Religie şi ştiinţă
Taina Botezului şi transfigurarea materiei

Taina Botezului şi transfigurarea materiei

Diac. Sorin Mihalache, 09 Ianuarie 2011

De mii de ani, materia lumii stă în mâinile meşterilor şi agricultorilor, în mâinile constructorilor şi ale inginerilor. Secole la rând, generaţii după generaţii au scos din adâncul pământului rezervele potrivite să pună în operă gândurile şi intenţiile lor creatoare, să imortalizeze proiectele lor, opere de artă, sculpturi, construcţii...

Şi în toate aceste lucrări se întâmplă acelaşi lucru: spiritul omului mişcă prin trupul său materia lumii sensibile şi o modelează în forme spectaculoase, forme cu totul noi în peisajul natural, adevărate "autografe" ale unui spirit liber şi creator.

Travaliul activităţilor creatoare, al construcţiilor sau inovaţiilor, se petrece la fel. Olarul dă formă unui amestec de apă şi pământ ales, plămădindu-l în mâinile sale, până ce amestecul dobândeşte calităţi potrivite pentru a primi o formă distinctă. Meşterul face ca pământul, apa şi focul, materia lumii noastre, să împlinească o nevoie, să-i fie de ajutor, să sprijine traiul lui şi al semenilor. Pământul ales, amestecat cu apă, frământat şi modelat de mâinile pricepute ale olarului şi trecut prin foc, ajunge urcior. Prin spiritul său şi prin lucrarea mâinilor lui, olarul imprimă în materia lumii un rost, însărcinând pământul ars să păstreze în el apă de băut.

Potenţialul nesfârşit al materiei şi creaţiile inginereşti

De secole, materia primeşte noi şi noi forme în mâinile inginerilor, arhitecţilor, mecanicilor, constructorilor. Fiecare din aceste meserii se desfăşoară pe graniţa unde se întâlnesc spiritul omului şi materia lumii, pe locul unde iese la iveală, într-un mod evident, faptul că omul este suflet şi trup şi este capabil să mişte lumea, prin trupul său, potrivit năzuinţelor sale sufleteşti. Structuri tot mai rafinate, texturi tot mai rezistente sau mai elastice, mai transparente sau mai uşoare, capabile să îndeplinească funcţii din ce în ce mai specializate; ingineriile omeneşti au diversificat enorm formele în care e pusă materia lumii sensibile: materiale cu memorie, nuclee grele fabricate prin fuziune nucleară, construcţii de reţele atomice, adevărate opere de microarhitectură... Este de-ajuns să pomenim aici nanotuburile, aceste molecule de carbon de 50.000 de ori mai subţiri decât firul de păr (!) capabile să atingă în lungime dimensiuni de 130 de milioane de ori mai mari decât grosimea (până la 18 centimetri în lungime). Dar şi materialul nanoporos produs anul trecut la Universitatea Michigan (UMCM 2) este uimitor, pentru că are o structură moleculară bogat înfăşurată, încât, însumate, "suprafeţele" conţinute într-un gram de material acoperă 5.000 de metri pătraţi!1

Locurile unde astăzi muncim, oraşele unde ne desfăşurăm viaţa, întregul spaţiu comunitar sau casnic au devenit un univers de dispozitive tehnice, de opere inginereşti, construite toate din această materie a lumii, din pământul care se află sub tălpile noastre.

Materia lumii create susţine proiectele tehnice ale omului

O privire atentă asupra pământului scoate la iveală un fapt semnificativ, ce explică întrucâtva cum sunt posibile toate acestea. Geologii au constatat că Pământul e planeta cea mai diversificată în rezervele metalifere şi cu cea mai mare diversitate de formaţiuni geologice din întregul sistem solar2. Rezervele metalifere din solul terestru sunt cu atât mai preţioase, dacă se ţine seama de faptul că în Calea Lactee ele sunt foarte puţin prezente. Pe măsură ce elementele chimice devin tot mai grele, prezenţa lor în univers este tot mai rară. De exemplu, atomii de hidrogen sunt de un milion de ori mai numeroşi decât cei de magneziu şi de un miliard de ori mai numeroşi decât cei de aur. Pământul este un rai geologic, pentru că are, în cantităţi mari, elemente care în cosmos sunt extrem de rare. În scoarţa terestră se găsesc din abundenţă metale pe care în univers le găsim într-o proporţie de 0,08%!

