Trabantul, „satelitul“ Germaniei, are 50 de ani

▲ În anul 1957, în Germania de Est, la uzinele din Zwickau ieşea de pe linia de asamblare primul Trabant, un model P50 ▲ Până în 1990, când s-a sfârşit era trabantului 601, peste 3 milioane de autoturisme au fost produse de uzinele VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau ▲ Caracteristica acestui tip de maşină este caroseria, fabricată din Duroplast, un fel de melanj între răşina fenolică şi o anume fibră ▲ Astăzi, Trabantul a ajuns o maşină de colecţie, deşi mai mulţi amatori şi-au anunţat intenţia de a relansa ceea ce a fost odată „maşina anului 1989“ ▲

După Revoluţia din 1989 îţi achiziţionai un Trabant dacă nu pe gratis atunci pe câţiva lei, mirosul capitalismului şi ofertele din belşug ale Occidentului i-a făcut însă pe români să deteste maşina fabricată în Germania de Est, care simboliza de fapt legătura cu trecutul comunist. Acum, însă, tot mai mulţi români cumpără un trabant pentru a-l recondiţiona, proprietarii maşinilor de carton organizându-se într-un Club al trabantiştilor, unde schimbă impresii şi chiar organizează defilări, ocazie cu care îşi etalează cu mândrie maşina. Nu doar românii îşi declară ataşamentul faţă de Trabant, ci mai ales nemţii, în Germania existând 120 de cluburi de colecţionari, care, în fiecare an sărbătoresc la Zwickau, oraşul care găzduieşte fosta uzină Trabant.

Petrecerea ce va fi organizată la acest sfârşit de săptămână va fi cu mult mai fastuoasă cu cât Trabantul împlineşte 50 de ani de când a ieşit de pe liniile de asamblare.

Automobilul cu caroserie de carton

La câteva zile după lansarea pe orbită a satelitului Sputnik, anul 1957 mai dă publicului larg o realizare socialistă de marcă: în Germania de Est, maşina Trabant ieşea pentru prima dată de pe linia de asamblare. Automobilul cu linii simpliste avea caroseria din Duroplast, un fel de melanj între răşina fenolică şi o anume fibră, prea puţin biodegradabil, asta pentru că oţelul nu era deloc accesibil la acea vreme.

Numele de „Trabant“ P50 (P vine de la maşina de pasageri, iar 50 este capacitatea cilindrică - 500cm3) reprezintă, pe de o parte „tovarăş al omului“, iar pe de altă parte aminteşte, cum spuneam mai sus, de lansarea primului satelit artificial al Pământului - Sputnik, cu puţin înaintea începerii producţiei de preserie. La această maşină se întâlneşte pentru prima dată motorul răcit forţat cu aer - un motor în doi timpi, cu doi cilindri de 18CP. Motorul, transmisia, direcţia şi suspensiile faţă erau montate pe o ramă detaşabilă, ce putea fi desprinsă prin desfacerea a şase şuruburi, lăsând astfel accesul liber la toate componentele.

Modelul P50, considerat la vremea respectivă fiabil şi ale cărui costuri de întreţinere erau mici, a fost construit în versiuni berlină, break şi van între 1957 şi 1962, în aproximativ 132.000 de exemplare.

Au urmat apoi modele noi, mai confortabile, P50/1 (500cm3, 18CP), P50/2 (500cm3, 20CP) şi, în 1962, s-a ajuns la modelul P60.

P601, cel mai cunoscut trabant

În anul 1964, în uzinele Trabant s-a ajuns la o caroserie complet nouă, denumită P601, care menţinea proiectul iniţial, însă mult mai spaţioasă.

A fost menţinută aceeaşi caroserie, însă motorul a suferit mai multe modificări, în 1966 s-a ajuns la o ediţie „de lux“, iar în 1969 a apărut o versiune de motor de 600 de cm3 şi 26CP. Modificările la motor i-au permis să funcţioneze cu mai puţin ulei amestecat cu benzină, frânele perfecţionate, iar instalaţia electrică a trecut de la 6V la 12V.

P601 a fost disponibil în trei forme de bază: o berlină, un break şi un jeep decapotabil, disponibil atât în variantă civilă cât şi cea militară.

Căderea zidului Berlinului a dus şi la scăderea dramatică a vânzărilor modelelor 601 şi 1.1. Ultimul Trabant P601 a părăsit banda de fabricaţie din Zwickau la 25 iulie 1990. Pe 30 aprilie 1991, ultimul Trabant, de această dată un 1.1, a ieşit pe poarta uzinei spre a se îndrepta spre muzeul autoturismului „August Horch Zwickau“.

Timp de 33 de ani, uzinele „VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau“ (cunoscute din 1990 ca „Sachsenring Automobilwerke GmbH“) au produs 3.096.099 de autoturisme, fiind incluse aici toate modelele.

Maşina anului 1989 se vrea „reloaded“

Uzina de la Zwickau a produs aproximativ 2,2 milioane de maşini Trabant 601, cel mai cunoscut model, în perioada cuprinsă între 1964 şi mijlocul anilor 1980. Maşina avea o viteză maximă de 100 de kilometri pe oră, iar clienţii nu puteau să-şi aleagă culoarea pe care o doreau.

La data de 1 ianuarie 2007, în Germania erau în circulaţie un număr de 52.000 de maşini Trabant, în scădere cu 10 procente comparativ cu anul precedent.

În septembrie, cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt, o firmă din Bavaria a prezentat un prototip al „New Trabi“, versiune modernizată a vechiului model.

În semn de recunoaştere şi apreciere a acestei maşini, Trabantul a fost ales „Maşina anului 1989“ în Germania de Vest.

Herpa, o companie care produce modele în miniatură, a desenat o viitoare generaţie a micului Trabant. Designul păstrează look-ul tradiţional al maşinii germane. Herpa este proprietarul tuturor drepturilor asupra modelului Trabant şi a discutat deja cu mai mulţi constructori posibilitatea dezvoltării noii generaţii. Acesta a mai asigurat publicul că nu va construi decât 1.500 de modele în miniatură, care vor fi apoi folosite pentru a căuta un producător. Dacă vor exista companii interesate de renaşterea micului model, Herpa a anunţat că le va ceda drepturile de folosire a numelui şi designului.

▲ 500 de euro pentru un trabant

Câţiva îndrăzneţi posesori de „cutiuţe de carton“ au fondat un club al trabantiştilor, pe al cărui site pe internet, www.trabi.ro sunt postate o serie de informaţii despre istoria Trabantului, despre întâlnirile iubitorilor acestui tip de maşină. De asemenea, sunt postate adrese ale mecanicilor care repară micile maşini germane, precum şi magazine unde pot fi găsite piese de schimb, informaţii legate de cartea tehnică a modelelor de Trabant.

Pe site-urile unde sunt postate anunţuri de vânzări-cumpărări maşini, se mai întâlnesc şi amatori care cumpără maşinile germane, preţurile variind de la 300 de euro şi până la câteva mii de euro, în funcţie de model, de vechime şi de îmbunătăţiri, existând şi maşini tunate, cu accesorii din cele mai trăsnite şi mai moderne.