Teologul Milan Pavel Şesan, modelul cărturarului desăvârşit

Ciprian Bâra, 04 Aprilie 2008

Se împlinesc astăzi 98 de ani de la naşterea marelui teolog român Milan Pavel Şesan, cel care ne-a lăsat o bogată operă scrisă atât de folositoare viitorilor preoţi. S-a născut la Cernăuţi, dar s-a refugiat în România, a studiat la mari universităţi din ţară şi străinătate. A fost asistent, lector, profesor agregat la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, la catedra de Istorie Bisericească, iar apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu.

Părintele Milan Pavel Şesan a fost concomitent şi profesor preot şi părinte. „Ca preot a slujit la altarul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, dar şi la alte biserici parohiale din oraş, desluşind credincioşilor din tainele învăţăturii hristice, împărtăşindu-le din bogata sa activitate de dascăl şi duhovnic, temele preferate fiind cele legate de Duminica Ortodoxiei şi de problema isihasmului propovăduit de arhiepiscopul Grigore Palama din Salonicul grecesc. Ca părinte, s-a îngrijit să dea o educaţie aleasă celor doi copii ai săi“, spune Dragoş Şesan, fiul marelui teolog român, consilier superior la Arhivele Naţionale din Bucureşti şi conferenţiar la Facultatea de Arhivistică.

Un spirit enciclopedist

Născut pe 5 aprilie 1910 la Cernăuţi, dintr-un tată profesor de teologie, Valerian Şesan, şi o mamă artistă de operă, de origine cehă, Boženei Nemcova, tânărul Milan Pavel Şesan avea să se îndrăgostească repede de carte şi cultură. Sub impulsul realităţilor în care a trăit şi a imaginii modelelor familiale, viitorul profesor şi-a început şi absolvit studiile secundare, liceale şi universitare, la Cernăuţi. A absolvit trei facultăţi: Facultatea de Teologie, Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filozofie - secţia istorică. Între anii 1932-1934, şi-a continuat studiile la Praga, unde şi-a susţinut, în 1935, teza de doctorat în istorie cu o temă de bizantinologie: „Împărţirea administrativă a Imperiului Bizantin în timpul Comnenilor şi Angelilor (1081-1204)“.

Revenit la Cernăuţi în 1937, şi-a luat doctoratul şi în teologie, cu o temă de istorie bisericească universală: „Istoria Bisericii Ortodoxe din Serbia de la creştinarea sârbilor până la desfiinţarea Patriarhiei de la Ipec de către turci, în anul 1766“.

Asistent, lector, profesor agregat la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, la catedra de Istorie Bisericească, şi-a început activitatea didactică cu prelegerea inaugurală „Cruciadele şi Biserica Ortodoxă“, călcând, astfel, pe urmele marelui istoric bucovinean Eusebiu Popovici.

Cele două refugii şi maşina de scris

La începutul lunii iulie 1940, ca efect al ultimatumului sovietic, a plecat în primul refugiu, stabilindu-se vremelnic la Bucureşti. În această perioadă, Facultatea de Teologie din Cernăuţi îşi suspendase activitatea. Părintele Milan a revenit abia în toamna anului 1941, după recucerirea Bucovinei, la casa de la Cernăuţi, din str. Mihai Viteazul nr. 16, care nu a fost devalizată de trupele sovietice de ocupaţie.

Al doilea refugiu a început loc la 25 martie 1944, după Sfânta Liturghie de Bunavestire, când a pierdut aproape tot: o bibliotecă impresionantă, moştenită de la tatăl său, Valerian, mobilă, obiecte din casă, îmbrăcăminte. În acel ceas greu al existenţei, părintele Şesan a făcut eforturi imense şi şi-a salvat cel mai bun prieten al său, maşina de scris, un „Consul“ miniatural, cu care a lucrat până la sfârşitul vieţii. Tot ce a scris părintele Milan, după 1944, a cunoscut sudoarea tipografică a acestei maşini, salvată cu multă trudă şi risc.

Primul popas a fost la Suceava, unde se refugiaseră mai mulţi bucovineni, şi unde se „refugiaseră“ şi Facultatea de Teologie şi Mitropolia Bucovinei, sub denumirea de Mitropolia Bucovinei de Sud, condusă de mitropolitul Tit Simedrea.

Mulţi profesori universitari şi colegi ai părintelui din Cernăuţi au preferat să se retragă mai departe de noua graniţă cu URSS, alegând zone mai puţin primejdioase.

Astfel, oraşul Râmnicu Vâlcea a devenit un puternic centru cultural bucovinean, unde şi-au desfăşurat activitatea profesorul universitar Leca Morariu, cu tânărul său asistent Traian Cantemir, de la Facultatea de Litere, profesorul Alexandru Ieşean, de la Facultatea de Filosofie, şi alţii.

În scurt timp, s-a stabilit aici şi părintele Milan Pavel, în casa avocatului Gheorghe Vlădescu, din str. Traian nr. 191 bis, unde s-a bucurat de toată grija şi protecţia în vremurile tulburi. Profesorul Milan făcea însă naveta Râmnicu Vâlcea-Suceava în condiţii imposibile, greu de imaginat în acea perioadă de ocupaţie sovietică. Gândul îi era mereu acasă la familie, la mama, rămasă văduvă după decesul soţului ei, Valerian, la 10 mai 1940, la soţia lui, care era casnică, la cei doi copii ai săi minori. Dar a avut un sprijin moral de nepreţuit din partea părintelui Paul Mihail, refugiat şi el din Cornova Basarabiei, care era permanent gata să se sacrifice pentru cei căzuţi în nevoie.