Lucrurile se petrec în aşa fel, încât pare că solul terestru e pregătit pentru cel ce îl locuieşte, gata să fie însărcinat cu rolul ce urmează să-l primească prin lucrarea neobosită a omului, în noi şi noi proiecte inginereşti. Şi, aşa cum se poate vedea, potenţialul materiei, folosit de generaţii întregi de ingineri, nu pare să se fi istovit.

Materia întreţine viaţa milioanelor de specii

Pe de altă parte, este uşor de observat că materia lumii are un potenţial chiar mai mare decât cele arătate până acum prin construcţiile inginereşti. Materia pământului ţine şi întreţine viaţa biologică a organismelor. Universul vieţii terestre este, neîndoielnic, mai complex decât tot ceea ce a fost capabil să construiască omul până acum. Este de-ajuns să pomenim aici ceea ce unii biologi repetă adesea: o singură celulă din corpul uman este mai complexă decât o metropolă, prin mulţimea proceselor biofizice şi chimice care se petrec în faptul vieţii. Cu atât mai mult, viaţa terestră este copleşitoare, ţinând seama de varietatea impresionantă a organismelor vii. Milioane de specii de plante şi animale, o diversitate impresionantă de forme şi culori, de comportamente şi funcţii. Exemplele sunt mai mult decât grăitoare! Numai într-o suprafaţă de 100 de kilometri pătraţi dintr-o pădure tropicală, situată într-o zonă umedă din Costa Rica, trăiesc peste 700 de specii de plante, mai bine de 400 de specii de vertebrate, 3.140 de specii de fluturi şi peste 13.000 de specii de insecte. În mai puţin de un kilometru pătrat din suprafaţa unei păduri din Peru se află 239 de specii de păsări care trăiesc acolo şi 74 de specii de păsări care tranzitează arealul. Într-o suprafaţă de 0,1 ha dintr-o pădure din Ecuador sunt adăpostite peste 365 de specii de plante, iar 98 de specii de copaci se află într-o suprafaţă de mai puţin de două hectare de pădure în Sarawak (Malaiezia). Au fost catalogate 90 de specii de copaci în mai puţin de 0,8 ha de pădure în Papua Noua Guinee şi 742 de specii de plante lemnoase în mai puţin de 3 ha de pădure în Sarawak. În pădurile amazoniene, un singur arbore adăposteşte peste 2.000 de specii de insecte, păsări, fungi şi microorganisme. Într-o suprafaţă de 100 de kilometri pătraţi de pădure din Costa Rica sunt peste 13.000 de specii de insecte şi peste 3.000 de specii de fluturi3. Mai mult decât atât, în toate aceste cazuri, nu avem de-a face cu o diversitate haotică, care se mişcă pe toate direcţiile, în toate sensurile, ci cu ecosisteme echilibrate, în care speciile sunt perfect adaptate la condiţiile coabitării unora cu celelalte, în ciuda acestei densităţi impresionante. Şi, chiar mai mult, toate acestea, plante şi insecte, păsări şi animale, trăiesc într-un fel de solidaritate, participând unele la viaţa altora, prin mişcarea şi viaţa lor.

Aşadar, Pământul nu este doar un rai geologic. Este şi raiul vietăţilor mici şi mari, îmbrăţişate într-o horă a vieţii, pentru că prin materia lumii se asigură subzistenţa vieţuitoarelor.

Trupul omenesc - materie imprimată de viaţa sufletului

Însă cu aceste menţiuni încă nu s-a spus esenţialul privind taina extraordinară la care participă materia. Aceasta pentru că făptura cea mai complexă dintre toate vieţuitoarele în care lumea spirituală şi cea sensibilă se întâlnesc este omul. În trupul omului, materia lumii a atins nivelul de organizare cel mai înalt, capabil să susţină nu doar o viaţă biologică, ci o viaţă superioară, viaţa sufletească. Aceasta pentru că, în trupul omenesc, spiritul poate lucra mai intens decât o face omul cu mâinile lui în materia din afară. Dacă spiritul uman poate transforma prin trup materia lumii cu lucrarea mâinilor, cu atât mai mult, scrie părintele Dumitru Stăniloae, omul poate transfigura prin spiritul său materia trupului cu care este unit de la început, organizând materia în trupul lui, ca "mediu de lucrare a spiritului"4. În om, scrie mai departe părintele Stăniloae, "toate părţile şi funcţiile lui sunt taine… Taină e ochiul material care vede, taină e cuvântul rostit de om, ca îmbinare de sunet şi de sens, ca umplere a sunetului de sens. Taină e faţa omului, ca materie luminată de gândire şi de simţire"5.

