Editorial
Stabiliți mereu ținte de educație credibile!

Stabiliți mereu ținte de educație credibile!

Pr. Constantin Necula, 04 Iunie 2016

Printre multele teme de meditație pe care le ridică educația, una îmi pare extrem de importantă: credibilitatea. Este greu să fii crezut că propui o educație „făcubilă”, realizabilă dacă fixezi temele de predare și învățare într-un limbaj rupt de realitatea vieții copiilor, de modul lor de a fi. Prea ades, conferințele noastre de teologie produc teme extrem de zgomotoase, dar fără conținut pe măsură, boală grea, preluată parcă din ziarele doritoare de senzație. Educația nu ne construiește pentru senzațional ori fabulos, ci pentru viață, partea cea mai grea a devenirii ca om.

Erodat de conceptele unei școli care nu-și mai găsește de foarte multă vreme ritmul, programul de viață al profesorului, indiferent de specialitatea lui, lasă tot mai puțin timp de pregătire pedagogică ori teoretică, foarte puțin timp de reflecție și scris și tot mai mult timp de proiecte indecise, consemnabile în scris și ușor de ­gestionat în programele de măsurare a indicilor vrednici de premiere salarială. Vă propun să aveți curaj! Uitați de 20% la salariu dacă aceasta vă face să alergați prin conferințe sterpe și formări mediocre doar ca să vă faceți puncte într-o competiție debilizată de farsori. Nu are cum să conteze mai mult procentul la salariu decât ­propriul respect de sine, propria cultură și dragostea pentru ceea ce faceți. Dincolo de aparențele scrobelii instituționale, învățământul este o ființă vie, un corp de viață. Suntem prea ușor deturnabili dinspre viață spre excelența notelor, prea mult credem în diagnoza de catalog.

O să mă întrebați: Bine, cum facem? Simplificăm. Căutăm să aducem copiilor dinainte texte limpezi, cărți frumoase, exemple luminoase. Nu putem fi mai speciali decât regizorii horror ori să transformăm ora de Religie într-o continuă amenințare asupra copiilor, nu avem voie, în nici un chip, să amenințăm copiii ori tinerii cu note mici doar pentru că gândesc altfel decât noi. Luăm un exemplu. Un text care mie îmi place foarte mult, dintr-un teolog anglican adus la îndemâna noastră de părintele Ioan I. Ică jr, N.T. Wright: „Făcuți pentru spiritualitate, ne bălăcim în introspecții. Făcuți pentru bucurie, ne bălăcim în plăcere. Făcuți pentru dreptate, strigăm după răzbunare. Făcuți pentru relații cu ceilalți, stăruim pe propriul nostru fel de a fi. Făcuți pentru frumusețe, ne mulțumim cu un sentiment. (...) Noi, creștinii, suntem chemați, aici și acum, să fim instrumentele noii creații a lui Dumnezeu, nu simpli beneficiari, ci și agenți activi pentru Împărăția Sa în această lume. Spus foarte simplu, a fi creștin înseamnă a urma în puterea Duhului pe Iisus Hristos în noua lume a lui Dumnezeu pe care ne-a deschis-o larg înaintea noastră” (Creștin pur și simplu. De ce are sens creștinismul, Deisis, Sibiu, 2016, p. 274).

Dintre toate soluțiile de adresare către tineri a Evangheliei, simplificarea mesajului Mântuitorului fără a accepta simplismul pare cel mai ușor de realizat. Dar nu este. Nu avem voie să uităm că metodele pedagogice prelungesc teologia pedagogică, modul în care gândim, ca teologi, pedagogia. Că pedagogia Bisericii s-a vădit mereu o expunere dinamică a unității pedagogiei Sfintei Treimi, Biserica fiind o participantă la pedagogia Treimii pe care o aduce dinamic dinaintea unei societăți obosite, epuizată în unicități repetabile până la clișeu. În ceea ce facem avem nevoie să fim atenți la propria înțelegere asupra pedagogiei divine, unică, și raportarea ei la pedagogiile lumii, schimbătoare. Hristos Domnul nu ne cere o reproducere a pedagogiei divine, cât trăirea vieții în El, ca izvor de pedagogie. Pentru că Dumnezeu face încă surprize frumoase (Ugo Lorenzi), merită să-L propunem copiilor viu, așa precum și este. A fi performant, aceasta înseamnă a fi pedagog. A smulge din registrul ternului pe cei care vor eternul. Trăim într-o lume paradoxală, o lume săracă în bucurii, cu oameni sărăciți de bucuriile ce și le aduc. Un soi de consumism al excesului de gândire pozitivă rupe școala de realitate, produce confuzii și lamentabile idiosincrazii de sens. Propuneți copiilor ținte educabile credibile, de oameni vii, nu de biblioteci de fișe și referate! Porniți de la a-i învăța să-L descopere pe Dumnezeu în inima lor, încurajați-i să îndeplinească exigențele vieții ce li se propun pe viu, nu lăsați nici o lectură propusă (de carte și fapte) fără medierea explicațiilor. Calme, calde, realiste. Formați-i pentru slujirea aproapelui. Nu uitați de îndemnul Mântuitorului la creativitate: Dați-le voi să mănânce!

Zilele ce au trecut am aflat cât de departe este idealul secularist al educației de cel creștin. Nu mai puțin de 3 milioane de oameni au fost batjocoriți, transformați în proști și troglodiți, doar pentru că nu gândesc asemeni celorlalți. Învățați copiii să gândească luminos, curat și disciplinat, acordat logicii și culturii, ancorați în știința senină a adevărului. Nu avem ca țel să formăm creștini, cât oameni. Hristos, El îi face creștini, alegându-i să mărturisească frumusețea omeniei lor!


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!