Religie şi ştiinţă
Tehnologia şi societatea contemporană

Tehnologia şi societatea contemporană

Conf. Adrian Lemeni, 28 Ianuarie 2015

Cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane îl deţine astăzi, incontestabil, tehnologia. Puterea mediului tehnologic a devenit atât de evidentă, încât oamenii resimt cu toţii o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem integrator. Viaţa este substituită printr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. În acest context, taina identităţii şi demnităţii persoanei este lezată. Cu interpretarea implicaţiilor sistemului tehnologic actual şi influenţa acestuia asupra vieţii umane s-a ocupat în secolul trecut sociologul francez Jacques Ellul.

Născut la Bor­deaux la 6 ianu­a­rie 1912, Jacques Ellul reprezintă o au­toritate vizionară în intuirea şi explicitarea profundă a im­pli­­caţiilor tehnologiei actuale. A predat sociologie la Fa­cul­ta­tea de Drept a Universităţii din Bor­deaux şi la Institutul de Stu­dii Politice. A scris peste 50 de cărţi pe teme de sociologie, re­marcându-se ca un gânditor creş­tin care a criticat sistemul teh­nologic al societăţii actuale. A murit în acelaşi oraş francez la 19 mai 1994.

Ellul s-a remarcat prin lu­cra­­rea tradusă şi publicată în en­gleză, The Technological So­ciety, din 1964, publicată în fran­ceză, La Technique, în edi­ţia originală din 1954. Citindu-l pe Marx, Jacques Ellul schim­bă perspectiva şi arată că în cen­trul lumii civilizate nu stă ca­pitalul, ci tehnica (el folo­seş­te cuvântul la technique, înţe­le­gând prin acesta ceea ce de­sem­­nează realitatea tehnologi­ei). Gânditorul francez depă­şeş­te perspectiva instrumentalis­tă şi pe cea a determinismului so­cial, arătând că tehnologia nu poate fi redusă la un instrument sau la un rezultat al inte­r­ac­ţiunilor sociale. Tehno­logia in­­clude totalitatea mode­lelor ra­ţionale integrate în ge­nera­rea unui sistem construit prin ra­ţionalitate operaţională, a­vând o eficienţă maximă în toa­te domeniile de activitate.

Ellul avansează în lucrarea sa reprezentativă The Tech­no­lo­gical Society două teze: prima se referă la faptul că tehnologia de­ţine cel mai important rol în in­fluenţarea vieţii contempora­ne, a doua presupune că teh­no­lo­gia actuală se diferenţiază net de tehnica tradiţională, ne­a­­vând aproape nimic comun cu a­c­easta. Pe lângă raţionalita­tea şi artificialitatea tehnologiei actuale, Ellul propune încă cinci caracteristici pentru a­ceas­t­a: automatismul (meto­de­le ineficiente sunt eliminate, ră­mânând una dominantă, ca­re generează eficienţa ma­xi­mă); autodezvoltarea (genera­rea automată a unor inovaţii teh­nologice); monismul (teh­no­lo­gia nu este particularizată, ci de­vine o realitate integratoare în­tr-un sistem constituit ca o re­ţea); universalismul (atât din punct de vedere spaţial, prin glo­balizare, cât şi calitativ, în sen­sul că realitatea vieţii este sub­ordonată eficienţei tehnice ma­nifestate în sistemul reticular); autonomia (este decisivă prin noutatea tehnologiei actu­a­­le, asigurându-i acesteia do­mi­­narea în toate domeniile vie­ţii. Din această perspectivă, Ellul arată că nu se mai poate vor­bi de un control al factorilor e­conomici, sociali, politici sau re­ligioşi asupra tehnologiei). A­ces­te caracteristici sunt relua­te, dezvoltate şi nuanţate de că­tre Ellul în cartea The Te­ch­no­lo­gical System, publicată în 1980 (această sinteză concen­tra­­tă a ideilor semnificative ale in­terpretării propuse de Ellul la adresa tehnologiei se re­gă­seş­te cu informaţii suplimen­ta­re în Encyclopedia of Science Tech­nology and Ethics, coordo­na­­tă de Carl Mitcham, Thom­son Gale, SUA, 2005, volumul 1, pp. 606-608. Totodată, aspec­te ale vieţii şi gândirii lui Ellul pot fi consultate în cartea Li­ving the Word; Resisting the World. The Life and Thought of Jacques Ellul, scrisă de An­drew J. Goddard, Carlisle, UK, 2002).

