Theologica
Taina credinței, mântuirea

Taina credinței, mântuirea

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 24 Ianuarie 2019

Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” Acestea sunt cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndreptate către Toma şi ceilalţi Apostoli în Duminica de după Slăvita Sa Înviere şi se adresează tuturor creştinilor care în cei două mii de ani de istorie a credinţei în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii au crezut şi L-au mărturisit ca Domn şi Dumnezeu. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată nouă de către Hristos celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea noastră în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră înmănuncheată atât cognitiv, cât şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut se referă la credinţa în adevărul absolut al Învierii care coboară în sufletul omului. Acesta o primeşte prin credinţă, fără a fi nevoie să se încredinţeze ca şi Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. Fundamentul credinței noastre creștine este Învierea lui Hristos, este cheia de boltă a mărturisirii de credință ortodoxe.

Prin credința noastră în Înviere ni se întăreşte nădejdea că fericirea cerească este un adevăr, că toate cele nevăzute, despre care ne vorbeşte Hristos Domnul, sunt adevărate. De aceea credința este încredințarea absolută în existenţa lui Dumnezeu, Care Se arată în viaţa noastră prin mărturisire şi împlinire a poruncilor Lui. Având credință în Dumnezeu, avem certitudinea vieții veșnice pe care ne-au adus-o Jertfa și Învierea lui Hristos.

Pentru noi cuvintele Mântuitorului Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” sunt o garanție că având credință în Dumnezeu suntem pe calea mântuirii și la capătul urcușului nostru duhovnicesc ne așteaptă bucuria și fericirea veșnică, deoarece Hristos S-a întrupat, S-a născut, ne-a vestit Evanghelia, S-a răstignit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la cer pentru ca noi să ne mântuim.
Principalul scop al vieții noastre este mântuirea, orice om având posibilitatea mântuirii, căci Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Tim. 2, 4).

Obiectivul existenţei creştine în lume este dobândirea vieţii veşnice şi sălăşluirea cu sfinţii în Rai. Fără atingerea acestui deziderat, existenţa creştinului este lipsită de sens şi conţinut. Scopul vieții noastre este mântuirea, adică viața veșnică de care ne-a făcut părtași Hristos Domnul prin Învierea Sa.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!