Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Slujitori covăsneni în ghearele Securităţii comuniste

Slujitori covăsneni în ghearele Securităţii comuniste

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Iunie 2016

La rubrica „Memoria Bisericii”, am adus în atenţia cititorilor nenumărate exemple de participare a preoţilor ortodocşi români în grupurile de rezistenţă armată anticomunistă, începând mai ales din anul 1948. În acea vreme se spera că aliaţii din Apus vor începe un război împotriva Sovietelor, mulţi români preluând iniţiativa coagulării acestor grupuri de rezistenţă stabilite în zonele mai puţin accesibile din munţi, dar care se aflau în permanentă legătură cu sprijinitorii din satele aflate în vecinătate. Este cazul unor slujitori din zona fostului judeţ Trei Scaune, actualmente în Covasna, anume preoţii Ioan Ciurea din Poiana Sărată (după 1952 în raionul Târgu Ocna, respectiv judeţul Bacău), Romulus Emil Ciora din Zăbala şi cantorul bisericesc Florea Lungu din Covasna.

Ioan Ciurea s‑a născut la 12 octombrie 1910, în Poiana Sărată. A urmat Seminarul Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi (1931) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1932‑1936, cu licenţă în 1941). După primirea darului preoţiei a slujit la Parohia Crăciuneşti, judeţul Hunedoara. În activitatea sa pastoral‑misionară s‑a ocupat îndeaproape de catehizarea prizonierilor sovietici din lagărul aflat în raza parohiei sale, periodic oferindu‑le hrană şi organizând chiar un cor bisericesc. De la 1 decembrie 1945 a fost numit în parohia din satul natal.

Romulus Emil Ciora s‑a născut la 23 aprilie 1915, în Zagon, judeţul Trei Scaune. A urmat Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi Academia teologică din Sibiu (1937). În septembrie 1938 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Mărtineni, județul Trei Scaune. În toamna anului 1940 a fost nevoit să se refugieze din ţinutul ocupat de horthyşti, ajungând să slujească la Parohia Râuşor, judeţul Făgăraş. În noiembrie 1944 se întoarce în ţinuturile natale, primind în administrare Parohia Zăbala.

Florea Lungu s‑a născut la 13 martie 1912 în Covasna, județul Trei Scaune. A fost cantor bisericesc al Parohiei Covasna.

Toţi trei au fost arestaţi la 30 august 1948, pentru implicarea în mişcarea de rezistenţă anticomunistă din judeţul Trei Scaune. Lotul era format din 31 inculpaţi, din diferite categorii socio‑profesionale, majoritatea agricultori şi ciobani, dar şi un notar, un inginer, un comerciant şi un maior deblocat. În fruntea lotului figurau Ion Macovei şi Oprea Filip, vechi membri legionari, care în 1941 fugiseră în Germania, iar în 1944 urmaseră o şcoală de tactică militară. În 1945, aceştia fuseseră paraşutaţi în Munţii Bucovinei. Oprea Filip fusese prins de către autorităţi, dar reuşise să evadeze în închisoarea militară din Cluj. Antecedentele acestora şi legăturile pe care reuşise să le închege cu diferite persoane din zona judeţului Trei Scaune evident că agravau cazul în ochii celor de la Securitate. De aceea, anchetatorii au calificat acest lot „Corpul legionar Sfântul Gheorghe”. Concret, în cursul anului 1947, Oprea Filip s‑a prezentat la preotul Ciurea, cu un nume conspirativ, solicitându‑i sprijin în eventualitatea declanşării războiului antisovietic, adică să îndeplinească rolul de călăuză pentru militarii aliaţi care ar fi paraşutaţi în pasul Oituz. Acelaşi Filip l‑a căutat în noiembrie 1947, apoi în februarie 1948 pe preotul Ciora, solicitându‑i sprijinul pentru organizarea unui grup armat care să acţioneze în spatele armatei sovietice în zona Breţcu. Contactat a fost şi cantorul Lungu, care ar fi refuzat să se implice în grupul de rezistenţă, dar a ajutat cu suma de 10 lei. La procesul care s‑a ţinut la Tribunalul Militar Sibiu, părintele Ciora a afirmat că îşi recunoaşte semnătura dată pe declaraţii, dar nu şi conţinutul acestora. Prin Sentinţa nr. 187 din 8 martie 1949, cei trei au fost condamnaţi la închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii socilae”, astfel: Ioan Ciurea la 8 luni; Romulus Ciora la 15 luni şi Forea Lungu la 1 an.

Toţi au cunoscut închisorile de la Sfântu-Gheorghe, Braşov şi Sibiu. Preotul Ciora a trecut şi prin penitenciarul Aiud, de unde a fost eliberat la 24 iunie 1950. El s‑a întors la parohia sa, unde a slujit până în 1979. Preotul Ciurea a slujit la Poiana Sărată până în 1972, un an mai târziu trecând la cele veşnice.