Impactul tehnologiei în societatea contemporană

Pentru o analiză a modului în care tehnologia s-a structu­rat într-un sistem tehnologic es­te semnificativ de urmărit ma­niera în care Ellul evi­den­ţi­a­ză această complexă meta­mor­­foză. Pentru omul din so­cie­ta­tea de astăzi nu e nevoie de o analiză aprofundată a im­pli­­caţiilor sistemului tehnolo­gic, întrucât el trăieşte cotidi­an, constant şi în diferite forme cu această conştiinţă că face par­te dintr-un asemenea sistem. Puterea sistemului tehno­lo­­gic a devenit atât de mare şi de evidentă, încât fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de activitate, resimţim o pre­siu­­­ne strivitoare în existenţa co­t­idiană din partea unui sistem integrator.

Sistemul tehnologic actual nu se reduce la un angrenaj struc­turat exclusiv prin factori teh­nologici, ci presupune un me­diu care integrează diferite pro­ceduri, regulamente, direc­ti­­ve, secvenţe organizatorice struc­turate prin exersarea unei ra­ţionalităţi operatorii, având ca motivaţie determinantă efi­ci­­enţa. Viaţa este substituită prin­tr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. A fi în­seam­nă a face ceva eficient. În a­cest con­text, taina identităţii şi dem­ni­­tăţii persoanei este le­za­tă.

Viaţa bazată pe comunica­rea şi comuniunea dintre per­soa­­ne este înlocuită cu un com­por­­tament robotic bazat pe re­guli standardizate şi proceduri im­personale. Simpla plată a fac­turilor sau rezolvarea unor pro­bleme concrete ale cetă­ţe­ni­lor presupune o interfaţă im­per­­sonală sau un dialog al a­ces­tora cu angajaţii companii­lor într-o formă inumană, lipsi­tă de viaţă. Cuvintele şi gestu­ri­le sunt epuizate prin tipare ge­nerate de proceduri care mu­ti­­l­ează viaţa. Sistemul dă o au­to­­ritate procedurii, mai presus de persoană, indiferent dacă e vor­ba de actul medical, de cel al gu­vernării sau de administra­rea unei instituţii.

Aceste realităţi trăite cotidi­an de omul zilelor noastre re­pre­zintă evidenţe vizibile, uşor de constatat. Ceea ce este cu a­de­­vărat impresionant ţine de fap­tul că aspecte ale societăţii struc­turate prin sistemul teh­no­­logic au fost menţionate cu o pre­cizie semnificativă în urmă cu câteva decenii de Ellul. El a a­nalizat cu o luciditate remar­ca­­bilă impactul tehnologiei a­su­­pra societăţii şi transforma­rea teh­nologiei în sistem tehno­lo­­gic. Es­te relevantă încercarea de a e­videnţia reperele gândirii lui Ellul în această problema­ti­că.

Jacques Ellul arată că socie­ta­tea din a doua jumătate a se­co­lului al XX-lea este marcată sem­nificativ şi într-o progresie ac­centuată de prezenţa maşini­lor. Spre deosebire de indus­tri­a­­lizarea din secolul al XIX-lea, ca­re era centralizată într-un sis­tem ierarhic, cu o creştere li­ni­ară, informaţia tehnologiei in­f­ormaţionale devine auto­ma­tă şi descentralizată. În acest sis­tem, abilităţile personale ale o­mului sunt din ce în ce mai pu­ţin solicitate. Ceea ce contea­ză ţine de un sistem tehnologic dez­voltat prin succesive inova­ţii tehnologice.

Ellul, plecând de la conside­ra­ţiile unor sociologi, arată mu­ta­ţiile semnificative în societa­tea ultimelor decenii ale secolului al XX-lea. El arată că Da­ni­el Bell numeşte societatea res­pec­tivă ca fiind industrial a­van­­sată, fără să precizeze însă spre ce anume este avansată. Nu se explicitează orientarea in­dustrializării excesive. Alain Touraine menţionează o socie­ta­­te postindustrială sau pro­gra­­mată în care se asistă la e­mer­genţa unor noi clase sociale (teh­nocraţii, birocraţii, exper­ţii). Există o tendinţă puternică de a insista asupra dezvoltării şi complexificării organizării. Ast­fel, se dezvoltă o societate bi­rocratică prin care birocraţia sub­stituie administraţia în ca­re omul concret avea un rol do­mi­nant. Birocraţia generează un mod de a fi care substituie pro­gresiv spontaneitatea vieţii.