Perioada didactică de la Sibiu

La 10 decembrie 1948, familia Şesan s-a stabilit la Sibiu, în str. Mitropoliei nr. 12, în apartamentul părăsit de prof. Emilian Vasilescu, care se mutase între timp la Bucureşti.

Astfel, după activitatea didactică începută la Cernăuţi şi la Suceava, începând din 2 decembrie 1948 a fost profesor titular la catedra de Teologie Fundamentală şi Istoria Religiilor de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, iar de la 1 septembrie 1952 şi până la pensionare – 1 octombrie 1980 – titular la catedra de Istorie Bisericească Universală, de la acelaşi institut.

Întotdeauna a fost la curent cu ultimele noutăţi din domeniul teologic căci a mers în numeroase călătorii în străinătate, la diverse centre universitare. Din 1950 a deţinut o rubrică bibliografică la revista „Byzantinoslavica“. Profesorul Milan Sesan a scos la lumină cercetări teologice autentice si aprofundate. Biografia sa ne prezintă o operă de peste 3.000 de titluri publicate. Poate şi sub frământările realităţilor copilăriei, primele studii ale părintelui Şesan se referă la chestiuni de istorie a bisericilor slave, în special la problema chirilo-metodiană si la aceea a husitismului ceh.

Ca teolog, a semnat o multitudine de studii apărute în revistele : „Candela“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, „Mitropolia Banatului“, „Studii Teologice“.

O altă dimensiune a cercetărilor părintelui Milan Şesan este cea a universalităţii, a mesajului integral al Ortodoxiei, axându-se, în general, pe disciplina bizantinologie. A publicat numeroase articole despre noţiunea de „ortodoxie“, circulaţia şi sensul ei în Răsărit şi în Apus şi despre cinstirea sfintelor icoane. În acest sens este remarcabilă apariţia volumului „Die orthodoxe Kirche vom Jahre 1054 bis heute“ (Lausanne, 1969, p. 73-129 din colecţia „Le monde religieux“).

Vorbitor a mai multor limbi străine, printre care şi limba cehă, a cultivat relaţii strânse de colaborare cu Biserica Ortodoxă Cehoslovacă, numele lui figurând în paginile revistelor ortodoxe din această ţară: „Hlas Pravoslavi“, „Pravoslavný Sbornik“, „Golos Pravoslavia“ ş.a.

Împreună cu profesorii Ioan Rămureanu şi Teodor Bodogae, a reeditat manualul de „Istoria Bisericească Universală“, pentru Institutele Teologice, vol. I, 1975 şi vol. II, 1993 (apărut postum).

Profesorul, preotul, tatăl Milan Pavel Şesan a fost chemat la Domnul în ziua de 7 iunie 1981, fiind înmormântat la cimitirul din Sibiu, lăsând în urma sa o operă impresionantă şi pregătind o pleiadă de viitoare personalităţi remarcabile ale vieţii noastre bisericeşti, printre care amintim pe Preafericirea Sa Daniel, actualul Patriarh, pe Preasfinţia Sa Andrei, Episcop de Alba Iulia, pe Preasfinţia Sa Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, pe prof. univ. dr. Remus Rus, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, şi mulţi alţii.

Teatrul de păpuşi al familiei Şesan

Familia Şesan a avut un teatru de păpuşi particular şi au fost membri ai societăţii UNIMA, cu sediul la Praga. Cei doi copii ai familiei Şesan, Milan şi Carolina, nu numai că au jucat teatru pentru copii, dar au şi tradus, din literatura cehă pentru copii, piese pe care apoi le-au pus în scenă în propriul teatru de la Cernăuţi. Ca o dovadă a dragostei pentru această artă, printre puţinele bagaje salvate în cel de al doilea refugiu s-au numărat şi câteva decoruri şi câteva păpuşi de teatru. Tradiţia a fost continuată apoi la Sibiu de către cei doi copii, Irina şi Dragoş, iar astăzi, acest valoros tezaur se află în grija nepotului Lucian Boldor, de la Cluj, un mare îndrăgostit de teatru de păpuşi, numărându-se printre animatorii de nădejde ai Teatrului „Puck“ din oraş.

Dragostea de muzică

Cultura muzicală a mamei s-a transmis şi copiilor. Milan Pavel a avut o soră, Carolina, cu numele de artistă Vera Mora, absolventă a Academiei de Muzică din Praga, care a făcut o reală propagandă muzicii româneşti în Cehoslovacia. Pianul nu a lipsit din casa familiei Şesan. Chiar şi la Râmnicu Vâlcea, cu toate greutăţile, a reuşit să cumpere un pian, iar la Sibiu o pianină. Împreună cu studenţii Facultăţii de Teologie din Sibiu a organizat, an de an, concerte de colinde înainte de sărbătoarea Crăciunului, multe dintre ele fiind acompaniate la pian de el însuşi. Aceste concerte au fost foarte apreciate de publicul sibian, dar mai ales de cel bucovinean, pentru că profesorul Milan Şesan încerca să readucă amintirea vie a localităţilor Cernăuţi, Roşia, Straja, Horecea, Mănăstireşti, oraşe şi sate pur româneşti.

Părintele Pavel a fost foarte bucuros când, în anii â60, Şcoala populară de artă din Sibiu, cu cântăreţi amatori, a montat opereta „Crai Nou“ de Ciprian Porumbescu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!