Felul în care lucrează sufletul se resimte şi se imprimă în trup, mişcându-l pe acesta din urmă către o stare înrudită cu cea a sufletului. "Orice gest al trupului are repercusiuni asupra vieţii sufleteşti şi orice gând sau simţire din suflet se repercutează în trup. Simţirile mai subţiate, mai curate şi mai nuanţate ale sufletului se manifestă în trup. Simţirile curate ale trupului se imprimă în suflet", iar "simţirile trupului au devenit curate prin voinţa sufletului"6.

Materia - mediu al comunicării spirituale între oameni

Dar taina materiei se vede şi în aceea că, în viaţa lui prin lume, omul poate lucra mai mult decât asupra materiei din afară, şi mai mult decât lucrarea spirituală îndreptată spre propriul trup. Prin sufletul nedespărţit de trupul său, omul poate lucra şi în viaţa semenilor săi, în starea de comuniune cu ei. Oamenii pot primi unii de la alţii, prin îmbrăţişare, căldura liniştitoare a iubirii lor sufleteşti, tocmai pentru că în îmbrăţişarea lor curată materia însufleţită a trupurilor lor comunică şi mai mult starea lor sufletească, când ei trăiesc intens, unii pentru alţii, starea de jertfă. Aceasta pentru că "trupul omenesc e constituit din simţuri în care spiritul şi trupul sunt nedespărţite", încât "puterea ce se scurge prin trupul celui ce acţionează asupra altuia"7, trecând de la cel ce ajută la cel ce este ajutat, prin materia însufleţită a trupurilor lor, ajunge până în sufletul celui din urmă. Aşadar, materia este mai mult decât materialul producţiilor artistice sau inginereşti, şi mai mult decât suportul vieţii biologice; ea este mediul de comunicare al iubirii şi întrajutorării între oameni, materie destinată să fie tot mai transparentă pentru viaţa sufletului care se comunică prin ea către ceilalţi.

Materia lumii - mediul de lucrare a Duhului Sfânt

Însă dacă întrebuinţările pe care le primeşte materia lumii

s-ar opri aici, esenţialul sau miezul cel mai adânc al tainei încă ar rămâne nespus şi multe dintre cele pomenite până acum nu ar avea încă un sens pe măsura frumuseţii lor. Existenţa aceasta a materiei, aşa cum este ea, pregătită să primească formele pe care spiritul liber şi creator al omului voieşte să i le imprime, la fel ca şi realizările omeneşti pe baza materiei lumii, ar rămâne fără rost. La fel, mişcarea şi îmbrăţişarea vietăţilor, în strădania lor de a supravieţui prin solidaritate, ar pierde strălucirea lor dacă toată armonia vieţii nu ar fi decât o zvâcnire oarbă a unei materii moarte, fără nici o raţionalitate, ajunsă din întâmplare la viaţă. La fel, nici iubirea şi întrajutorarea oamenilor, care pot să-şi transmită unii altora stările lor sufleteşti, trăind împreună o iubire spirituală care depăşeşte limitările planului sensibil, care este mai tare decât suferinţa şi moartea, nu şi-ar găsi o finalitate, un rost, câtă vreme viaţa şi bucuria iubirii lor ar sfârşi în nefiinţă, răpuse de legile unei materii perisabile.

Aici se întrevede că taina materiei este chiar mai profundă decât cele ce s-au spus până acum şi survine din altceva care face posibilă participarea materiei la creaţiile omeneşti, la viaţa vieţuitoarelor şi la iubirea dintre oameni, din ceva care le umple pe toate acestea cu sens. Toate decurg din faptul că Dumnezeu poate lucra asupra creaturii, că "El se poate uni cu creatura Sa", acesta fiind şi "înţelesul cel mai general al Tainei"8. Prin actul Creaţiei, Dumnezeu a pus în materia lumii potenţialităţi nesfârşite, pentru că a făcut-o pentru om - fiinţă după chipul Său şi în vederea asemănării cu El. Omul este o fiinţă liberă şi creatoare, care adaugă lumii propriile sale opere, pentru că el este spirit ce depăşeşte întreaga natură sensibilă.