Societatea spectacolului

O altă direcţie în explicarea so­cietăţii este cea a lui Marshal McLuhan, cu insistenţa acestu­ia asupra impactului semnifi­ca­tiv al noilor mass-media. A­ces­­tea, în care mesajul îl con­sti­­tuie chiar mediul, au un rol a­­parte în dezvoltarea aşa-nu­mi­­tei societăţi a spectacolului. O­mul devine un spectator pasiv, care asistă la spectacolul o­fe­­rit în mod determinant de că­tre mass-media. Nevoia de circ es­te amplificată artificial şi prin mass-media, în mod speci­al prin televiziune, orice act banal tinde să treacă în categoria de breaking news. Însă şi noile me­dii ale mass-media sunt po­si­­bile tot prin dezvoltarea acce­le­rată a tehnologiei informa­ţi­ei.

Un alt autor, Brzezinski, a­ră­ta prin anii 1970 că se poate vor­bi de o societate teh­no­tro­ni­că, încercându-se combinarea din­tre tehnică şi electronică. Da­că în societatea industrială ma­şina are un rol important, iar învăţarea este predată prin in­termediul relaţiilor persona­le, existând o anumită con­şti­in­ţă a elitelor, promovată în mod spe­cial prin universităţi, în so­cie­­tatea tehnotronică, automa­t­i­zarea înlocuieşte angajarea per­sonalului din procesul in­dus­­trial, învăţarea devine uni­ver­sală şi mai impersonală din ca­uza noilor medii de comuni­ca­­re ale tehnologiei informaţiei. Ma­şina din societatea industri­a­lă este materială şi este alcă­tu­ită din părţi care se mişcă vi­zi­bil. Computerele şi mediile teh­nologice ale societăţii teh­no­tro­nice se bazează pe procese in­vizibile privirii obişnuite, în­tru­cât mişcarea electronilor nu es­te vizibilă.

Indiferent de analizele socio­lo­­­gice sau de accentul pus într-o te­orie sau alta, se evidenţiază că factorul cu impactul cel mai ma­re asupra societăţii este dat de fenomenul tehnologiei. Prin in­fluenţa considerabilă a teh­no­logiei, societatea devine una teh­nologică. Ellul merge mai a­dânc cu analiza, arătând că de fapt societatea tehnologică a fost transformată într-un sistem tehnologic. El arată că a­cest sistem include aspectele e­xis­tenţei din toate domeniile: eco­nomic, social, politic, cultu­ral, religios.

Se pune întrebarea dacă so­cie­­tatea structurată prin siste­mul tehnologic poate fi conce­pu­tă ca o megamaşină. De e­xem­­plu, N. Wienner concepea so­cietatea ca un sistem ciberne­tic, iar L. Mumford încă din 1948 în lucrarea The Myth of the Machine arăta că mega­ma­şi­na socială presupune un sistem omogen social şi organizat. Ma­niera de organizare este da­to­­rată unei coordonări care pre­supune predictibilitate şi pu­tere, şi mai presus de acestea, controlul. Megamaşina trebuie să funcţioneze implacabil, fie­care aspect al societăţii fiind or­ganizat şi integrat în cadrul sistemului.

Ellul arată că trebuie făcută dis­tincţia între societate şi sistem tehnologic. Societatea teh­n­o­logică este aceea în care sis­te­­mul tehnologic a fost imple­men­­tat, însă există o tensiune în­tre societate şi sistem. Încer­ca­­rea de a transforma societa­tea într-o megamaşină prin dez­voltarea şi rafinarea siste­mu­lui tehnologic reprezintă un de­mers utopic. Utopiile din trecut, punând accentul pe o orga­ni­­zare ideală a societăţii, au ge­ne­rat multiple ideologii cu ca­rac­­ter totalitar, întrucât nevoia de a organiza cele mai mici de­ta­lii ale existenţei ţine de do­rin­ţa de a deţine controlul.

Tehnologia generează un mediu diferit faţă de cel natural

Jacques Ellul demonstrează, din­­colo de implicaţiile concep­tu­­ale ale tehnologiei, faptul că teh­nologia actuală nu mai poa­te fi concepută ca un instrument, ci ca un mediu. Relaţiile din societatea actuală nu mai sunt nemijlocite, ci mediate, pre­cum şi experienţele. Teh­no­lo­gia dobândeşte un rol mediator determinant, până într-a­co­lo încât riscă să se ajungă la o me­diere exclusiv tehnologică. Ellul în concordanţă cu un alt cri­tic strălucit al societăţii de con­sum de astăzi, Jean Bau­drillard, arată că tehnologia de­vine suportul relaţiilor inte­r­u­mane.

