Tradiţia cântului divin de la Boteanu-Ienii

În centrul Bucureştiului, între cele trei mari pieţe - Universitate, Romană şi Revoluţiei - este aşezată o biserică veche de aproape 100 de ani, numită Boteanu-Ienii. Denumirea este o contopire între vechea denumire, Boteanu, şi numele Bisericii Ienii, demolată de cutremurul din 1977. Recunoscută pentru tradiţia ei de a avea cor bărbătesc şi preoţi cu voci foarte puternice, pragul îi este călcat de credincioşi din toate păturile sociale, de la cei simpli până la demnitari sau academicieni. Printre preoţii care au slujit la altarul Bisericii Boteanu-Ienii a fost şi episcopul Emilian Antal, nepot al patriarhului Miron Cristea.

Dacă mergeţi de la Piaţa Universităţii pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, spre Piaţa Romană, când faceţi stânga pe strada C. A. Rosseti, apare imediat în stânga, după un gard, printre copaci, o biserică. Deşi la prima vedere nu se observă, dacă sunteţi atenţi, veţi vedea un detaliu ciudat - turlele bisericii nu sunt deloc înalte, ci pare a se fi retezat din zidul lor mai mult de trei sferturi, fiind chiar pitice. Mai târziu am aflat că au căzut la cutremurul din 1940. Din curiozitate am intrat. Nu ştiu ce m-a impresionat mai mult: razele soarelui care îşi făceau loc printre vitralii ori glasurile bărbăteşti care te cuprindeau din toate părţile. Sunetul ecteniilor veneau dinspre altar, dar răspunsul lor... nu îmi dădeam seama. Simţeam cum muzica venea de undeva de sus, parcă de la sfinţii ale căror chipuri pictate păreau umbrite de timp. Din cauza lipsei turlelor, nu reuşeam să văd, de fapt, corul îngrămădit în cafas.

Recunoscută pentru vocile slujitorilor săi

Biserica se cheamă Boteanu-Ienii, am aflat de la părintele paroh Vasile Axinia. Prima întrebare a fost despre cor. Se pare că are la bază o moştenire veche a bisericii, pierdută undeva în timp. „Biserica Boteanu are, prin tradiţie, numai cor de bărbaţi, nu cor mixt. Eu am respectat această tradiţie, pe care am primit-o de la părintele Constantin Grigorescu, care o primise şi el de la părintele Marius Constantinescu“, şi acesta de la înaintaşii săi... Corul este format din câte 3 membri pentru fiecare voce, plus dirijorul, în total 13; toţi sunt profesionişti, cântă la Opera Română, la Filarmonica Română, la Operetă, dar şi la Corul „Madrigal“, dirijaţi de Emanuel Pecingină, unul dintre dirijorii Corului „Madrigal“.

Tradiţia cântării frumoase vine probabil de la faptul că această biserică este recunoscută şi datorită glasurilor neîntrecute ale slujitorilor ei. Cei doi preoţi amintiţi mai sus au avut, după cum spune actualul paroh, voce de bass-pedală. „Părintele Grigorescu a dominat, cu vocea lui de bass-pedală, pe toţi preoţii bucureşteni, dar şi pe marii artişti“, spune părintele Axinia, şi el un bun tenor, care nu e mai prejos de predecesorii săi. Maetrul Nicolae Florei, renumitul bas de la Opera Română, venea şi cânta, mai ales pricesnele de la Utrenie. De fiecare dată afirma: „Am colindat cinci continente, dar voce de bass-pedală ca a părintelui Constantin Grigorescu n-am întâlnit“, îşi aminteşte părintele Vasile Axinia de fostul paroh care a slujit această biserică timp de 49 de ani. „Aici a slujit şi pr. acad. Nae Popescu, marele profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. La Biserica Boteanu a fost şi pr. Dumitru Antal, nepot al patriarhului Miron Cristea, care, probabil după ce i-a murit soţia, a devenit episcop, primind numele de Emilian“.

