Cultură
Foto: Tudor Călin Zarojanu / Ana Blandiana: „Să reinventăm creştin-democraţia“

Sub aripa Seniorului

Tudor Călin Zarojanu, 14 Noiembrie 2017

Un val de lumină solară străbătea foaierul Ateneului sâmbăta trecută, 11 noiembrie, în ziua în care aici urma să fie omagiat Corneliu Coposu, la 22 de ani după trecerea sa la cele veșnice. Întregul eveniment a stat sub semnul smereniei, începând cu rugăciunea „Tatăl nostru” și încheindu-se cu corala de Bach intitulată „Iisuse, Tu rămâi bucuria oamenilor”…
Nu am folosit în mod reflex, con­ven­țio­nal, această sintagmă. Seniorul era un om cu o profundă credință în Dumnezeu, mărturisind că aceasta a fost cea care l-a făcut să reziste de-a lungul calvarului pușcăriilor politice comuniste. Ca și pe ceilalți români condamnați pentru unica vină de a gândi altfel – două milioane de suflete, după calculele Academiei Civice. Încât nu e de mirare că întregul eveniment din 11 noiembrie a stat sub semnul smereniei, începând cu rugăciunea „Tatăl nostru” și încheindu-se cu corala de Bach intitulată „Iisuse, Tu rămâi bucuria oamenilor”…

Festivitățile găzduite de acest templu al culturii, Ateneul Român, au avut trei părți. Am putea spune chiar patru, dacă numărăm și întâmpinarea oaspe­ți­lor, care nu pridideau să se îmbrățișeze între ei, sub imperiul razei de soare amintite. Să recunoaștem: nu este puțin lucru când se regăsesc laolaltă oameni precum Paul Lăzărescu, Ana Blandiana, Dan Grigore, Marius Oprea, Doina Alexandru Xifta, Nicolae Noica, Doru Braia, Tudor Mărieș, Ion-Andrei Gherasim (directorul Fundației Coposu), Răzvan Dobrescu, Andrei Dimitriu (directorul Filarmonicii), Ioana Boca (directoarea Fundației Academia Civică), Bogdan Adrian Lefter (sculptorul care a realizat cel mai nou bust al Seniorului)…

Andrei Dimitriu a subliniat că, dincolo de valoarea sa morală și politică, Seniorul a fost remarcabil și prin intuiția necesarei orientări europene, occidentale, dar, din păcate, azi succesiunea lui e modestă, iar în România se manifestă o extrem de gravă tendință de derapaj spre Eurasia. La rândul ei, Ana Blandiana, președinta juriului și a Academiei Civice, a afirmat că trebuie să reinventăm creștin-demo­cra­ția, singura doctrină care pune morala înaintea ideilor politicii. „Important nu este cine pe cine bate, ci să fii de partea binelui!”, a spus scriitoarea.

De la 20 la 91 de ani

De un deceniu încoace, Fundația Corneliu Coposu organizează concursuri de eseuri dedicate Seniorului, mai exact, la fiecare ediție, câte unui anume aspect al vieții și activității acestuia. La primele trei ediții participanți au fost elevii, la ultimele două - acum și cu sprijinul Fundațiilor Hanns Seidel și Academia Civică – studenții. S-a trecut astfel la un nivel superior de documentare și elaboarare, lucrările intrate în concurs ajungând să aibă și 40-50 de pagini!

Festivitatea de la Ateneu a continuat, așadar, cu premierea învingătorilor de anul acesta, Oana Florica Gale, Victor Constantin Vlăduț și Tudor Vișan Miu. Ca și predecesorii lor din anii trecuți, toți concurenții au dovedit că există speranță și că „tineretul din ziua de azi” nu e superficial și fără Dumnezeu. În orice caz, nu toți!

Tulburătoare a fost lansarea volumului de memorii al lui Nicolae Carandino, carte a cărei istorie agitată a prezentat-o Paul Lăzărescu (91 de ani!), îngrijitorul ediției și cel care a ascuns vreme de trei decenii manuscrisul, ca apoi acesta să fie distrus în 13-15 iunie 1990. Existau însă și niște înregistrări audio (una e prezentă în volum, pe un CD), din păcate inițial transcrise în SUA, cu multe nume greșite. Mai erau și unele copii de capitole, care circulaseră sub formă de samizdat, astfel încât, până la urmă, cu mari eforturi, s-a putut publica de către Fundația Academia Civică actuala lucrare, despre care dl Lăzărescu - coleg la „Dreptatea” cu N. Carandino în anii 1936-46, a spus cu emoție că este ultimul lucru pe care îl mai avea de făcut în această viață…
Nu se putea imagina o încheiere mai frumoasă pentru acest eveniment decât recitalul maestrului Dan Grigore, cu piese special alese pentru Senior, alături de care marele pianist s-a aflat în Procesiunea Cuștii, protestul din 1992 pentru eliberarea grupului Ilașcu. O după-masă de neuitat, un eveniment pentru istorie.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!