Criza comunicării şi comu­ni­u­­nii personalizate din socie­ta­tea actuală derivă şi din faptul că medierea tehnologică devine a­d­esea un suport exclusiv al le­gă­turilor umane. Astăzi, oame­nii se privesc tot mai rar în fa­ţă, se întâlnesc sporadic şi su­per­­ficial în ceea ce ţine de viul re­laţiei, împărtăşesc tot mai pu­ţine şi fac tot mai puţine lucruri împreună. Tehnologia ca me­diator generează un mediu di­ferit faţă de cel natural în ca­re oamenii trăiau nemijlocit şi în­tr-un anumit firesc.

Ritmul din mediul tehnolo­gic este artificial, accelerat în­tr-un mod infernal, fiind evident nefiziologic. Ritmul firesc al me­diu­­lui natural este substi­tu­it cu o accelerare a accele­ra­ţiei în ca­re toate par să se com­pri­­me, o­mul fiind angajat într-o viteză a­me­ţi­toare. Totul trebuie făcut şi tră­it cu viteză (de la mâncare pâ­n­ă la actul gân­di­rii, de la mo­dul de a munci pâ­nă la cel de re­la­xare). Totul se face sub im­pe­riul unei viteze im­puse artificial prin mediul tehnologic.

Ellul arată că „medierea prin tehnologie devine un me­di­a­tor universal, cu supremaţie în raport cu alte medieri, până la asigurarea unei exclu­si­vi­tăţi. Acesta este cel mai înalt grad de autonomie. Medierea prin intermediul tehnologiei es­te esenţială pentru înţelegerea so­cietăţii contemporane. Teh­no­­logia nu mediază doar rela­ţia dintre om şi mediul natural, ci şi relaţiile interumane. A­ceas­­tă mediere prin tehnologie a relaţiilor dintre oameni pro­du­­ce un fenomen care niciodată nu încetează să ne surprindă: o creş­tere a singurătăţii persona­le, trăită într-o lume globali­za­tă din punctul de vedere al me­d­i­­ilor de comunicare (s.n.). Teh­no­logia devine practic un me­diu al existenţei omului“.1

Transformarea tehnologiei în­tr-un mediu are consecinţe a­su­pra vieţii omului şi a socie­tă­ţii. Mediul tehnologic fragmen­tea­ză şi dezintegrează mediile na­turale şi culturale. Redu­ce­rea simplificatoare a omului la un simplu operator de algoritmi de secvenţe logice produ­ce o alienare. Ceea ce nu poate fi redus la o secvenţă integrată lo­gic într-un anumit sistem pro­cedural pentru asigurarea efi­cienţei este exclus. Însă viaţa în­seamnă mai mult decât un set de proceduri.

Mediul tehnologic se află în­tr-o dezvoltare continuu ac­ce­­le­ra­tă, încercând să înlo­cu­ias­că func­ţiile mediului de odi­ni­oară. În­să, prin simplifica­rea şi re­nun­ţ­area la ceea ce nu poate fi stan­dardizat, nu se poa­te atin­ge complexitatea me­diului na­tu­­ral. „Este evident că nicioda­tă nu o să atin­gem complexita­tea mediului na­tural (o comple­xi­tate pe ca­re o descoperim pe mă­sură ce o distrugem). Nu o pu­tem atin­ge deoarece tehnologia simplifică... Mediul tehno­lo­­gic es­te în fapt caracterizat prin­tr-o creş­tere a abstrac­ti­ză­rii şi a con­trolului. Într-un a­se­me­nea me­diu, spontaneitatea şi crea­ti­­vitatea sunt diluate“.2

Ellul arată că, în societatea ac­tuală, marcată de mediul teh­nologic, orice problemă trebuie pusă în termeni tehnolo­gici. În mod automat, prin men­ta­litatea unei lumi formatate şi ro­botizate, toate situaţiile trebuie cuantificate printr-o logică spe­cifică tehnologiei. Fără teh­no­logie se creează impresia u­nui handicap major. De la simplele abilităţi de a scrie sau de a calcula până la complexe pro­ble­me de administraţie, absen­ţa tehnologiei generează un sen­timent de neputinţă. Cu toa­te că se acreditează ideea re­­zolvării eficient a situaţiilor prin intermediul mediului teh­no­logic, sunt numeroase pro­ble­­me artificiale care apar, precum şi o complicare a omului în pro­cesul de rezolvare a reali­tă­ţi­lor de viaţă prin tehnologie.

1 ‑Jacques Ellul, The Techno­lo­gical System, Continuum Pu­blishing Corportaion, New York, 1980, p. 38.
2 Ibidem, pp. 46-47.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!