Enoriaşii părăsesc parohia, dar nu şi comunitatea bisericii

Biserica Boteanu-Ienii are o comunitate bine închegată în jurul celor trei slujitori, pr. Vasile Axinia, pr. Gheorghe Tudose şi diac. Doru Claudiu Damian, datorită vocii lor, dar şi pentru că biserica este mereu deschisă. „Vin zilnic credincioşi şi turişti, în special străini, pentru că suntem înconjuraţi de mai multe instituţii, dar şi de trei mari hoteluri“, spune părintele Axinia. Oamenii săraci totdeauna au primit un sprijin, „le acordăm doar celor care vin cu recomandări din partea Arhiepiscopiei Bucureştilor“, este prudent părintele, dar la hramuri sau la unele ocazii mai deosebite se fac mai multe pachete cu alimente care se împart în biserică ori la domiciliul celor în nevoi ai parohiei. Numărul enoriaşilor a scăzut simţitor după anul 1990, multe dintre locuinţe s-au cumpărat de firme, foştii enoriaşi fiind nevoiţi să se mute spre periferia oraşului, dar „continuă să ţină legătura cu biserica noastră“, spune bucuros părintele paroh. La Biserica Boteanu-Ienii vin credincioşi de toate categoriile, de la simplu om până la senatori, parlamentari, academicieni sau oameni de cultură, cu toţii atraşi de glasurile bărbaţilor din cor.

Comunitatea Bisericii Ienii se uneşte cu Boteanu

Interesant este şi numele purtat - Ienii. Până la cutremurul din anul 1977 s-a numit Bradu-Boteanu. Prin demolarea Bisericii Ienii în timpul cutremurului, fost monument istoric datând de la anul 1613, ce se afla vizavi de hotelul Intercontinental, sectorul acestei parohii, împreună cu părintele Stan Dimancea şi credincioşii, au fost primiţi de pr. Constantin Grigorescu la Biserica Bradu-Boteanu. „Pentru a se permanentiza numele Bisericii Ienii, s-a hotărât ca noua parohie să poarte de atunci numele de Biserica Boteanu-Ienii, adăugându-i-se, pe lângă hramul «Sfântul Gheorghe», şi hramul «Sfintei Mare Muceniţe Varvara», ocrotitoarea minerilor“, ne lămureşte cu privire la actuala denumire părintele Vasile Axinia.

O părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob

Aici se găseşte şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ, ajunsă, „aşa şi-a dorit Sfântul Ioan Iacob, în mod miraculos“, crede părintele paroh. În 1992, când s-au mutat moaştele Sfântului din peştera din Hozeva, unde s-a nevoit, în Biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul“ din apropiere de Ierihon, Televiziunea Română a făcut un material despre eveniment. Unul dintre cameramani a cerut, la plecare, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Hozevitul. Părintele Vasile Axinia, aflând de la acesta despre darul primit, i-a recomandat să le aducă la biserică, nefiind indicat să stea într-o casă, ci în biserică, spre închinare. „Mi le-a adus în a doua zi de Paşti a anului 1992. Le-am aşezat în altar, dar apoi, cu ajutorul credincioşilor, am făcut un baldachin şi o raclă, unde le-am pus spre închinare tuturor celor care vin la biserica noastră“. Părticica din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ se află în biserică, în partea dreaptă.

▲ Biserica Boteanu-Ienii, la aproape 100 de ani de existenţă

Istoria bisericii se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă. După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, „în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul «Sfinţii Voievozi», după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii“, spune părintele Axinia. Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică, veţi observa, sub cafas, portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrază doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, pe care o puteţi vedea la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.

Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti. Acum, biserica se pregăteşte de reconsolidarea turlelor căzute la cutremurul din 1940. Actele au fost depuse la Primăria sectorului 1 şi în mai 2008 s-a aprobat efectuarea lucrării pe cheltuiala Primăriei. Momentan, se studiază clădirea pentru întocmirea proiectului.

În 2010, când se împlinesc 250 de ani de la ridicarea vechii biserici, dar şi 100 de ani de la actuala biserică, părintele paroh speră să organizeze o manifestare omagială.