Pe de altă parte, deasupra apelor primordiale S-a purtat Duhul lui Dumnezeu (Facerea, 1, 2), şi ele s-au făcut "sân al oricărei forme vii" din lume, pentru ca vieţuitoarele să poarte şi să reflecteze, în mişcarea lor de solidaritate şi armonia vieţuirii lor, chipul Sfintei Treimi Care le-a creat şi să indice indispensabila legătură dintre viaţă şi Creator.

Taina Botezului - transfigurarea materiei şi a puterilor omeneşti

În fine, şi mai ales omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, are o menire specială în Creaţie. Trup şi suflet fiind, el este chemat să adune în sine întreaga Creaţie şi, unindu-se cu Dumnezeu, să o unească şi pe ea cu El. Făcând pe om după chipul Lui, Care este Logosul (II Corinteni, 4,4), Dumnezeu l-a rânduit pe om să fie "cel mai adecvat mediu al exercitării puterii unificatoare a Logosului asupra creaţiei"9.

Dar omul şi natura, afectate de căderea lui Adam, nu pot fi mediu de lucrare a Duhului Sfânt în vederea transfigurării materiei şi a unirii celor create cu Dumnezeu. De aceea, prin Întrupare, prin faptul că Hristos Logosul se face om, se restaurează puterile omeneşti de transfigurare a materiei creaţiei, a trupului şi de unificare a întregii Creaţii cu Dumnezeu. Aceasta se vede în Botezul lui Hristos în apele Iordanului, unde El uneşte Duhul cu apa, ce închipuie de acum apa Botezului nostru, apa ce devine "sân al vieţii spirituale"10.

Abia prin Taina Botezului se naşte omul nou, "deschis comunicării cu Sfânta Treime", capabil să orienteze imboldurile sale creatoare către expresiile lor cele mai înalte, în stare să întrevadă în mişcarea complexă a lumii vii o lecţie de solidaritate, capabil să transfigureze puterile sale sufleteşti de a lucra în lume, în propria viaţă şi în viaţa semenilor, prin ajutorul lui Dumnezeu.

În acest fel, omul ajunge să imprime în materia lumii scopuri înalte, care să ajute viaţa semenilor, şi să preschimbe efortul creator într-un act liturgic, menit să slăvească pe Dumnezeu şi să sporească tot mai mult comuniunea de iubire cu semenii şi cu El, tocmai pentru că, prin Botez, el este chemat să se îmbrace cu Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa11.

" Abia prin Taina Botezului se naşte omul nou, "deschis comunicării cu Sfânta Treime", capabil să orienteze imboldurile sale creatoare către expresiile lor cele mai înalte, în stare să întrevadă în mişcarea complexă a lumii vii o lecţie de solidaritate, capabil să transfigureze puterile sale sufleteşti de a lucra în lume, în propria viaţă şi în viaţa semenilor, prin ajutorul lui Dumnezeu."

" Omul este o fiinţă liberă şi creatoare, care adăugă lumii propriile sale opere, pentru că el este spirit ce depăşeşte întreaga natură sensibilă."

Note:

1 Koh et al., "A Porous Coordination Copolymer with over 5.000 m2/g BET Surface Area", în Journal of the American Chemical Society, 2009; sau "New Nanoporous Material Has Highest Surface Area Yet", în ScienceDaily (Mar. 14, 2009) (online) la http://www.sciencedaily.com/releases/2009/03/090309105056.htm.

2 Cecil Folescu, Ce este Universul, p. 246.

3 Cf. The Gale Enciclopedya of Science, K. Lee Lerner & Brenda Wilmoth Lerner editors, ediţia a III-a, vol. 1, Thomson Gale, 2004, pp. 505-507.

4 Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. III, pp. 8-9.

5 Ibidem, p. 8.

6 Ibidem, p. 13.

7 Ibidem, p. 7.

8 Ibidem, p. 8.

9 Ibidem, p. 10.

10 Ibidem, p. 27.

11 Christos Yannaras,

Libertatea moralei, p. 89.

diac. Sorin Mihalache

luminaceluinevazut@gmail.com


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!