de pomenire pentru că părintele Paisie Olaru nu a fost uitat pe meleagurile botoşănene, unde s-a născut acum 110 ani. El este în continuare foarte iubit şi pomenit la toate slujbele noastre. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să putem îndeplini cât mai bine şi mai frumos ceea ce ne-am propus“, a declarat pr. misionar Vasile Burlacu. La Albeşti, se vor înălţa şi rugăciuni de mulţumire pentru că Dumnezeu a binecuvântat aceste locuri cu ploaie îndestulată.

„Să ne întâlnim la poarta raiului!“

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroieşti, comuna Lunca, judeţul Botoşani, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. Tatăl său, Ioan, era pădurar, iar mama, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru. În anul 1921, a intrat în viaţa monahală la Schitul Cozancea din apropierea satului natal, primind la călugarie numele Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul l947, preot, fiind pentru puţin timp egumen la schitul de metanie. În toamna aceluiaşi an s-a retras la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obşti, până la sfârşitul vieţii. Între anii 1972 şi 1985, s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria, fiind bolnav. A trecut la Domnul în noaptea de 18 octombrie 1990. De-a lungul vieţii, părintele a cultivat un proverb românesc pe care l-a îmbunătăţit spunând mereu: „Sã nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi şi să nu spui tot ce ştii!“. Iubea mult pe fiii săi duhovnicesti, pe care îi primea la spovedanie la orice oră din zi şi din noapte, şi purta mare grijă de mântuirea lor. Când se despărţea de cineva, părintele Paisie adresa obişnuitul său salut: „Să ne întâlnim la poarta raiului!“.

Purta prezenţa Duhului Sfânt

Deşi părintele Paisie nu a fost un om al cuvântului scris, de la el au rămas o serie de ziceri, cuvinte, scrisori, care au fost publicate în mai multe volume sau în reviste ca: „Părintele Paisie duhovnicul - volum de ziceri, apoftegme şi relătări“, editat de părintele Ioanichie Bălan şi apărut la Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în anul 1993, apoi „Părintele Paisie de la Sihla“ sau „Viaţa îmbunătăţită a unor monahi necunoscuţi nouă“. De asemenea, amintim volumul „Dă-le, Doamne, un colţişor de Rai“, apărut în 2005 la Editura mitropolitană Trinitas, carte în care marele duhovnic evocă imaginea unor părinţi din mănăstirile Moldovei, pe care el însuşi i-a cunoscut. O altă carte este culegerea de mărturii „Părintele ieroschimonah Paisie Olaru - povăţuitor spre poarta Raiului. În memoriam“. Această carte reuneşte peste 60 de mărturii, dintre care 19 sunt semnate de ierarhi. „Ca un vas de argilă smerit, însă care conţine o comoară de mare preţ, părintele Paisie Olaru era modest la înfăţişare şi discret în orice făptuire. El cucerea nu atât prin arta vorbirii şi a cunoştinţelor elaborate, cât prin puterea rugăciunii pacificatoare de patimi şi vindecătoare de răni ale sufletului. Părintele Paisie purta în lumea aceasta, tainic, dar perceptibil, ceea ce nu vine din lumea pământească: prezenţa Duhului Sfânt“, scrie în cuvântul înainte IPS Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!